Somonul de crescătorie: cantităţi excesive de plumb şi cadmiu

0

Experţii de mediu au avertizat cu privire la lipsa de susţinere a fermelor piscicole de mai bine de un deceniu, dar nu au făcut nimic pentru a aborda principalele neajunsuri ale acestui sector. Pentru mine, este o problemă importantă, întrucât consum cele mai multe proteine din somon, spune Dr. Mercola pe site-ul său.

Agenţiile guvernamentale şi organizaţiile de mediu din întreaga lume au ales în mod constant să ignore previziunile îngrijorătoare atât pentru mediu, cât şi pentru sănătatea umană, în ierarhia intereselor predominând mai degrabă profitul pe care îl are această industrie înfloritoare.

Biologul Alexandra Morton a postat o serie de studii recente în ceea ce priveşte impactul somonului de crescătorie asupra sănătăţii umane, prezentate în filmul documentar „Somonul Confidenţial”.

În primele două săptămâni ale lunii iunie, rapoarte de toxicitate ale somonului de crescătorie au fost răspândite în cadrul buletinelor de ştiri din Norvegia, iar pe 16 iunie, Departamentul de Sănătate din Norvegia a avertizat cu privire la consumul de somon de crescătorie.

 

  • Somonul de crescătorie – un coşmar pentru mediu şi de nutriţie

 Descoperirile pericolelor asupra sănătăţii umane, discutate de norvegieni în mass-media, au venit ca o surpriză chiar şi pentru ei, fiind cunoscut faptul că Norvegia este „patria somonului”.

Asociaţia de Mediu din Bergen, care conduce campania pentru piscicultura durabilă, a primit o scrisoare de la o firmă de avocatură angajată de către industria naţională de piscicultură, cu ameninţarea că vor fi daţi în judecată dacă nu opresc vânzarea de peşte de crescătorie.

Aşa cum a explicat şi Morton, Dr. Anne-Lise de la Universitatea din Begen, Norvegia, a subliniat câteva îngrijorări serioase cu privire la nivelurile ridicate de contaminanţi din somonul crescut în crescătorii.

 Aceşti contaminaţi toxici sunt legaţi de moleculele de grăsime din peştele sălbatic, iar în momentul când aceşti peşti sunt consumaţi împreună cu uleiuri bogate în grăsimi, aceste molecule pot intra în organism şi se depun pe celule.

Acest fenomen poate cauza probleme de sănătate şi reprezintă, în acelaşi timp, o ameninţare pentru sănătatea copiilor care se află în burţile mamelor însărcinate, consumatoare de somon. Aşa cum explică Morton, atunci când femeile nasc, „depozitele” de toxine din corp ajung până la 90% în organismul primului copil născut al unei mame. Apoi, mai multe toxine sunt ulterior transmise prin laptele matern. De aceea este atât de important să evităm expunerile toxice în timpul copilăriei, pentru a preveni deteriorarea generaţiilor viitoare, precum şi ciclul de viaţă propriu.

„Eu nu recomand femeilor gravide, copiilor şi tinerilor să consume somon de crescătorie. Este incert atât în ceea ce priveşte cantitatea de toxine pe care o conţine, cât şi în privinţa modului în care ne afectează. Tipul de contaminanţi care au fost detectaţi în somonul de crescătorie au un efect asupra dezvoltării creierului şi este asociat cu autism şi reducerea IQ-ului. Ştim, de asemenea, că pot afecta alte organe în sistemul şi metabolismul imunitar al corpului”, recomandă Alexandra Morton.

Un studiu european care a implicat aproximativ 8000 de nou-născuţi a descoperit că femeile gravide care aveau un nivel ridicat de toxine în corpurile lor au dat naştere la copii cu greutate redusă, fapt care a avut un efect negativ asupra sănătăţii copilului.

 

  • Norvegia a influenţat creşterea nivelului de toxine admisibile în hrana de somon

În 2006, Rusia a interzis importul de somon de crescătorie norvegian, susţinând că acesta conţinea cantităţi excesive de plumb şi cadmiu (provenind de la hrana cu care aceştia erau hrăniţi). Autoritatea Norvegiană pentru Siguranţa Alimentară a respins acuzaţiile.

După această dezbatere cu privire la pericolul de a mânca somon de crescătorie din cauza nivelului ridicat de poluanţi nocivi, s-a dezvăluit că Norvegia a făcut lobby la  Uniunea Europeană pentru a permite un nivel mai mare de toxine în somon (Endosulfan – o toxină bioacumulativă).

Endosulfanul este un pesticid toxic, cunoscut că atacă sistemul nervos şi poate creşte riscul de autism şi provoacă malformaţii congenitale ale sistemului reproductiv uman masculin. Revoltător este şi faptul că Uniunea Europeană a acordat aprobarea oficială ca porcii şi puii să fie utilizaţi în hrana pentru somonul de crescătorie. De când somonul mănâncă o dietă pe bază de carne de porc şi pasăre?

Aşa cum noi, ca oameni, avem nevoie de o dietă pentru a fi sănătoşi, aşa şi animalele au nevoie de dieta lor optimă. Iar peştii nu au fost meniţi din firea lor să mănânce cereale, carne de por şi de pasăre. În plus, faţă de acest regim alimentar nenatural, peştilor de crescătorie din toate speciile li se adaugă în alimentaţie un amestec de vitamine şi antibiotice, şi în funcţie de peşte se adaugă pigmenţi sintetici pentru a compensa lipsa de culoare a cărnii naturale, ca urmare a dietei modificate. Fără acestea, carnea de somon crescut în cuşti, ar avea o culoare gri pal. Este grav că am ajuns să ingerăm aceste medicamente şi substanţe chimice atunci când consumăm peşte.

 

  • Cu ce se dă culoare somonului

Cadmiul este metalul cu care se dă culoare somonului, se colorează în roşu aprins cutiile de răcoritoare, se lipesc bijuteriile şi se fac acumulatorii de la gadget-urile noastre de zi cu zi. Toate acestea în condiţiile în care cadmiul este unanim asociat cu cancerul, iar un tratament pentru tratarea intoxicaţiei cu cadmiu este deocamdată necunoscut.

O parte din cantitatea de cadmiu produsă la nivel mondial, aproximativ 2000 de tone anual, este folosită în producerea pigmenţilor. Sulfatul de cadmiu sau roşul de cadmiu (Cd x CdSe) este un pigment intens de culoare roşu cald care variază ca tentă între roşu-orange până la maron şi este disponibil sub mai multe forme, deschise şi închise.

De asemenea, compuşii cadmiului sunt utilizaţi în imprimare, în industria textilă, în fotografie, în lasere, în semiconductori, în pirotehnie, în celulele solare, în contoare cu scintilaţie, ca neutroni absorbanţi în reactoarele nucleare, în amalgamele dentare, în fabricarea lămpilor fluorescente, în bijuterii, în gravură, în industria de automobile şi avioane, ca pesticide, catalizatori de polimerizare. Cadmiul este găsit şi în îngrăşămintele cu superfosfat.

Rapoartele britanice de explorare geologică au raportat în anul 2001 că cel mai mare producător de cadmiu este China, aproximativ 60% din producţia mondială de cadmiu, urmată de Coreea de Sud şi Japonia.

Cadmiul se acumulează în rinichi unde afectează mecanismele de filtrare. Acest lucru provoacă excreţia de proteine şi zaharuri din corp şi mai departe provoacă vătămarea rinichilor. Durează foarte mult până când metalul acumulat în rinichi este eliminat din corpul uman prin urină. Alte efecte asupra sănătăţii provocate de prezenţa cadmiului în organism sunt: dificultăţi în procesul de reproducere şi chiar infertilitate, vătămarea sistemului imunitar, afecţiuni psihice şi posibila vătămare a ADN-ului sau dezvoltarea cancerului.

 

  • Studii medicale

În anul 1985 a fost realizat un studiu cu privire la incidenţa cancerului în rândul muncitorilor care lucrau cu cadmiu la o fabrică de baterii cu conţinut de nichel-cadmiu din Suedia. Grupul ţintă a fost de 522 de lucrători suedezi care au fost expuşi la cadmiu cel puţin un an de zile.

În urma studiilor realizate într-o perioadă de peste zece ani s-a ajuns la următoarele concluzii: din cei 522 de lucrători, 162 s-au îmbolnăvit de cancer de prostată, iar 195 de cancer pulmonar. Analizele au arătat că pe termen lung expunerea la cadmiu este asociată cu cancerul.

Traducere şi adaptare: Ecaterina Pop

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.