Betonul folosit în perioada romanilor este pe cale să revoluţioneze arhitectura modernă

După 2000 de ani, a fost descifrat un secret pierdut şi bine ascuns cu privire la unul dintre cele mai rezistente materiale de construcţii create vreodată: betonul folosit în perioada romanilor în construcţiile arhitecturale. Potrivit specialiştilor, această descoperire va avea implicaţii majore în oraşele viitorului.

Oricine a vizitat vreodată Italia observă că drumurile, apeductele şi templele romane s-au păstrat foarte bine de-a lungul timpului, în ciuda asediilor la care au fost supuse. Printre aceste construcţii care i-au fascinat pe geologi se numără şi porturile romane de pe ţărmul Mediteranei. Datorită materialului din care au fost create, s-au păstrat într-o stare foarte bună de mai bine de 2000 de ani.

Cel mai întâlnit amestec de ciment modern, cunoscut sub numele de ciment Portland, folosit de mai bine de 200 de ani, nu este nici pe departe la fel de rezistent ca betonul roman. „Mediul marin, în mod special, afectează cimentul Portland. În apă de mare, are o durată de viaţă mai mică de 50 de ani. După aceea începe să se erodeze”, a explicat Marie Jackson, inginer-cercetător de la Universitatea din California.

Cercetătorii s-au preocupat să afle de ce betonul antic roman este atât de rezistent şi superior din punct de vedere calitativ.

Ei au analizat o mostră de beton din golful Pozzuoili, Italia, care datează din anul 37, î.Hr., descoperind de ce betonul roman era mult mai stabil şi mai puţin dăunător pentru mediu faţă de amestecul care se face astăzi.

„În prezent, producerea cimentului Portland este responsabilă pentru 7% din nivelul de dioxid de carbon pe care îl produce industria”, a declarat specialistul Paulo Monteiro.

Secretul betonului roman stă în amestecul unic de minerale şi în tehnica de producere. „Romanii produceau beton prim amestecarea varului şi a rocii vulcanice. Pentru structurile subacvatice se amesteca var cu cenuşa vulcanică pentru a forma mortar. Apoi, acest mortar se amesteca cu tuf vulcanic şi se punea în forme de lemn. Instantaneu, apa de mare activa o reacţie chimică fierbinte. Când moleculele de apă intrau în structura varului, acesta reacţiona cu cenuşa în aşa fel încă întreg materialul se cimenta”, au explicat cercetătorii.

Tocmai această reacţie chimică ce reuşeşte să unească atât de binevarul de cenuşă vulcanică îi dă betonului roman duritatea pentru care a devenit renumit.

Cercetătorii consideră că tehnicile de producţie a betonului antic vor revoluţiona industria de construcţii de astăzi, în cazul în care se adoptă utilizarea acestor materiale şi metode, reducând totodată emisiile de CO2. „Totuşi, întrebarea care rămâne este dacă vom reuşi să aplicăm principiile străvechi utilizate de romani pentru producerea betonului modern”, a concluzionat Jackson.

 Traducere: Ecaterina Pop

Loading...
Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.