Agricultură ecologică – beneficiile plantelor medicinale

Selecţia largă de plante medicinale transformă grădina culinară într-o sursă indispensabilăde medicamente valoroase pentru orice fermă.În trecut, când doctorii şi asistentele medicale erau greu de găsit, în fiecare grădină exista un amestec echilibrat de plantele medicinale necesare. Fiecare fermier avea propria reţetă pentru creme medicinale, tincturi, comprese,cataplasme şi ceaiuri. Reţetele erau transmise din generaţie în generaţie în cadrul familiei şi erau îmbunătăţite constant, relatează Sepp Holzer în cartea sa ” Permacultura. Ghid practic pentru agricultura la scară mică”.

Plantele medicinale nu erau folosite doar ca medicamente pentru dureri acute, erau folosite şi în alimentaţie.Leuşteanul, cimbrul, usturoiul şi multe alte ierburi sunt folosite astăzi doar ca mirodenii, fără să li se recunoască importanţa medicală.

   –   Leuşteanul, de exemplu, creşte apetitul, stimulează digestia şi are efect diuretic

Cimbrul proaspăt tăiat are un efect antibacterian şi este capabil să uşureze digestia cărnii şi cârnaţilor.

   –   Usturoiul proaspăt tăiat are proprietăţi antibacteriene şi antifungice

Consumul regulat de usturoi scade nivelul colesterolului. În plus este un medicament excelent pentru prevenirea trombozei, deoarece ajută la prevenirea cheagurilor de sânge.

Proprietăţile antifungice ale usturoiului ajută şi alte plante: ceaiul de usturoi (striviţi câţiva căţei deusturoi şi lăsaţi-i în apă pentru o zi) poate fi  foarte eficient împotriva multor boli cauzate de fungi (mană), iar păduchii sunt descurajaţi de mirosul înţepător.

   –   Valeriana este un alt exemplu

Se cunosc foarte bine proprietăţile sale relaxante. Ceaiul de valeriană este folosit în medicina veterinară pentru tratamentul colicilor si al crampelor.În acelaşi mod muşeţelul, relaxant şi calmant al crampelor şi al flatulenţelor, nu este folositor doar oamenilor cu probleme digestive, dar şi cailor, câinilor şi găinilor.

Multe dintre plantele medicinale care se foloseau înainte creşteau în afara grădinii, pe marginea potecilor, în câmp sau pe pante. Pelinul negru, lumânărica, tătăneasa, rostopasca,urzica, creţişoara , podbalul, păpădia, sclipeţii, năprasnicul şi cicoarea sunt doar câteva exemple.Din cauza aspectului discret, ele nu sunt văzute aşa cum ar trebui: ca fiind ceva special.

Preparatele din plante medicinale şi sălbatice erau foarte răspândite în anii ‘40-‘50. După apariţia medicamentelor, mulţi oameni s-au confruntat cu efectele secundare ale acestora. Din fericire, astăzi începem să ne reamintim această ştiinţă veche care ne-a fost lăsată de generaţii, medicina naturistă.

Mulţi fermieri preparau extracte unguente. Pentru aceasta, ei foloseau răşina lichidă a copacilor, e care o amestecau cu diverse plante medicinale şi o preparau sub formă de cataplasmă. O întindeau pe hârtie de copt şi o aplicau pe spatele persoanei bolnave. În acest fel se trata tusea şi răceala.

În continuare sunt descrise câteva reţete de remedii foarte simple, care pot fi preparate de persoane cu grădini mici fără nici o dificultate.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.