Ce învăţăm înainte de a ne naşte

Scriitoarea de cărţi ştiinţifice, Annie Murphy Paul, vorbeşte pe Ted. com despre noile descoperiri care dezvăluie cât de multe învăţăm în uter – de la ritmul limbii materne la mâncărurile noastre preferate.

Învăţăm cele mai importante lucruri înainte de a ne naşte, când încă ne aflăm în uter.Când ne ţinem copiii în braţe pentru prima dată, probabil ne imaginăm că sunt pagini goale, nemarcate de viaţă, dar ei au fost deja conturaţi de noi şi de lumea în care trăim.

Mai întâi, învaţă sunetul vocii mamei lor. Fiindcă sunetele din exterior străbat ţesutul abdominal al mamei şi lichidul amniotic din jurul fătului, vocile pe care fetuşii le aud, începând cu luna a patra de sarcină, sunt suprimate şi înăbuşite.

Vocea femeii însărcinate produce vibraţii sonore prin corpul ei, ajungând la făt mult mai clar. Şi pentru că fătul e cu ea tot timpul, îi aude adesea vocea. Odată născut, bebeluşul îi recunoaşte vocea şi preferă să o asculte în defavoarea altor voci.

Cum putem şti asta? Nou-născuţii nu pot face multe, dar se pricep să sugă. Cercetătorii profită de acest lucru introducând voci în două sfârcuri de cauciuc, şi dacă bebeluşul suge dintr-unul, aude o înregistrare cu vocea mamei sale într-o pereche de căşti, şi dacă suge din celălalt sfârc, aude o înregistrare cu vocea unei femei necunoscute. Rapid, bebeluşii îşi arată preferinţa alegându-l pe primul. De asemenea,  bebeluşii îşi încetinesc suptul când ceva le atrage atenţia şi îşi reiau suptul rapid când se plictisesc.

Cercetătorii au mai descoperit că, după ce femeile citesc cu voce tare, în mod repetat, o secţiune dintr-o poveste, nou-născuţii recunosc acel pasaj când îl aud în afara uterului.Deci, fetuşii învaţă chiar şi despre limba care se vorbeşte în lumea în care se vor naşte.

Bebeluşii plâng cu accentul limbii materne. Bebeluşii francezi plâng pe o notă înaltă în timp ce bebeluşii germani pe o notă joasă, imitând contururile muzicale ale acelor limbi. De ce această învăţare fetală e folositoare? E posibil să fi evoluat să-l ajute pe bebeluş să supravieţuiască.

Din momentul naşterii, bebeluşul e receptiv cel mai mult la vocea persoanei care e cel mai probabil să-l iubească – mama sa. Îşi modelează chiar şi plânsetele pentru a suna ca limba mamei sale, care ar determina-o să-şi îndrăgească copilul mai mult şi i-ar oferi bebeluşului un avantaj în sarcina dificilă de a învăţa cum să înţeleagă şi să vorbească limba maternă.


Dar fetuşii nu învaţă doar despre sunete. Învaţă despre gusturi şi mirosuri. După şapte luni de sarcină, papilele gustative ale fătului sunt complet dezvoltate şi receptorii săi olfactivi, care îi permit să miroasă, funcţionează. Aromele hranei consumate de femeia însărcinată pătrund în lichidul amniotic, care e constant înghiţit de fǎt. Bebeluşii par să-şi amintească şi preferă aceste arome odată veniţi pe lume.

Dar procesul de nouă luni de formare şi modelare din uter e mult mai profund şi mai important decât toate astea. Lucrurile pe care o femeie însărcinată le trăieşte zilnic – aerul pe care-l respiră, mâncarea şi băutura consumate, chimicalele la care este expusă, chiar şi emoţiile pe care le trăieşte – sunt împărtăşite şi fătului ei. Se formează un amestec de influenţe la fel de unice şi diferite ca femeia însăşi. Fătul încorporează aceste date în propriul organism, în carnea şi sângele său.

Dieta şi nivelul de stres al femeii însărcinate oferă indicii importante asupra condiţiilor principale. Reglările şi adaptările creierului şi ale altor organe ale fătului ne oferă nouă, oamenilor, enorma noastră flexibilitate, abilitatea de a prospera în medii extrem de variate, de la ţară la oraş, de la tundră la deşert.

Se pare cǎ fetuşii preiau indicii din mediul lor intrauterin croindu-şi fiziologia conform acestora. Se pregǎtesc pentru lumea pe care o vor întâlni de cealaltǎ parte a uterului. Fǎtul îşi adapteazǎ metabolismul şi alte procese fiziologice anticipând mediul care-l aşteaptǎ. Hrana unei femei însǎrcinate constituie un fel de poveste, un basm al abundenţei sau o cronicǎ macabrǎ a lipsurilor.

Cercetarea originilor fetale nu învinovǎţeşte femeile pentru lucrurile petrecute de-a lungul sarcinii. Ea cercetează cum putem asigura mai bine sǎnǎtatea şi bunǎstarea noii generaţii. Acest efort trebuie să se îndrepte şi spre ceea ce învaţǎ fetuşii în cele nouǎ luni petrecute în uter. Învǎţarea e una din activitǎţile esenţiale ale vieţii şi începe mult mai devreme decât ne-am fi imaginat vreodatǎ.

Loading...
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.