3 tipuri de minciuni digitale

Cine nu a trimis vreodată un mesaj în care să spună „Sunt pe drum” când nu era adevărat sau nu a modificat un pic adevărul pe profilul unui site de întâlniri online? Permanenţa informaţiei şi posibilitatea de a o putea consulta ar putea să ne determine să rămânem sinceri.

Cercetările sugerează că minciuna e foarte răspândită. Această omniprezenţă, combinată cu predominanţa a ceea ce ne face umani, faptul că putem spune adevărul sau inventa ceva, a fascinat lumea de-a lungul timpului.Încă din 1995-96, felul în care comunicăm s-a schimbat total. Trimitem mailuri, mesaje, folosim Skype, Facebook. Aproape fiecare aspect al comunicării umane s-a schimbat şi asta evident a avut impact asupra minciunii.

Jeff Hancock povesteşte pe Ted.com cum a descoperit tipuri noi de minciună pe care le-a şi studiat. Se numesc Majordomul, Marioneta (utilizatorul fals) şi Internautul-fantomă.

Să începem cu Majordomii. Iată un exemplu; „Ajung imediat”. Dacă cineva a scris „Sunt pe drum”, atunci aţi minţit.Nu suntem niciodată pe drum. Ne gândim să pornim. Iată altă minciună: „Scuze că nu am răspuns mai devreme. Mi se descărcase bateria.” Bateria de fapt funcţiona. Nu eraţi în zonă fără semnal, doar că nu voiaţi să-i răspundeţi în acel moment. Şi ultima: Vorbiţi cu cineva, şi spuneţi, „Scuze, am treabă, trebuie să plec.” De fapt, doar vă plictisiţi. Vreţi să vorbiţi cu altcineva.

Fiecare din aceste exemple ilustrează o relaţie, şi trăim într-o lume conectată 24 de ore din 24. Odată ce ai numărul de telefon al unei persoane, practic poţi lua legătura cu acea persoană în orice moment al zilei.

Aceste minciuni sunt folosite de oameni pentru a crea un amortizor între noi şi conexiunile cu ceilalţi. Dar sunt foarte aparte. Folosesc ambiguitatea care apare odată cu utilizarea tehnologiei. Nimeni nu ştie de fapt unde eşti sau ce faci, nici cu cine eşti. Iar rolul lor e să protejeze relaţiile. Oamenii nu vor să fie nepoliticoşi. Ei spun: „uite nu vreau să vorbesc cu tine acum, sau atunci, dar ţin la tine. Relaţia noastră este importantă.”

Pe de altă parte, Marioneta este o cu totul altă specie. Aici nu e vorba propriu-zis de ambiguitate.Marioneta devine interesantă la scară mare, ca şi internautul-fantomă chinez. Se referă la mii de oameni din China care sunt plătiţi cu mici sume de bani pentru a produce conţinut, cum ar fi recenzia unei cărţi sau propangandă. Guvernul angajează oamenii aceştia, de asemenea companiile. Lumea este destul de îngrijorată în această privinţă. Vedem asta în special în recenziile produselor şi cărţilor, totul, de la hoteluri şi până la prăjitorul de pâine, dacă e bun sau nu.

Am putea crede că Internetul ne face să fim o specie mincinoasă, unde înşelătoira se produce la scară mare.Să ne concentrăm pe conversaţiile cu prietenii noştri, cu familia, cu colegii sau cu cei dragi. Astea sunt conversaţiile care contează cu adevărat. Ce are de-a face tehnologia înşelăciunii cu aceşti oameni?

Un studiu numit” jurnal intim” cere oamenilor să înregistreze toate conversaţiile şi toate minciunile timp de şapte zile pentru ca mai apoi să putem calcula câte minciuni sunt în fiecare conversaţie dintr-un mediu de comunicare, iar rezultatul care uimeşte cel mai mult este că e-mailul e cel mai sincer dintre toate cele trei medii.  În schimb, la telefon se minte cel mai mult.

Descoperim mereu că telefonul e instrumentul prin care se minte cel mai mult, poate şi din cauza ambiguităţii minciunilor . În general, e foarte diferit în raport cu aşteptările noastre.

Un alt studiu a examinat personalităţile unui grup de prieteni de pe Facebook.Patru prieteni buni ai fiecărei persoane testate au fost solicitaţi să le judece personalitatea. Apoi au cerut unui număr mare de străini să evalueze personalitatea celui testat bazându-se numai pe informaţiile de pe Facebook, şi au descoperit că evaluările de personalitate erau aproape identice, în strânsă corelaţie. Profilul Facebook chiar reflectă personalitatea noastră reală.

Ce arată aceste studii? Ce anume explică faptul că, în ciuda intuiţiei noastre, mare parte din comunicarea online, mediată tehnologic, e mai onestă decât cea faţă în faţă?

Prima concluzie este că nu ne pricepem deloc să detectăm minciuna. În medie, cu o acurateţe de 54% reuşim să apreciem dacă cineva care tocmai a făcut o afirmaţie a minţit sau nu. O descoperire importantă este că minţim cu motiv, ca să ne protejăm sau dacă avem ceva de câştigat sau dacă ceilalţi au ceva de câştigat. Doar pentru că oamenii nu ne văd, nu înseamnă neapărat că vom minţi.

Intrăm într-o perioadă uimitoare de flux în evoluţia umană unde am evoluat pentru a vorbi într-un mod în care cuvintele noastre dispar, dar suntem într-un mediu unde înregistrăm totul.Credem că  fiecare tip de minciună , recomandări false pentru hotel, pentru pantofi, prietena care vă minte în mesaje,sunt tipuri diferite de minciuni.Dar pentru că totul e acum înregistrat, putem analiza toate aceste minciuni.

Să minţi online poate fi periculos. Nu numai că laşi o urmă a ta pe calculator, dar şi o urmă a persoanei pe care ai minţit-o. Când suntem pe cale să spunem ceva, ne putem gândi, vreau să las asta în urma mea, să facă parte din arhiva mea personală? Pentru că, în era digitală în care trăim acum, într-o epocă a reţelelor, toţi lăsăm o arhivă.

Loading...
Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.