Criza din zona euro: O singură reţetă nu funcţionează pentru toţi

0

“Politica de austeritate şi-a atins limitele”, asigură José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene. Este pentru prima oară când Bruxelles repune în discuţie această politică. Ar fi momentul să se realizeze că o singură cale pentru ţări atât de diferite nu poate funcţiona, comentează Süddeutsche Zeitung.

Politicienii se laudă adeseori cu diversitatea europeană. Desigur, în aceste cazuri ei se referă la tradiţiile culturale – considerate în mare parte interesante şi educative – care s-au extins dincolo de frontierele naţionale. Aceştia se bucură de aceste diferenţe şi sunt dornici să le protejeze. Dar este interesant de observat că orice formă de mulţumire, sau chiar de toleranţă, dispare atunci când vine vorba de diversitate economică.

În materie de politică bugetară, liderii europeni sunt favorabili unităţii monolitice. Toate ţările membre, în special cele din zona euro, trebuie să îndeplinească exact aceleaşi condiţii iar performanţele economice ale fiecărei ţări trebuie să fie măsurate conform aceloraşi criterii. Şi nu mai contează faptul că tradiţiile economice europene sunt foarte diferite de la o ţară la alta.

  • Datoriile se acumulează

În contextul crizei actuale, ideea că ar trebui să funcţionăm toţi conform aceluiaşi model şi-a atins limitele. Portugalia, Spania, Grecia şi Irlanda au adoptat programe de economii şi reforme pentru a-şi asana finanţele şi pentru a îndeplini criteriile europene impuse tuturor. Dar aceste state nu reuşesc să realizeze aceste obiective. Şi datoriile se acumulează.

Dintr-un punct de vedere pur economic, a-şi reduce mai întâi datoriile şi a lansa reforme pentru relansarea creşterii par alegeri chibzuite. Problema este că, în practică, această strategie nu funcţionează. Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, nu greşeşte atunci când admite că o idee politică nu trebuie doar să fie valabilă, ci şi să fie acceptată de cetăţeni, altfel rămâne inaplicabilă.

Social-democraţii europeni au reacţionat imediat, felicitându-l pe Barroso, pentru a fi ieşit în sfârşit din cinci ani de inacţiune. Pare probabil demagogic, dar este totuşi adevărat.

  • Cu pixul de acasă

Se ştie deja demult că situaţia ţărilor cele mai afectate de criză nu se ameliorează: acestea îşi reduc cheltuielile şi votează reforme, în timp ce falimentele întreprinderilor se înmulţesc iar şomajul creşte.

Aparatul de stat este în pană, deciziile tribunalelor nu mai sunt transmise deoarece copiatoarele nu mai funcţionează, angajaţii trebuie să-şi aducă propriile lor pixuri şi suluri de hârtie igienică la locul de muncă, spitalele nu mai au stocuri de medicamente. În Spania, o persoană din zece trăieşte astăzi sub pragul sărăciei. Vorbim aici despre situaţii pe care oamenii din alte ţări nici nu şi le pot imagina.

De aici se pot trage două concluzii. Este evident că ţările din zona euro nu pot renunţa la programele lor de economii şi la reforme de pe o zi pe alta. Fiindcă ar afecta încrederea în moneda europeană. Sunt totuşi necesare anumite ajustări: Comisia Europeană poate uşura regulile Pactului de stabilitate şi de creştere, lăsând astfel mai mult timp ţărilor în criză pentru a-şi îndeplini obiectivele.

În timp, va trebui de asemenea să ne punem întrebări despre pertinenţa acestui pact (atât de lăudat în trecut) şi a normelor sale stricte şi nediferenţiate. Criza a demonstrat clar: în ciuda monedei unice, diversitatea economică este cea care predomină în Europa.

 

  • Spania: O ecuaţie dificilă

Climatul economic al Spaniei este în continuare “înnegurat” se îngrijorează Cinco Días. Potrivit ministrului Economiei, Luis de Guindos, PIB-ul regatului ar trebui să scadă cu 1,5% în 2013, în loc de 0,5%, cum era prevăzut iniţial. Pe 26 aprilie, primul ministru Mariano Rajoy trebuie să prezinte noile reforme în vederea reducerii deficitului.

Dar cotidianul economic vede o licărire în declaraţia preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso: de la Bruxelles încep să se audă voci care, fără să pună la îndoială obligaţia de a avansa pe calea redresării bugerate, încep să pledeze, de asemenea, în favoarea implementării unor stimuli pentru creşterea economică. Din ce în ce mai multe semne indică în această direcţie.

Economia germană, cea mai puternică din UE, începe să sufere la rândul ei de efectele crizei, adaugă Cinco Días. Indicele PMI (care măsoară nivelul activităţii economice al unei ţări)  din sectorul manufacturier şi al serviciilor a scăzut în aprilie, pentru prima dată în ultimele cinci luni.

Potrivit Cinco Días, acest lucru nu sugerează numai că boala care a devastat economiile periferice începe să se apropie de inima Europei, dar şi că ar putea provoca o fisură în dogmatismul Berlinului referitor la austeritate. […] Provocarea pentru Bruxelles şi pentru guvernele europene este de a şti cum să combine, cu o îndemânare de echilibrist, politicile de reducere a deficitului şi a datoriei publice, cu lansarea măsurilor care să faciliteze calea creşterii economice.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.