Comoara dacilor de la Piatra Roşie

 

Undeva departe, pe un vârf de deal dintr-un capăt de lume, într-o pădure bătrână şi înţeleaptă, doarme somn adânc o cetate dacică. Cândva, forfota dacilor umplea dealurile dimprejur şi pământul fremăta de tropote, dar astăzi, cetatea e cufundată într-un somn de veacuri, parcă vrăjită de o ursitoare rea. Din când în când, arheologii sau hoţii de comori îi scot minunile la suprafaţă, dar parcă mai adânci devin misterul şi frumuseţea sa, cu fiecare lucru nou dezvăluit, scrie formula-as.ro

 

  • O nestemată în coroana regală a Daciei

Desfăşurată pe un vârf de deal, pe o suprafaţă deloc întinsă, cetatea de la Piatra Roşie se anunţa a fi o splendidă bijuterie din coroana regatului dac, uşor de cercetat într-o singură vară, datorită dimensiunilor sale reduse.S-a săpat intensiv, cu o echipă numeroasă de arheologi, s-au dezvelit zidurile şi turnurile cetăţii, precum şi clădirile de pe platou, şi s-au investigat câteva terase amenajate de daci. Obiectele descoperite au luat calea muzeului din Cluj: ceramică de diverse feluri, de la cea mai fină la cea obişnuită, arme, unelte, monede, dar şi obiecte de lux, care arată rafina­mentul şi nivelul de trai al dacilor care au locuit în cetate.

Dar cel mai remarcabil obiect ce provine de la Piatra Roşie avea să se descopere pe o terasă aflată imediat sub platoul ce­tăţii, în interiorul unei clădiri cu două încăperi.Săpând pe lângă fundaţia de piatră, au fost descoperite câteva fragmente din tablă de fier forjat, frumos ornamentate. Reconstituirea obiectului ce fusese zdrobit de timp avea să ne înfăţişeze o minune a artei dacice: o piesă ovală sau rotundă din tablă de fier, având în mijloc reprezentat un bour, poate constituind învelişul unui scut de paradă, sau poate având un rol religios-decorativ.

Citeste si:  Aproape jumătate dintre tinerii români deţin o asigurare

 

  • Un roman poliţist

În anul 2002, Piatra Roşie a fost călcată de tâlhari nelegiuiţi, hoţi de istorie, care au măturat întreaga suprafaţă a cetăţii cu detectoarele.Piesele găsite de cei care au săpat, un „pachet” de discuri de fier, sudate între ele din pricina oxidării, au luat calea străinătăţii, iar câteva au fost recuperate de statul român în anul 2011.

În anul 2011, în cursul unei expertize a gropii cu pricina, solicitată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a Tribunalului din Alba-Iulia, arheologii au găsit alte fragmente din marginea unui scut: din acea groapă fuseseră extrase discuri de fier forjat, ornamentate, din aceeaşi categorie de artefacte cu piesa descoperită în 1949. Două discuri au fost recuperate în anul 2011 – unul având reprezentat în centru un grifon, iar altul un bour – şi se află la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti, în vreme ce alte două sunt în curs de recuperare.

 

  • O noapte cu comoara la căpătâi

Când piese arheologice sustrase din sit şi înstrăinate peste graniţă devin obiecte ale unor dosare penale, conlucrarea cu arheologii este absolut obligatorie.La fel s-a întâmplat şi cu comoara de la Piatra Roşie, unde arheologul dr. Marius-Mihai Ciută, subcomisar de poliţie în cadrul Inspectoratului Poliţiei Judeţului Alba, a jucat rolul unui adevărat personaj de film.

Citeste si:  A fost recuperată a 13-a brăţară dacică din aur

„În limbaj judiciar, expertiza arheologică a făcut legătura între obiectele urmărite şi context. Piesele, fiind puse una peste alta, prin oxidare s-au sudat. Când descoperitorul a tras de ele ca să le scoată din groapă, câteva mici bucăţi s-au desprins şi au rămas în groapă. Noi am găsit, la expertizarea gropii, mai precis pe fundul acesteia, două margini de scut, in sit, una lângă cealaltă, una dintre ele având şi elemente de decor, ceea ce e foarte important, pentru că am putut astfel constata că scuturile au fost depuse cu partea ornamentată în jos”, povesteşte dl. Marius Ciută.

 

  • Enigmaticul univers al artei dacice

Profesorul Gelu Florea, de la Univer­sitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca,a studiat obiectul descoperit de C. Daicoviciu cu mult înainte de apariţia celorlalte piese şi a avut contribuţii importante în lămurirea unor aspecte legate de reprezentările artistice şi de funcţionalitatea obiectului.A demonstrat că nu este vorba de un obiect de echipament militar, fie el şi de paradă, ci de unul cu conotaţii religioase.

Aceste piese sunt, fără îndoială, unele dintre cele mai importante descoperiri din ultima jumătate de veac, care datează din vremea regatului dacic, fiind esenţiale pentru înţelegerea religiei şi artei acelei vremi. Siluetele animalelor reprezentate pe aceste discuri sunt înfăţişate într-o manieră realistă, astfel încât speciile (reale sau imaginare) cărora le aparţin pot fi recunoscute cu uşurinţă.

Citeste si:  În acest an va fi deschis cel mai mare sit arheologic din judeţul Satu Mare

Bourul, animal astăzi dispărut, se asocia probabil cu ideea forţei brute şi a fecundităţii irepresibile, iar leul a fost mereu un animal solar şi un simbol regal. Grifonul, hibrid născut în Orientul antic şi, mai apoi, crescut în spiritul artei mediteraneene, a fost în imaginaţia celor din vechime păstrătorul prin excelenţă al marilor taine şi al marilor valori (aur sau cunoaştere). Păsările de apă, ca şi marile rumegătoare cornute ale pădurilor temperate erau asociate ideii schimbării anotimpurilor şi a eternei reînnoiri a naturii. Este limpede faptul că toate aceste animale au fost alese pentru funcţiile lor simbolice în mentalul colectiv al elitelor din zona centrului regatului dacic.

Pornind de la datele arheologice concrete, se poate spune că fortăreaţa de la Piatra Roşie a fost un centru dominat de personaje prestigioase.La toate acestea se adaugă, fără în­doială, funcţiile militare, inerente unui asemenea sit fortificat de înălţime.Cercetările viitoare vor aduce la lumină date suplimentare, care vor face mai limpezi funcţiile, evident complexe, ale cetăţii de la Piatra Roşie, şi locul ei (în timp şi în spaţiu) în sistemul vast al locuirii dacice din Munţii Orăştiei”, spune profesorul Gelu Florea.

Citește și
1 Comentariu
  1. PINTILIE STEFAN-CRISTIAN spune

    Imaginea Arborelui Vieţii se păstrează uimitor de pură în perioada bizantină, în special în mesajul figurativ de tip mistic al mozaicului bizantin. Simbolismul, pe care creştinismul l-a folosit, l-a interpretat şi l-a extins, este întărit de faptul că Arborele Vieţii stă alături, în ornamentarea baptisteriilor, cu Cerbul, încă o imagine arhaică a reînnoirii ciclice. Grupul simbolic format din Cerb şi Arborele Vieţii, reprezentat ca Planta Vieţii – viţa de vie, este figurat extrem de sugestiv pe scuturile geto-dacice descoperite în cetatea Piatra Roşie, dar şi pe mozaicurile bizantine executate pe podeaua Marii Bazilici din apropierea oraşului antic Heraclea Lyncestis Bitola, Macedonia. Viţa de vie era identificată de paleo-orientali cu „iarba vieţii”, iar semnul sumerian pentru „viaţă” era, iniţial, o frunză de viţă. Această plantă miraculoasă era consacrată marilor zeiţe. Zeiţa Mamă era numită la început „Mama-butuc-de-vie” sau „Zeiţa-butuc-de-vie”. În creştinism vinul are un important rol cultic, şi putem presupune că rolul ritualic al vinului a fost destul de extins şi în lumea geto-dacă.
    Alte grupuri simbolice sunt reprezentate de Planta Vieţii însoţită de Grifon, dar şi de Taur. Grifonii (sau monştrii) păzesc întotdeauna căile mântuirii, adică fac de ştrajă în jurul Arborelui Vieţii sau unui alt simbol al lui. În Baptisteriul din Parma, lângă Arborele Vieţii stau de strajă balauri. Acelaşi motiv îl regăsim pe un basofelief al Muzeului Catedralei din Farrara. Taurul nu-şi arată vârsta fiind un simbol al masculinităţii şi virilităţii. Simbolismul lui poate fi totuşi ambiguu: vitalitatea sa şi fertilitatea masculină îl asociază cu soarele şi reînvierea, iar din cauza coarnelor poate reprezenta zeităţile lunare şi moartea.
    https://sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/3-1-2-credinta-in-nemurire—bazata-pe-pomul-vietii

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close