Adevărata ie românească şi „suratele” ei de import

0

Ia, una dintre piesele de bază ale portului tradițional românesc, reinterpretată și comercializată în prezent în mai multe colţuri ale lumii, nu este un obiect vestimentar care  ţine strict de cultura românească, ea fiind prezentă şi în portul altor popoare europene.

Mai mult, varietatea ornamentelor care o  îmbracă, schimbările prin care a trecut de-a lungul timpului și chiar influențele străine fac dificilă identificarea iei românești printre modele disponibile pe piață. Specialiștii în portul popular românesc au explicat pentru Yahoo! News ce înseamnă ia românească şi au identificat câteva influențe româneşti printre modele de designer.

 

  • O varietate de ii şi influenţe

Cămaşa femeiască scurtă, așa cum o definesc specialiştii, sau ia, este prezentă în portul tradiţional atât la români, cât şi la bulgari, sârbi, croaţi, polonezi, unguri, saşi sau ruşi, iar în funcție de zonă, în ţara noastră pot fi remarcate influențe ale culturilor străine asupra portului popular, spune Nicoleta Sîrbu, muzeograf la Muzeul Național al Țăranului Român.

Ia românească autentică este foarte veche, „primele sale forme putând fi observate pe Columna lui Traian sau pe monumentul de la Adamclisi”, precizează specialistul. „Cea mai veche şi autentică reprezentare a costumului este oferită de Cronica pictată de la Viena, din 1330.

De-a lungul timpului în urma contactului oamenilor din diferite zone sau în urma mutării dintr-o zonă în alta s-au influențat unii pe alții ajungând la un număr foarte mare de modele”, explică Nicoleta Sîrbu, potrivit căreia nu se pot găsi două cămăşi identice printre cele realizate înainte de anii ’50.

„Apoi a apărut artizanatul care a dus la ceea ce vedem noi astăzi pe piață. Sunt şi cămăşi vechi, dar cele mai multe sunt de artizanat. Se realizează la noi, însă nu se mai folosesc aceleași materiale, culori sau ornamente”, adaugă muzeograful.

 

  • Formele iei româneşti

Realizată întotdeauna din in sau cânepă, ia românească se prezintă sub două forme principale: tipul numit „carpatic”, la care toată lăţimea stanului (bucata de ţesătură din care este realizată) şi părţile superioare ale mânecilor sunt adunate în creţuri la baza gâtului, şi tipul numit „poncho”, în cazul căruia faţa şi spatele sunt formate dintr-o singură bucată existând o despicătură pentru cap, iar mânecile sunt prinse de umeri. Ambele au mai multe variante, în funcție de zona în care au fost purtate (Moldova, Muntenia, Banat, Transilvania sau Dobrogea), dar și de subzone.

„Diferenţierea poate fi făcută ținând cont de croi, cromatică, ornamente, locurile în care sunt amplasate ornamentele şi suprafața pe care o acoperă”, precizează Nicoleta Sîrbu, însă inclusiv iile din aceeași localitate pot fi diferite. „Din dorința de a nu fi două fete care să aibă aceeași cămaşă le lucrau acasă punându-și imaginația la încercare”, explică muzeograful. Întotdeauna ornamentele formau un tot unitar, fără a epata sau a deranja ochiul.

 

  • Ia în modă

Cămășile comercializate în prezent sunt, potrivit specialiștilor, o combinație între ia tradițională și reinterpretări ale acesteia. De multe ori materialele sunt diferite de cele tradiţionale, iar broderiile stilizate. Primul designer care a introdus ia în circuitul internațional a fost Yves Saint Laurent care, în 1981, a realizat o întreagă colecție intitulată „La blouse roumaine”, reprezentând un omagiu adus pictorului Henri Matisse. Acesta din urmă pictase, în 1940, un tablou cu același nume, o reprezentare a iei românești, care i-a servit drept sursă de inspirație designerului francez.

Dacă putem afirma cu certitudine că iile lui Yves Saint Laurent sunt de inspiraţie românească, nu același lucru putem spune despre cele ale lui Oscar de la Renta, Jean Paul Gaultier sau Matthew Williamson, care au introdus astfel de obiecte vestimentar în colecțiile lor în anii 2000 și în designul cărora muzeograful de la MTR nu recunoaște elemente românești.

În același timp, Nicoleta Sîrbu precizează că ar fi putut fi de inspirație românească iile realizate de Tom Ford, precum cea purtată de Adele în 2012, dar și o parte dintre iile realizare de Isabel Marant și de Carolina Herrera. „Însă trebuie ținut cont că aceleași elemente decorative au fost folosite și în alte costume tradiţionale aşa  că nu poți afirma cu certitudine că s-au inspirat din iile romaneşti”, adaugă specialistul în port popular de la Muzeul Ţăranului.

Iile sunt comercializate în prezent sub forme multiple, iar febra lor a cuprins recent și România, de unde se pot cumpăra de la cămăși originale, vechi de zeci de ani, la copii ale acestora cusute de mână în spirit tradiţional sau nu, cu sau fără influențe străine, la reinterpretări ale designerilor români sau de peste hotare. Ele se găsesc la casele de modă, din ţară sau din străinătate, la magazinele de haine, ale designerilor sau la cele de masă, la magazinele cu produse tradiţionale, pe internet, la meşterii populari sau la tarabele amplasate în regiunile turistice şi cu greu îşi poate da seama un necunoscător dacă ceea ce cumpără este sau nu ie românească.

Totuşi, o părere avizată poate fi obţinută de la asociaţiile de meşteri populari, cum este Asociaţia Meşteşugarilor Nemţeanca din judeţul Neamţ, cea care realizează costume populare din zona de Nord-Est a Moldovei din materii prime tradiţionale (bumbac, in, cânepă, mătase, lână). Meşteşugul cusutului se pune în valoare pentru confecţionarea produselor precum ii, cămăşi, poale, iţari, sumane, feţe de masă, năfrămi, prostiri, perdele ş.a. Motivele decorative şi coloritul sunt specifice zonei etnografice cu particularităţile păstrate de localnicii satelor şi comunelor.

 

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.