„Afară miroase a tei…”

Prea putini oameni inteleg ca nu numai ca nu iesim din Inima oamenilor daca iesim din Viata lor, dar, mai mult decat atat, uneori chiar trebuie sa iesim din Viata lor, pentru a le putea ramane in Inima…

Daca stai in casa cum poti simti ca afara miroase a tei?

Oameni buni, iesiti afara din casa. Din timp, din scuze, din critici, din reprosuri, din asteptari, din limitari, din minciuni, din compromisuri, din obisnuinte, din atasamente, din dependente, din iluzii pe care vi le ocrotiti cu atata grija. Recunoasteti ca v-ati inselat si iesiti din vietile unde nu mai e locul vostru. Sau unde nu aveti locul pe care il credeti… Caci afara miroase a tei….

Lasati oamenii sa plece atunci cand vor…Uneori numai lasand oamenii sa plece cand si-o doresc ii putem cu adevarat primi in inima noastra. Iar ei ne vor primi cu adevarat in inima lor. Si numai in inimi miroase tot timpul anului a tei inflorit…

Nu asteptati sa fiti alungati … Insa daca se ajunge pana acolo, lasati-va alungati…Uneori numai dupa ce ai fost alungat si totusi ai stiut sa nu pleci de tot, vei fi reusit sa intri in inima ce te-a gonit. Si numai in inimi miroase mereu a tei inflorit…

Uneori numai felul in care oamenii stiu sa plece le determina locul pe care il vor avea in inima noastra. Unde miroase tot mereu, tot timpul anului, a tei…

E important sa inveti sa ajungi la timp. E important sa inveti sa ramai. Dar parca mai important decat orice este sa invatam sa plecam….Iubesc oamenii care stiu sa plece frumos…Oamenii care stiu sa plece frumos miros parca mereu a… Tei inflorit!

Da, in viata uneori miroase a tradari, a minciuni, a dezamagiri... Insa in inima – care-i mai mare decat viata – miroase mereu a tei…Sa incercam sa ramanem in inima oamenilor, chiar daca locul nostru in viata celuilalt va ramane poate gol…se vor gandi cu drag la noi in nopti de vara cu miros de tei infloriti…

Astazi viata intreaga imi miroase a tei inflorit. Parca mai mult decat oricand. Poate ca in sfarsit am invatat sa plec. Desi nu cred ca voi invata vreodata sa imi anunt din timp plecarea. Poate ca asa n-as mai putea pleca vreodata. Poate ca in sfarsit am invatat sa las oamenii sa plece. De ce sa raman inauntru?… De ce sa ii tin inauntru? …cand afara miroase atat de frumos a tei?

Merg inainte, pe aleea cu tei infloriti a inimii mele…catre inima ce ma asteapta. Poate ca am gasit-o, inca dinainte de a o cauta. Ma grabesc spre ea. Caci numai acolo miroase mereu, tot mereu, tot timpul anului, a tei infloriti…”

Semnat: O inima din care n-a plecat nimeni niciodata. Si in care miroase astazi, parca mai mult decat oricand, a tei infloriti…

Alexandra Svet

Loading...
loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. Eusiatat spune

    iti multumesc pentru articol…..si atat!

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.