Lista celor mai nocive 7 pesticide care ameninţă viaţa albinelor

Boli şi paraziţi

Mulţi apicultori consideră că parazitul acarian extern numit Varroa Destructor este o ameninţare serioasă la adresa albinelor, pe plan mondial. Alţi paraziţi foarte nocivi sunt localizaţi zonal, cum ar fi Nosema Ceranae, predominantă în sudul Europei.

Pe lângă paraziţii cunoscuţi de mai mult timp, au apărut recent o serie de noi riscuri – viruşi şi agenţi patogeni – care produc efecte încă parţial necunoscute asupra coloniilor de albine domestice şi sălbatice.

Ca şi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, rezistenţa albinelor la boli şi paraziţi pare să fie în scădere, responsabili fiind mai mulţi factori, în special hrana şi expunerea la toxine de sinteză.

Unele pesticide, de exemplu, par să slăbească sistemul imunitar al albinelor, care devin astfel mai sensibile la infecţii şi paraziţi.

 

Agricultura industrială

Albinele, ca şi alte insecte ce realizează polenizarea, nu pot evita diversele efecte ale agriculturii industriale: sunt confruntate simultan cu distrugerea habitatului natural, iar atunci când ajung în zone unde se practică o agricultură intensiv-industrială, vin în contact cu toate efectele nocive ale acesteia.

Fragmentarea habitatelor naturale şi semi-naturale, expansiunea monoculturilor şi lipsa diversităţii vegetale au, de asemenea, consecinţe nedorite. Practicile distructive care limitează zonele în care albinele se pot stabili, alături de insecticidele şi pesticidele pulverizate pe suprafeţe mari transformă agricultura industrială într-o ameninţare majoră la adresa vectorilor naturali de polenizare.

Pe de altă parte, sistemele agricole care promovează biodiversitatea şi evită substanţele chimice, aşa cum sunt fermele ecologice, pot fi medii propice de dezvoltare a polenizatorilor naturali. Un habitat eterogen, cu mai multe culturi agricole coexistând în aceeaşi fermă, oferă surse variate de polen care pot stimula apariţia unor noi colonii de albine.

 

Schimbările climatice

Multe dintre schimbările climatice majore – creşterea temperaturii, modificarea distribuţiei de umiditate, fenomenele meteo extreme – au impact asupra insectelor şi, implicit, afectează populaţiile de albine. Unele din aceste schimbări pot duce chiar la dispariţia comunităţilor de albine din regiuni întinse, cu efecte dezastruoase asupra polenizării şi, deci, a florei – mai ales – spontane.

 

 Ce putem face? Răspunsul este agricultura organică

După cum afirmă autorii studiului Greenpeace, principala cale de urmat pentru a evita un dezastru ecologic o reprezintă agricultura organică.

Orice evoluţie de la agricultura industrială a prezentului, cu metodele sale intens distructive, către ferme ecologice şi ecosisteme prietenoase cu mediul va aduce beneficii care nu se limitează doar la populaţiile de insecte polenizatoare, ci influenţează şi calitatea alimentelor pentru consum uman.

Sunt anumite probleme pe care societatea ar trebui să le remedieze pe termen scurt şi mediu, pentru a creşte gradul de sănătate al insectelor polenizatoare. Prima şi cea mai urgentă astfel de măsură, ale cărei beneficii ar fi vizibile imediat, este interzicerea pesticidelor care afectează populaţiile de albine – atât domestice, cât şi sălbatice.

În general, măsurile pe termen scurt şi mediu propuse de Greenpeace pot fi încadrate în două categorii, după modul de acţiune:

1) cu scopul de a evita riscurile la adresa sănătăţii insectelor (interzicerea substanţelor nocive, etc.);

2) cu scopul de a promova sănătatea polenizatorilor (modificarea practicilor agricole, extinderea fermelor organice etc.)

Avântul luat recent de agricultura organică, asociată cu utilizarea pe scară tot mai largă a tehnicilor care reduc sau elimină pesticidele (cum ar fi controlul integrat al dăunătorilor) demonstrează că agricultura fără pesticide este posibilă, ba chiar profitabilă economic.

Evident, este şi prietenoasă cu mediul, iar stimularea populaţiilor de polenizatori are ca efect un randament mai mare al culturilor agricole.

De asemenea, metodele organice pot ţine sub control buruienile şi paraziţii, fără substanţe chimice nocive, mărind totodată rezistenţa inerentă a ecosistemelor.

Din păcate, aceste măsuri nu au primit suficient sprijin financiar, nici atenţie, din partea factorilor de decizie la nivel administrativ, deşi reprezintă calea de urmat pentru o dezvoltare agricolă durabilă.

După cum afirmă Greenpeace, politicile agricole ale Uniunii Europene, în special Politica Agricolă Comună (PAC) ar trebui să ţină cont de dovezile ştiinţifice privind ameninţările la adresa populaţiilor de albine domestice şi sălbatice, precum şi de beneficiile polenizării naturale.

Uniunea Europeană este chemată să adopte urgent măsuri de protejare a ecosistemelor şi polenizatorilor naturali, prin preluarea în politicile sale agricole a propunerilor menţionate anterior, menite să protejeze populaţiile de albine. În plus, UE ar trebui să legifereze măsuri riguroase de control al utilizării substanţelor nocive pentru albine, dar şi pentru alţi vectori naturali de polenizare.

Dan Bărboi

Loading...
loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. Noi spune

    Din nenorocire, industria chimicalelor este mult mai puternica decat a apiculturii, poate de sute sau mii de ori.
    Industria chimica este generatoare de venituri pentru stat, generatoare de productii multa mai mari prin munca mai putina si nu in ultimul rand generatoare de cancer si alte boli grave care la randul lor sunt tratate tot prin produse chimice (medicamente).
    Deci cine sa ia masurile necesare? In aceste vremuri cand toata lumea este sluga banului, nimeni nu indrazneste sa ridice privirea spre FIRESC iar directia noastra este asemeni albinelor adica spre disparitie tracand mai intai prin chinuri groaznice.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.