Cheia succesului german

Pentru cele cinci milioane de tineri europeni fără loc de muncă, Germania – unde rata şomajului în rândul tinerilor este cea mai scăzută din Europa – pare un tărâm al făgăduinţei. Iar sistemul educaţiei duale, pe care se bazează acest succes, serveşte drept model pentru ţările afectate de criză. Dar el poate fi greu de exportat, afirmă Stefan von Borstel în Die Welt.

În ţările afectate de criză din sudul Europei, o generaţie fără perspective de viitor e pe punctul de a se maturiza: unul din doi spanioli şi greci sub douăzeci şi cinci de ani este şomer, la fel unul din trei italieni şi portughezi.

În aceste condiţii, Germania pare o insulă a fericiţilor. În ţara noastră, rata şomajului în rândul tinerilor coboară sub opt procente. Rata şomajului în rândul tinerilor nu este mai scăzută în nici una dintre celelalte douăzeci şi şapte de ţări-membre ale Uniunii Europene. Doar Austria se poate lăuda cu o situaţie asemănătoare.

“Cum e posibilă această performanţă?” se întreabă vecinii europeni, apoi pleacă în pelerinaj în Germania ca să studieze miracolul joburilor. Aici, descoperă sistemul educaţiei duale, care asociază practica în întreprinderi cu teoria de la şcoală. Pentru cei mai mulţi dintre europeni, acest sistem este o noutate: “înveţi şi lucrezi” în loc de “mai întâi înveţi, apoi lucrezi”.

Citeste si:  Eckstein Kovacs Peter, biofişă şi idei din program

Comisia Europeană laudă modelul german, numindu-l “o garanţie contra şomajului în rândul tinerilor şi contra lipsei de mână de lucru calificată”. Vestea despre sistemul educaţiei duale a ajuns până în America, unde preşedintele Obama a spus, în discursul lui despre starea naţiunii, că acest sistem îi face apţi de muncă pe tinerii germani.

 

  • Educaţia duală

E drept că multă vreme celelalte ţări n-au înţeles mare lucru din combinaţia germană dintre bancul de lucru şi banca de şcoală. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică a reproşat sistematic Germaniei numărul insuficient de persoane cu studii superioare. Pentru mulţi experţi internaţionali în educaţie, studiile universitare – licenţă, masterat şi doctorat – constituie măsura tuturor lucrurilor. “Meister” (maistru) german [o formare în acelaşi timp teoretică şi practică] e privit ca o ciudăţenie în alte ţări.

Formarea la firme e considerată lipsită de valoare, mult inferioară formării la şcoală. Pentru mulţi europeni, a echivala un certificat de calfă cu bacalaureatul sau un titlu de maistru cu licenţa e aproape de neconceput. Abia în ultima vreme, încetul cu încetul, a început să se răspândească vestea că succesul şi capacitatea de inovaţie ale industriei germane şi ale produselor ei ar putea să aibă legătură cu muncitorii germani calificaţi, care s-au bucurat de o formare serioasă.

Citeste si:  Metode inedite în Rusia pentru a cultiva dragostea de lectură a tinerilor

Dar sistemul educaţiei duale nu a fost ocolit de controverse nici în Germania. Experţii l-au criticat, spunând că educaţia ar fi prea specializată, prea croită după nevoile unei companii sau ale alteia, iar numărul de meserii calificate (trei sute) mult prea mare; aceşti critici au avut îndoieli că pregătirile calificate ar putea ţine pasul cu transformarea rapidă a economiei în epoca internetului.

 

  • Exportarea modelului german

Sistemul dual a fost pus sub semnul întrebării acum un deceniu, când Germania s-a confruntat cu fenomenul şomajului în masă, iar zeci de mii de tineri nu şi-au mai găsit posturi de ucenic. În 2004, impunând o taxă pentru formare, coaliţia guvernamentală dintre social-democraţi şi verzi a constrâns economia să ofere mai multe posturi de ucenic.

Citeste si:  Euro în Europa de Est: salvator sau diavol

Dar în iunie 2004, asociaţiile economice au încheiat cu guvernul Germaniei – prin angajament spontan – “Pactul naţional pentru educaţie şi formarea tinerilor specialişti”, reuşind să înlăture în ultima clipă această taxă obligatorie. Între timp, situaţia de pe piaţa posturilor de ucenic s-a inversat: oferta e mai bogată decât cererea.

În timpul crizei, modelul german a început să se exporte cu succes. Germania a iniţiat deja un program de cooperare în domeniul educaţiei cu şase ţări-membre UE. Concernele germane joacă un rol de pionierat, formându-şi angajaţii după modelul german în filialele lor din străinătate.

Germania nu vrea doar să exporte un sistem de succes, ci speră să atragă sud-europeni dinamici şi motivaţi, capabili să ocupe, în Germania, posturile de ucenic vacante – şi care, după încheierea formării, nu se vor întoarce în ţările lor, ci vor rămâne în Germania pentru a suplini lipsa tot mai semnificativă de muncitori calificaţi. Scepticii atrag atenţia asupra barierei lingvistice, care n-ar fi deloc neglijabilă, şi se îndoiesc că imigranţii vor rezolva cu adevărat problema lipsei de ucenici.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close