Devin oamenii mai deştepţi sau nu, odată cu evoluţia?

Cu această întrebare începe un articol scris pe site-ul www.livescience.com, întrebarea pe care cei mai mulţi cercetători o pun în ultimul timp. În ce direcţie merge umanitatea: înspre a fi mai inteligentă, odată cu evoluţia, sau deopotrivă? Studii recente spun că, deşi testele de IQ indică scoruri remarcabile la nivel de indivizi, potenţialul genetic al omenirii pentru inteligenţă ar putea fi în declin.

Un studiu realizat recent sugerează că în timp ce scorurile ce provin de la testele de măsurare ale IQ-ului uman cresc la nivele remarcabile, potenţialul genetic pe care se bazează inteligenţa speciei umane ar putea fi în declin.

Studiul accentuează şi scoate în evidenţă dificultatea de a măsura inteligenţa de-a lungul timpului: Oamenii consideraţi inteligenţi nu se definesc doar printr-un singur lucru. Spre exemplu, ceea ce face ca un om să fie considerat inteligent în savana africană ar putea fi considerat la polul opus în centrele financiare din Hong Kong.

„Nu e vorba doar să stabilim dacă inteligenţa creşte sau scade”, spune Michael Woodley, psiholog la Universitatea Umea din Suedia. „Numeroasele laturi ale inteligenţei se pot modifica în multe moduri diferite”.

 

  • Suntem oare mai inteligenţi decât bunicii noştri?

Lumea de astăzi este plină de dovezi care arată că oamenii moderni au avansat faţă de predecesorii lor: Smartphone-urile. Transplanturile de inimă. Înţelegerea modului în care microbii cauzează boli.

Dincolo de aceste progrese tehnologice, însă, există un alt indiciu care arată că oamenii devin mai inteligenţi. Şi aici vorbim despre aşa-numitul efect Flynn, numit astfel după numele celui care l-a descris, James Flynn, profersor la Universitatea din Otago, Noua Zeelandă.

Dat fiind faptul că IQ-ul sau coeficientul de inteligenţă au fost verificate şi standardizate în ultimii 100 de ani, pentru a vedea efectul Flynn, oamenii de ştiinţă au făcut teste pe voluntari.

Flynn şi colaboratorii săi au ajuns la concluzia că noile generaţii obţin scoruri mai mari la testele din inteligenţă decât înaintaşii lor. Creşterea depinde de zona geografică din care provin participanţii, dar, în general, tinde să fie de aproximativ 3 puncte IQ pe deceniu.

Aşadar, Flynn şi mulţi alţi cercetători bănuiesc că această creştere reflectă îmbunătăţirea mediului de trăi în vremurile moderne. Ei spun că IQ-ul este parţial moştenit, parţial influenţat de mediu; dacă îmbogăţeşti mediul de viaţă al unui copil cu scopul de a-i facilita învăţarea, el va avea un coeficient mai mare de inteligenţă, mai târziu în viaţă. Alimentaţia mai bună, creşterea duratei şcolarizării şi o stimulare mai bogată pot, de asemenea, explica efectul Flynn.

 

  •  Mutaţii dăunătoare la nivelul genelor inteligenţei

În ciuda acestor rezultate ale efectului Flynn, există şi viziunea opusă. Mulţi specialişti susţin că oamenii nu devin mai deştepţi, ci din contră: devin mai puţin inteligenţi.

În noiembrie 2012, Gerald Crabtree, de la Facultatea d Medicină a Universităţii Stanford, a publicat în revista  Trends in Genetics, două articole în care sugera că inteligenţa speciei umane a atins apogeul în trecut, într-o perioadă situată acum 2000-6000 de ani.

Crabtree şi-a bazat aserţiunea pe genetică. El estimează că inteligenţa umană este controlată de 2000-5000 de gene. La rata cu care se acumulează mutaţiile, cercetătorul a calculat că, în ultimii 3000 de ani, specia umană a suferit cel puţin două mutaţii dăunătoare la nivelul acestor gene ale inteligenţei şi va mai suferi câteva în următorii 3000 de ani.

Nu fiecare mutaţie poate fi dăunătoare, deoarece genele există sub formă de perechi, iar afectarea uneia dintre gene de către o mutaţie poate fi echilibrată de cealaltă genă din pereche, gena rămasă sănătoasă. Dar, după calculele lui Crabtree, se pare că inteligenţa este mult mai fragilă decât pare.

Mai mult decât atât, Crabtee este convins că inteligenţa nu mai este atât de importantă din punct de vedere evolutiv, pentru oamenii de azi, cum era pe vremea când oamenii trăiau ca vânători-culegători şi când inteligenţa era un element de bază în supravieţuirea individului şi transmiterea genelor sale la urmaşi. Oamenii moderni de astăzi se confruntă rar cu astfel de situaţii de viaţă şi de moarte.

O altă teorie îmbrăţişează ideea cum că capacitatea genetică umană de a fi inteligenţi este în declin din cauza unui fenomen numit împerechere disgenică. Începând cu mijlocul anilor ‘80, IQ-ul şi reproducerea au fost corelate în mod negativ. Aceasta înseamnă că oamenii care sunt mai inteligenţi au, însă, mai puţini copii. Deoarece inteligenţa este parţial determinată genetic, unii cercetătorii cred că, din cauza acestui fenomen, IQ-ul ar trebui să scadă.

În schimb, scorurile sunt în creştere, creând un paradox pentru teoria de împerechere disgenică, a spus Woodley.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.