Cadmiul, ucigaşul din bijuterii, alimente şi gadget-uri

0

Un element chimic extrem de periculos pentru sănătatea umană este prezent în jurul nostru, la serviciu, acasă şi nu de puţine ori, chiar în farfuriile noastre. Cadmiul este metalul cu care se dă culoare somonului, se colorează în roşu aprins cutiile de răcoritoare, se lipesc bijuteriile şi se fac acumulatorii de la gadget-urile noastre de zi cu zi. Toate acestea în condiţiile în care cadmiul este unanim asociat cu cancerul, iar un tratament pentru tratarea intoxicaţiei cu cadmiu este deocamdată necunoscut.

  • Proprietăţile chimice şi fizice ale cadmiului

Cadmiul este un element chimic din grupa metalelor de tranziţie, are numărul atomic 48 şi unitatea atomică de masă 112.41. Cadmiul este un produs rezidual în urma prelucrării zincului. Acesta se găseşte în natură numai sub formă de combinaţii chimice (zinc, cupru şi plumb).

Când cadmiul ajunge în aerul umed, acesta îşi pierde strălucirea şi este imediat afectat de dioxidul de sulf şi de amoniacul ud. Acest metal este solubil în acizi, dar insolubil în apă.Clorura de cadmiu, care este un compus al acestuia este solubil în apă, acetonă, metanol şi etanol dar este insolubil în aer.

Acetatul de cadmiu este solubil în apă şi alcool, bromura de cadmiu este solubilă în apă, alcool, moderat în acetonă şi puţin în aer, carbonatul de cadmiu este solubil în acizi diluaţi şi insolubil în aer, iar florura de cadmiu este solubilă în apă şi acizi şi este insolubilă în alcool şi în NH4OH (hidroxid de amoniu).

  • Utilizări ale cadmiului

Cadmiul se găseşte peste tot în mediul înconjurător, de la surse şi procese naturale, cum ar fi eroziunea şi abraziunea pietrelor şi a solurilor, la evenimente singulare, cum ar fi incendiile forestiere şi erupţiile vulcanice. Principala utilizare a cadmiului, aproximativ 50%, este în procesul de galvanizare a altor metale, în principal, este vorba despre oţel, fier şi cupru.

Cadmiul este folosit la obţinerea aliajelor (nichel, cupru, aur, argint, bismut şi aluminiu) şi are un punct de topire scăzut. Cadmiul este cel mai frecvent utilizat în fabricarea de baterii din nichel şi cadmiu, baterii reîncarcabile care se găsesc în telefoanele mobile şi în echipamentele fără fir.

De asemenea, compuşii cadmiului sunt utilizaţi în imprimare, în industria textilă, în fotografie, în lasere, în semiconductori, în pirotehnie, în celulele solare, în contoare cu scintilaţie, ca neutroni absorbanţi în reactoarele nucleare, în amalgamele dentare, în fabricarea lămpilor fluorescente, în bijuterii, în gravură, în industria de automobile şi avioane, ca pesticide, catalizatori de polimerizare.

Aproximativ 10% din consumul de cadmiu este produs din surse secundare, în principal de la praful generat de fier şi resturi de oţel prin reciclare.Bineînţeles că o cantitate foarte mare de cadmiu este eliberată în mediul înconjurător, aproximativ 25.000 de tone pe an.

  • Efectele utilizării cadmiului asupra mediului înconjurător şi asupra sănătăţii populaţiei

Principala poartă de intrare a cadmiului în mediu este prin aer. În aer cadmiul ajunge sub forma de particule în urma emisiilor de la incinerarea deşeurilor, a emisiilor din metalurgie.

Expunerea la cadmiu apare mai ales în locurile de muncă unde sunt fabricate produsele din cadmiu.Persoanele care lucrează în topitorii, minerit, industria textilă, fabricarea aliajului din cadmiu, fabricarea bijuteriilor, fabricarea vitraliilor, industria recuperării deşeurilor, fabricarea bateriilor, prezintă un risc ridicat de expunere la cadmiu. Expunerea datorată ingerării apare în cazul consumului de alimente sau de apă contaminate cu cadmiu.

Emisiile crescute de cadmiu, din producţia, folosirea şi depozitarea deşeurilor, persistenţa de lungă durată în mediul înconjurător, absorbţia relativ rapidă a cadmiului şi acumularea acestuia în recoltele ulterior consumate, contribuie la potenţialul său periculos. Solurile pot fi contaminate din aer, prin apă, fertilizare sau prin utilizarea pesticidelor care conţin cadmiu, sau din deversarea deşeurilor care conţin acest metal.

Când concentraţiile de cadmiu din sol sunt mari pot influenţa procesele micro-organismelor şi ameninţă întreg ecosistemul pământului. În ecosistemele acvatice, cadmiul se poate acumula în midii, scoici, creveţi, crabi şi peşti.

Inhalarea şi ingerarea sunt cele două modalităţi prin care populaţia intră în contact cu cadmiu.Pe o perioadă scurtă de timp, aerul care conţine niveluri ridicate de cadmiu, provoacă stări asemănătoare gripei, frisoane, febră şi dureri musculare, apoi mai târziu, poate provoca afecţiuni pulmonare, dificultăţi de respiraţie, dureri în piept şi tuse, care pot duce la deces, în cazuri severe. Inhalarea aerului cu niveluri mai scăzute de cadmiu pe o perioadă mai lungă de timp poate duce la boli de rinichi si de oase.

Ingerarea de alimente şi băuturi care conţin cadmiu, utilizarea ustensilelor placate cu cadmiu din timpul gătitului, şi depozitarea sucurilor acidulate în recipiente de ceramică care conţin acest metal pot provoca toxicitate gastrointestinală.

Consumul de alimente sau de băuturi contaminate cu niveluri ridicate de cadmiu poate provoca iritarea stomacului, crampe abdominale, greaţă, vărsături şi diaree, dureri de cap, inflamarea gâtului. Cantităţile mari de cadmiu pot afecta rinichii, ficatul şi inima şi, în cazuri severe, pot provoca chiar moartea.

Copiii expuşi la cadmiu prezintă aceleaşi simptome ca şi adulţii. Mici cantităţi de cadmiu pot fi găsite în laptele matern al femeilor care au fost expuse la mediu cu niveluri ridicate de cadmiu. Concentraţia de cadmiu la un nou născut este în medie cu 50% mai mică decât în sângele matern.

Aproximativ 80-90% din cantitatea de cadmiu din organism este în strânsă legătură cu metalotioneina, o proteină citoplasmatică care are capacitatea de a bloca absorbţia sistemică a cuprului şi a cărei producţie intestinală este stimulată de către zinc.

Alte efecte asupra sănătăţii provocate de prezenţa cadmiului în organism sunt: dificultăţi în procesul de reproducere şi chiar infertilitate, vătămarea sistemului imunitar, afecţiuni psihice şi posibila vătămare a ADN-ului sau dezvoltarea cancerului.

În cazul intoxicaţiei acute cu cadmiu trebuie îndepărtat cât mai repede pacientul din zona contaminată sau inducerea de vărsături. Nu există tratament eficient dovedit pentru intoxicaţia cu cadmiu.

  • Boala „Itai-Itai”

Boala „Itai-Itai“ a fost prima dată înregistrată în anul 1912, în Toyama, Japonia şi a făcut peste 200 de victime. Această boală este una dintre cele mai cunoscute afecţiuni din Japonia generată de poluare.  Cadmiul fusese revărsat în râuri de către companiile miniere din munţi.

Datorită contaminării cu cadmiu, peştii din râuri au început să moară, iar plantaţiile cu orez au fost afectate din cauza faptului că acestea au fost irigate cu apa din râurile contaminate cu cadmiu. Orezul absoarbe metalele grele, în special cadmiul şi astfel acesta ajunge în organismul uman.

Boala este caracterizată în primul rând prin dureri insuportabile la coloana vertebrală şi la picioare şi în timp mersul devine din ce în ce mai legănat din cauza oaselor deformate. Aceste simptome persistă şi avansează în câţiva ani, până când pacientul ajunge în imposibilitatea de a se mai deplasa şi astfel rămâne ţintuit la pat.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.