Jocul de poker al finanţelor europene

0

Criza nu dă semne că va lua vacanţă în această vară în zona euro. Bântuită de fantomele trecutului economic, UE este incapabilă de a găsi soluţiile necesare pentru a stopa criza care durează deja de peste 5 ani. Ultimul schelet descoperit în dulapul economiei europene este Portugalia, care a mai dat fiori Uniunii Europene. În acest context, singura soluţie pe care au găsit-o liderii europeni este de a copia strategia FED-ului în momentul în care acesta se pregăteşte de a renunţa la această metodă de stimulare economică.

 

  • Portugalia şi Grecia dau din nou frisoane zonei euro

Prestigiosul cotidian francez Leş Echos atrăgea atenţia, acum câteva zile: “Criza politică care stoarce Portugalia deschide o nouă perioadă de turbulenţă pentru Uniunea Europeană”.

În timp ce există voci care trâmbiţează finalul crizei, problema creşterii economice a rămas nerezolvată, astfel încât întrebarea firească pe care şi-o pun liderii europeni este: austeritate sau relansare economică? O chestiune deplin justificată de demisiile în lanţ ale miniştrilor portughezi care nu mai sunt dispuşi să-şi rişte viitorul politic pentru o politică de austeritate în care nu mai cred.

Cu toate că după blocarea planului de salvare în valoare de 78 milioane euro oferit de UE, ţara a ajuns să fie un exemplu pentru toate celelalte ţări aflate în situaţie similară. Se poate spune că Lisabona nu a precupeţit nici un efort pentru asanarea finanţelor publice, implementând curajoasele reforme solicitate de FMI. Numai că această faţadă începe să se fisureze, iar adevărul să nu mai poată fi escamotat.

În ultimele 12 luni, pieţele au salutat acţiunile viguroase ale preşedintelui BCE, Mario Draghi, menite a susţine sistemul bancar, oferind împrumuturi de miliarde de euro. Cum reuşita acestei politici este discutabilă, BCE a fost obligată să sprijine direct statele europene aflate în dificultate cumpărând obligaţiuni suverane.

Numai că cei de la cârma BCE au uitat esenţialul: coma creşterii economice şi a creditării din ţările periferiei zonei euro au făcut ca acestea să se prăbuşească sub greutatea propriilor datorii.

Consecinţa? Şomajul a crescut atingând valori record pentru Uniune, ceea ce a dus, în mod firesc, la instabilitatea politică a guvernelor ţărilor respective.

Situaţia este cu atât mai complicată cu cât discrepanţele de dezvoltare dintre ţările zonei euro rămân considerabile, chiar dacă se încearcă, prin cumpărarea de către BCE a datoriilor suverane ale ţărilor respective, un transfer de suveranitate către liderii Uniunii.

Mai mult ca sigur situaţia în sine va fi pe agenda electorală germană din toamnă, iar în funcţie de rezultatele acestora se vor lua decizii majore legate de legalitatea demersurilor făcute până acum de către BCE. Şi aici trebuie să menţionăm, de exemplu, doar situaţia Greciei care în ciuda numeroaselor acorduri semnate şi parafate cu Troika europeană (UE, BCE şi FMI) nu reuşeşte să se redreseze şi se îndreaptă mai mult ca sigur către un nou împrumut a cărui probabilitate de a fi acordat ţine de angajamentul Atenei de a reduce numărul angajaţilor publici pentru a primi o nouă tranşă de 8,1 miliarde euro. Pentru a-şi păstra perfuzia financiară, Atena este dispusă ca până la finele anului să concedieze 4.000 de funcţionari publici şi să restructureze alte 25.000 de posturi dintr-o administraţie considerată de creditorii acesteia ca fiind supradimensionată.

 

  • Crupierul Mario Draghi

La finalul reuniunii lunare a comitetului de politică monetară a BCE, preşedintele acestei instituţii, Mario Draghi, sublinia, încă odată, că principala sa armă de politică monetară este… comunicarea.

Mai mult, acesta a subliniat că politica de relaxare monetară va fi menţinută atât timp cât este necesar, precizând: “Consiliul guvernatorilor BCE estimează că actuala dobândă de referinţă va fi menţinută la actualul nivel o perioadă prelungită”.

Precizări care însă lasă să se înţeleagă că Mario Draghi nu are o altă alternativă. Atâta timp cât dobânda de referinţă a BCE a coborât la nivelul de 0,5%, singura pârghie de influenţare a pieţelor aflată la dispoziţia preşedintelui BCE rămâne… comunicarea.

Asta în condiţiile în care nervozitatea pieţelor financiare din zona euro este în creştere, ceea ce ar presupune o politică diametral opusă: nu menţinerea la nivelul cel mai scăzut al dobânzii de referinţă, ci reintrarea acesteia pe un trend ascendent.

Or, ţinând cont de evoluţia actuală a lucrurilor se poate spune că investitorii joacă poker cu cei care au în mână toţi aşii şi care vor pune pe masă câţi bani şi obligaţiuni sunt necesare. Şi asta pentru simplul motiv că unica soluţie care a rămas la dispoziţia acestora este tipărirea de monedă, chiar dacă aceasta este similară cu înşelarea grobiană a investitorilor.

Ţinând cont de acestea, se poate fundamenta ideea că pieţele financiare sunt manipulate şi că este preferabil să ai cât mai puţini bani angajaţi în acest joc. Spania, Portugalia, Italia şi Franţa nu au finanţe publice mai sănătoase sau bănci mai solide pentru că se forţează menţinerea dobânzii de referinţă la cel mai mic nivel cât mai mult timp posibil.

Asta va duce la prăbuşirea cursului monedei unice, iar importurile energetice al Uniunii vor continua să crească în ciuda faptului că economia zonei este în continuarea scădere. Inevitabil asta va accelera spargerea bulei obligatare care se formează acum, iar consecinţele vor fi devastatoare pentru economiile fiecărui cetăţean.

Dănuţ Dudu

 

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.