Al Capone de Dâmboviţa

Grupului select al parlamentarilor care au schimbat portofoliul parlamentar cu zeghea puşcăriaşilor s-a împlinit cu George (zis Gigi) Becali, vocalul lider al defunctului PNG şi actualmente membru USL via PNL.

Dănuţ Dudu

 În mod ironic, latifundiarul Becali este şi membru al comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi al Camerei Deputaţilor, Comisie ce asigură, conform precizărilor de pe site-ul Camerei Deputaţilor, “constituţionalitatea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative; reglementări în domeniul dreptului civil, penal, contravenţional, procedură civilă, penală, administrativă, organizarea judecătoreasca; alte reglementări cu caracter precumpănitor juridic; probleme de disciplină parlamentară, incompatibilitate şi imunitate”.

De facto, în mod normal ar trebui să vorbim de prezenţa lui Becali în postura de parlamentar la trecut dar… suntem în România şi orice este posibil. După cum ameninţa deja Becali, acesta urmează să atace la CEDO decizia Înaltei Curţi de Casaţie, bazându-se pe faptul că în gloriosul său CV figurează şi activitatea de europarlamentar. De parcă cei din Parlamentul European vor începe să înfiereze justiţia română pentru că a avut curajul să condamne un fost membru al acestui for parlamentar. Dar, poate că, din perspectiva lui Becali, această ipoteză este cât se poate de veridică.

Numai că nu ne propunem să scriem despre cel căruia i s-a dat prea multă importanţă de către media românească, atât în calitate de finanţator al clubului Steaua, cât şi de patron a tot felul de afaceri mai mult sau mai puţin profitabile.

Relevant ni se pare faptul că Becali se alătură celor care, într-o anumită perioadă a activităţii lor politice şi antreprenoriale, s-au intersectat cu statul român. La fel ca în cazurile Năstase, Voicu, sau Vântu, Becali a ştiut să profite de respectivele intersecţii, astfel încât dintr-un individ obscur a reuşit, în scurt timp, să ajungă unul dintre cei mai bogaţi oameni ai României.

Şi poate că ar fi rămas aşa dacă faptul că şi-a depăşit propria condiţie nu i-ar fi dat aripi infracţionale, sfidând în mod repetat orice norme de justiţie sau drept, astfel încât în jurul acestuia s-a creionat (ca şi în alte cazuri menţionate anterior) un mit al invincibilităţii.

Spre deosebire însă de Adrian Năstase sau Daniel Voicu, Becali a avut (şi are în continuare) un mare as în mânecă: a ştiut permanent să pozeze într-un „sfânt” ale cărui interese sunt departe de a fi pecuniare, ci doar samaritene. De aici şi fixaţia sa pentru litera biblică (să ne ierte Dumnezeu, dar credem că acesta este un adevărat ortodox practicant) precum şi postura sa de Mecena al săracilor cărora le arunca, la propriu, sacoşe de bani cu ocazia sărbătorilor.

Asta i-a permis să-şi construiască propriul partid devenind unul dintre cei mai charismatici oameni politici. Suntem singuri că există foarte mulţi români care consideră acuzarea sa ca fiind o sordidă manevră politică, menită a scoate din peisaj un om politic incomod care avea curajul propriilor opinii.

Cei însă care l-au studiat extrem de atent pe acesta nu se poate să nu fi sesizat goliciunea mesajului politic transmis de Becali şi care se axa pe doi piloni: Steaua şi religia. Orice ar fi fost întrebat, orice problemă care i-ar fi fost pusă în faţă se rezolva prin câteva metanii, cruci, trimiteri la cele sfinte sau consideraţii mai mult sau mai puţin obiective legate de echipa al cărui finanţator este. Spunem că “este” pentru că suntem convinşi că aşa cum şi alte nume sonore “încarcerate” şi-au condus discret afacerile de dincolo de gratii, aşa şi Becali va continua să gestioneze destinul echipei Steaua (să nu uităm că în familia Becali mai există şi alte nume apropiate de acest sport) sau al propriilor afaceri.

Cei 3 ani la care este condamnat se vor scurge extrem de repede şi nu este exclus să asistăm şi la o eliberare anticipată ca în cazul altor nume sonore ale vieţii publice romaneşti care au ajuns, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, în spatele gratiilor.

Cu adevărat important este faptul că toţi liderii vieţii politice româneşti care au “vizitat” puşcăriile româneşti au fost condamnaţi, ca şi vestitul Al Capone, pentru o găinărie măruntă nimeni nereuşind vreodată să demonstreze dimensiunea reală a caracatiţei infracţionale din care fac parte aceştia.

Probabil că periodic, fie datorită presiunilor externe, fie răzbunărilor politice sau pur şi simplu pentru deliciul poporului, actualii lideri trebuie martirizaţi.

Întrebarea care se pune este ce se va întâmpla cu toţi aceşti “martiri” care peste câţiva ani se vor considera deţinuţi politici şi vor pune bazele unei noi structuri politice care va rivaliza ca forţă şi amploare cu defunctul PNŢCD.

Nu dorim să jignim pe adevăraţii deţinuţi politici, care au plătit cu viaţă convingerile proprii, dar sintagma s-a demonetizat atât de mult în timp încât toţi liderii publici care au fost condamnaţi în ultima perioadă clamează, din start, că sunt victimele maşinaţiunilor politice, declarându-se, a priori, deţinuţi politici.

Că pe aceştia nu-i paşte nici un pericol, având condiţii cu adevărat hoteliere în celulele repartizate, este deja o altă discuţie care ţine de ascendentul acestora asupra sistemului juridic român şi fac diferenţa dintre adevăraţii deţinuţi (politici sau nu) şi aceştia.

Cum istoria este întotdeauna scrisă de convingători, ascensiunea actualilor lideri consideraţi pentru moment infractori le va permite să se erijeze în victime politice ale actualei structuri şi vor ridica pretenţii legate de reparaţii morale şi financiare din partea statului român. Şi, în cei câţiva ani scurşi de la condamnare petrecuţi în spatele gratiilor rezervorul politic al acestora va creşte exponenţial, astfel încât o nouă mişcare politică care să-i aibe în centrul ei pe aceşti foşti “deţinuţi politici” nu ar mai mira pe nimeni.

Aşa cum nu a mirat ascensiunea rapidă a celor care acum fac prima pagină a mass media românească şi care pozează în victime ale uni sistem justiţiar corupt şi aservit intereselor politice.

 

Dănuţ Dudu

 

Loading...
loading...
Citește și
Loading...
loading...
1 Comentariu
  1. doru spune

    Bravo! Foarte corecta atitudine. Se victimizeaza un infractor doar pentru ca era bogat si arogant.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.