Bisericile rupestre de la Basarabi-Murfatlar

1

Pe drumul ce duce de la Constanţa la Cernavodă, în zona oraşului Barasabi, la numai 15 kilometri de Marea Neagră, se poate descoperi ceva ce mulţi, cu siguranţă, nici măcar nu au auzit: adevărate biserici săpate în dealul de cretă care se află în zonă.

Nimeni nu ştie cine a fost creştinul care a făcut aceste capodopere rupestre sau de ce a simţit nevoia să sape o chilie într-un munte de cretă. Cert este că astfel de descoperiri au făcut ca România să fie printre ţările Europei cu cele mai impresionante vestigii creştine. Multe minunăţii poate sunt încă nedescoperite în România, iar altele sunt doar vizitate de câţiva cercetători.

 

  •  Descoperirea unui miracol

 În vara anului 1957, mai precis pe 11 iunie, muncitorii de la fabrica producătoare de praf alb din zonă, care munceau la extinderea zonei de exploatare a cretei, au descoperit intrarea într-o chilie monahală. Spre mirarea tuturor şi deosebită ca frumuseţe, această descoperire a intrat imediat în atenţia arheologilor. În următorii ani s-au descoperit pe rând alte două bisericuţe, numite de cercetători B1 şi B2, precum şi o serie de locuinţe monahale şi încăperi funerare.

Tehnica folosită pentru îndepărtarea pământului steril a fost tehnica prin împuşcare, fapt pentru care frumoasa descoperire a fost afectată încă de la momentul descoperirii ei, în ciuda importanţei pe care situl arheologic o avea.

În anul 1960 au început să se ia o serie de măsuri ajutătoare, astfel încât situl arheologic a trecut în grija Direcţiei de Monumente Istorice, care a şi demarat o serie de lucrări de restaurare a părţii descoperite până atunci. De asemenea,  s-a construit şi un pridvor cu rolul de a proteja intrarea în biserica B1.

 

  •  Şase biserici şi o serie de chilii monahale

În anii ce au urmat, cercetătorii au fost surprinşi să descopere în total şase astfel de biserici (numite B1 până la B6), precum şi multe alte galerii, locuinţe de suprafaţă, un mic cimitir aferent, vetre de foc, fragmente ceramice, 10 schelete de oameni şi animale, şi chiar unelte din fier.

Ansamblul de descoperiri a fost uimitor. Înscrisurile şi înscripţiile găsite în bisericile rupestre par a fi din secolele X-XI, din epoca medievală timpurie, care, de altfel, este o perioadă prea puţin cunoscută în istoria ţării noastre. Acestea erau scrise cu tot felul de litere greceşti, chirilice, altele cu rune, iar altele nici în ziua de astăzi nu au putut fi descifrate. Acest lucru a complicat puţin lucrurile, dar au dat o nuanţă de mister şi multă bătaie de cap pentru arhelogi. Una dintre datele extrem de importante descoperite pe pereţii rupeştri a fost: anul 6500 de la facerea lumii, adică anul 995 după Hristos.

Situl arheologic s-a degradat destul de uşor imediat după ce a fost descoperit, deoarece vestea a atras mulţi turişti care nu au ştiut să preţuiească o astfel de minunăţie. La acestea s-au adăugat intemperiile vremii. Totuşi, autorităţile au demarat după câţiva ani construirea unui edificiu de beton cu scopul de a proteja ansamblul arheologic, în jurul anilor ’70. Din nefericire, suprafaţa de aproape trei hectare a fost doar o treime acoperită cu acest edificiu de beton.

Măsurile au fost insuficiente, iar descoperirea, care era oricum neînţeleasă în totalitate, a început uşor, uşor să se piardă, creta s-a degradat rapid, pereţii s-au exfoliat, iar inscripţii şi zeci de desene s-au pierdut. Singurele urme ale săpăturilor din anul 1962 au rămas fotografiile uneltelor de fier găsite cu acel prilej, şi anume şase topoare şi târnăcoape, un amnar, un cui de fier şi trei cuţite. Lucrările de consolidare şi conservare au continuat, dar, din păcate, din lipsă de fonduri au fost întrerupte, iar ploile de-a lungul anilor au degradat şi mai mult pereţii.

 

  •  Unicat în România

Bisericile rupestre de la Basarabi-Murfatlar sunt un unicat în România datorită complexităţii şi dimensiunii lor. Ele nu sunt, cu toate acestea, singulare în lume, astfel de aşezări rupestre întâlnim şi în ţările vecine, şi anume în Basarabia (Republica Moldova) şi în Bulgaria.

Fiind un monument arheologic atât de special, interesul multor specialişti a fost trezit, care au formulat diverse ipoteze. Concluzia cea mai importantă este că acest complex arheologic a adăpostit, în opinia cercetătorilor, prima biserică şi primele chilii ale unei mănăstiri de pe teritoriul României, care a fost asemeni unei mănăstiri din Cappadocia. Situl a fost trecut pe linia monumentelor istorice.

Graffitti-urile care se regăsesc pe pereţii bisericii sunt predominant creştine. Însă apar şi foarte multe incizii care nu par a avea legătură cu creştinismul (nenumăraţi cai în galop, cerbi, dragoni împletiţi, păsări, călăreţi, motivul ţântarului sau al labirintului).

Două dintre inscripţiile de la Basarabi, scrise în limba slavonă, cu caractere chirilice:

„Eu, Aian (sau Dimian), preotul, merg pe drum, pun lumânări pentru păcatele mele, omule, în această biserică. Iar Dumnezeu să vă miluiască cu Sfinţii Părinţi. Amin. Dimian. Luna mai.”

„În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh s-a închinat nedestoinicul rob Simion, prima dată, în biserică, în luna august în 31.”

O altă inscripţie de pe pereţii bisericilor de la Basarbi, în limba greacă:

„Doamne ajută pe robul tău Iosif preotul”.

La momentul de faţă, situl arheologic de la Basarbi-Murfatlar este într-o stare de deteriorare grabnică. El a fost trecut din domeniul public al statului în domeniul public al judeţului Constanţa, ceea ce a dus parcă la uitarea importantei descoperiri.

 Ecaterina Pop

[nggallery id=151]

GALERIE FOTO realizată de Silviu Stănculeţ


loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. Gabriela Paul spune

    Uitata de autoritati si nici nu se poate vizita, din pacate. Bine ca pe drum sunt indicatoare cum sa ajungi la Bisericile Rupestre si cand ajungi acolo constati ca n-ai ce sa vizitezi.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.