De ce avem prea puţini lideri femei

Nu trăim în lumea în care au trăit mamele sau bunicile noastre, unde alegerile de carieră ale femeilor erau atât de limitate. Mulţi dintre noi au crescut într-o lume în care am avut drepturi civile de bază. Şi, în mod uimitor, încă mai trăim într-o lume în care unele femei nu le au, spune Sheryl Sandberg pe Ted.com.

Problema reală este că femeile nu ajung la vârful niciunei profesii nicăieri în lume. Numerele spun adevărul: din  190 de şefi de stat, nouă sunt femei. Din toţi parlamentarii din lume, 13% sunt femei. În sectorul corporatist, femeile din vârf, la nivel decizional – numărul locurilor în consiliul de conducere ajunge la 15- 16%. Numerele nu s-au schimbat din 2002 şi merg în direcţia greşită.

O altă problemă este  că femeile au de făcut alegeri mai grele între succesul profesional şi împlinirea personală. Un studiu recent din SUA a arătat că, dintre managerii seniori căsătoriţi, două treimi dintre bărbaţii căsătoriţi aveau copii şi doar o treime din femeile căsătorite aveau copii.

 Cum schimbăm aceste numere de la vârf? Care sunt mesajele pe care le transmitem femeilor care lucrează cu şi pentru noi?

Studiile arată că femeile îşi subestimează sistematic abilităţile. Dacă testezi bărbaţi şi femei şi le pui întrebări pe criterii total obiective, ca medie generală, bărbaţii greşesc modificând în sus, şi femeile greşesc modificând în jos.

Femeile nu negociază pentru ele însele la locul de muncă. Un studiu din ultimii doi ani despre oamenii care intră în forţa de muncă imediat după facultate a arătat că 57% din băieţi  sau bărbaţi îşi negociază primul salariu, şi doar 7% dintre femei. Şi cel mai important, bărbaţii îşi atribuie lor înşişi succesul lor, iar femeile îl atribuie altor factori externi.

Nimeni nu obţine o promoţie dacă nu cred că-şi merită succesul, sau nici măcar nu-şi înţeleg propriul succes.Succesul şi faptul de a fi plăcut sunt corelate pozitiv pentru bărbaţi, dar negativ pentru femei.

Mai trebuie să faci din partenerul de viaţă un partener real.   Dacă o femeie şi un bărbat lucrează full-time şi au un copil, femeia lucrează de două ori mai mult acasă decât bărbatul, şi femeia are grijă de copil de trei ori mai mult decât bărbatul. Deci ea are trei servicii, sau două, şi el are unul. Cine credeţi că va renunţa la serviciu când e nevoie de cineva să fie acasă?

În societatea de astăzi punem mai multă presiune pe băieţi să aibă succes decât punem pe fete. Studiile arată că familiile cu câştiguri egale şi responsabilitate egală au o rată a divorţului de două ori mai mică.

De asemenea există o ironie profundă la faptul că acţiunile pe care le iau femeile cu obiectivul de a sta la serviciu, duc de fapt la plecarea lor până la urmă. Cu toţii suntem ocupaţi,  femeia este ocupată. Şi începe să se gândească la a avea un copil. Din momentul în care începe să se gândească la a avea un copil, începe să se gândească la a face loc pentru acel copil.

Şi chiar din acel moment, ea nu mai ridică mâna, nu mai caută o promovare, nu mai lucrează la proiecte noi, se pune pe planul doi. Odată ce ai un copil acasă,  serviciul tău trebuie să fie foarte bun ca să îşi doreşti să te întorci, trebuie să fie provocator şi să simţi că îţi aduci aportul.

Dacă acum doi ani nu ai fost promovată şi altcineva a fost, dacă de acum trei ani nu te-ai mai uitat după oportunităţi, vei fi plictisită, pentru că ar fi trebuit să dai tot ce ai mai bun. Perseverează până în ziua în care trebuie să pleci să iei o pauză pentru un copil, şi apoi ia-ţi deciziile. Nu lua deciziile cu prea mult timp înainte.

Poate că generaţiile viitoare vor reuşi să ajungă în punctul în care 50% din femei vor fi în vârful industriei. O lume condusă astfel încât jumătate din ţările şi  din companiile noastre ar fi conduse de femei, ar fi o lume mai bună.

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.