Există o soluţie pentru criză?

G7- jocuri economice şi monetare într-o reuniune ce a decurs sub semnul înaltelor tensiuni ideologice. Acesta se poate spune că a fost cadrul de desfăşurare a reuniunii din acest weekend a miniştrilor de finanţe a celor mai puternice 7 state (Germania, Canada, SUA, Italia, Japonia, Franţa şi Marea Britanie) reunite sub stindardul G7. În spatele acestora s-au aflat însă ameninţări mai mult sau mai puţin voalate referitoare la determinarea Europei de a găsi o soluţie coerentă actualei crize dar şi referitor la iminenţa spargerii bulei financiare ce s-a dezvoltat în SUA.

 

Dănuţ Dudu

 

  •  Austeritate sau relaxare monetară?

În timp ce Germania rămâne încremenit în proiectul rigorii bugetare, secretarul general al Trezoreriei americane, Jacob Lew, susţinea că “o schimbare de direcţie poate face o mare diferenţă”, dorind astfel să sugereze că epoca rigorilor bugetare este la apus. Asta în faţa unei audienţe formate nu numai din miniştrii de finanţe ai G7 (reunite la Aylesbury – Marea Britanie – la solicitarea ministrului de finanţe George Osborne), ci şi a şefilor principalilor bănci europene secondaţi de directoarea generală a FMI, Christine Lagarde.

Reuniunea s-a dorit să convingă Uniunea Europeană să-şi schimbe convingerile legate de percepţia sa asupra crizei economice dar, din nefericire, diferenţele dintre curentele de gândire economică reunite au făcut ca respectivul demers să eşueze. Practic, se poate spune că a fost subliniată şi mai profund diferenţa de percepţie asupra crizei economice între tabăra americană şi cea europeană.

În timp ce dincolo de Atlantic poziţionarea economiştilor în raport cu problematica crizei financiare este mai curând de natură Keynesiană care susţin o recuperare economică printr-o îndatorare gestionată de FED prin programele de relaxare fiscală şi tipărire de monedă, pe Bătrânul Continent poziţionarea în raport cu criza este de factură austriacă care militează pentru stabilitatea preţurilor (să nu uităm că la nivelul conducerii BCE avem nume sonore ale gândirii economice austriece cum ar fi Mises sau Hayek), stabilitate a preţurilor care implică o austeritate economică susţinută de grupul ţărilor germanice cum ar fi Germania, Austria şi Luxemburg.

Numai că acesta abordare economică este contestată de keynesienii europeni grupaţi în jurul lui François Hollande şi a lui Enrico Letta. Astfel încât disputa între cele două curente economice a ajuns la nivel european o bătălie între cei care susţin relansarea monetară înainte de a se face ajustările bugetare necesare şi cei care sunt adepţii rigorii germane.

Privind din punct de vedere al moralităţii celor două curente se poate spune că cel austriac este moral iar celălalt imoral. Numai că, din punct de vedere practic moralitatea sistemului germanic nu dă roade, Europa scufundându-se în recesiune, în timp ce imoralitatea sistemului de gândire economică americană începe să dea roade.

Cu toate acestea nici una dintre cele două tabere nu doreşte să-şi recunoască eşecul: rigoarea germană care a adâncit recesiunea în Europa ultimilor ani şi relaxarea fiscală promovată de FED care a dat emoţii întregului mapamond în perioada 2009-2011.

Acesta a fost fundalul pe care s-au purtat discuţiile reuniunii G7 care ar fi trebuit să armonizeze cele două perspective pentru a se ajunge la o soluţie comună. Numai că, după o reducere a dobânzii de referinţă a BCE, partizanii austerităţii estimează că aceasta a avut un efect minimal departe de cel obţinut prin aceeaşi decizie de FED, ceea ce a consolidat şi mai mult poziţia cancelarului german şi al ministrului său de finanţe.

Pe de altă parte, adepţii teoriei relansării economice prin îndatorare şi-au găsit susţinători fervenţi în tabăra condusă de SUA şi FMI, tabără ce repudiază teoria “austerităţii”.

Imposibilitatea armonizării celor două perspective ţine şi de faptul că administraţia Obama, având avantajul creşterii economice rezultate în urma politicilor monetare aplicate de Rezerva Federală condusă de artizanul programelor de relaxare fiscală, Ben Bernake, ţine lecţii de economiei Europei.

 O situaţie care poate fi considerată ca fiind absurdă numai că nu trebuie neglijat faptul că principiile austerităţii de sorginte austriacă au făcut ca rata şomajului în zona euro să treacă de 12%, ratele de îndatorare să depăşească în medie 90%, iar tensiunile sociale şi politice să fie la limita exploziei.

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.