Zimbrul moldav are urmaşi lângă Bucureşti

0

Zimbrul este cunoscut ca simbol secular al Moldovei şi creatură majestuoasă de care se leagă o întreagă mitologie proprie – prin asimilare – întregului popor român. De la celebrele timbre cu cap de bour ale veacurilor trecute, atât de valoroase în prezent, până la prezenţa heraldică chiar pe stema propusă a României, zimbrul este prezent în numeroase aspecte ce evocă neamul românesc.

După ce, la începutul secolului trecut zimbrii erau creaturi dispărute din habitatul lor natural, eforturile autorităţilor şi organizaţiilor ecologiste au dat roade, iar repopularea cu zimbri este în plin avânt.

Deja este binecunoscută rezervaţia de zimbri din Haţeg – un obiectiv care atrage mii de turişti an de an. De altfel, pe oricine ai întreba unde pot fi admirate splendidele creaturi în mediul lor natural, răspunsul ar veni imediat: în Moldova – la Vânători, Neamţ, şi în Transilvania, la Haţeg. Mai puţin cunoscut, de fapt cvasi-ignorat este faptul că cea mai mare rezervaţie de zimbri din România se află la Bucşani, la o oră de mers cu maşina de Bucureşti.

Potrivit site-ului bucsani.ro, ‘Zimbrăria Neagră’ ‘din cadrul Ocolului Silvic Bucşani, judeţul Dâmboviţa, este situată la mai puţin de 80 de kilometri de Bucureşti,  la 30 de kilometri de oraşul Târgovişte si 35 km de Ploiesti. Crearea rezervaţiei de zimbri a avut ca scop urmărirea cu caracter experimental a procesului de aclimatizare şi dezvoltare a zimbrului în condiţiile climatice din zona de câmpie piemontană şi dealuri mijlocii, iar pe de altă parte gospodărirea într-un sistem unitar.

În anul 2011, rezervaţia Neagră număra 43 de zimbri, 19 masculi, 20 femele si 4 viţei trăind pe un areal de 162 hectare împădurite. Toate cele 43 de animale au fost botezate cu nume care încep cu “RO”. La sfârşitul lui 2011 zimbrăria s-a îmbogăţit cu cinci noi exemplare, urmate de alte 4 în 2012.

Născut în iunie 1986, Rociu este cel mai vârstnic zimbru. Alţi zimbri poartă nume ca : Rococo, Rotunda, Rogojan, Romario, Roberta şi chiar Robokap. Zimbrăria Neagra a fost înfiinţată în 1983, cu scopul adaptării speciei la zona de câmpie. În 1983 au fost aduşi la Bucşani 18 zimbri din ţară, dar şi câteva exemplare din străinătate. „După 1995, scopul zimbrăriei noastre a fost de înmulţire şi transfer al zimbrilor către celelalte rezervaţii,” afirmă un reprezentant al rezervaţiei.

Potrivit Jurnalului de Dâmboviţa, rezervaţia asigură toate condiţiile necesare pentru supravieţuirea şi înmulţirea zimbrilor, de la adăpători şi hrănitori până la depozite de hrană şi filtre sanitare, fără a uita observatoarele acoperite de unde pot fi supravegheate masivele ierbivore.

Specialiştii ocolului silvic dau asigurări că mişcarea zimbrilor din rezervaţie, este normală şi se pot întălni 3-4 cârduri (6-8 exemplare) formate din femele mature, viţei masculi şi femele cu vârste sub 3 ani şi unul, cel mult doi mascului, conducători de grup.

La maturitate, după 7-8 ani, zimbrul mascul cântăreşte o tonă sau chiar mai mult, iar femela între 400 şi 600 kg. Chiar dacă trăieşte în captivitate, zimbrul este un animal mândru şi sfios, căruia nu îi place să se apropie prea mult de oameni, afirmă specialiştii ocolului silvic.

Pentru a ajunge la Rezervaţia de Zimbri Bucşani, cei doritori pot veni fie dinspre Ploieşti, fie dinspre Târgovişte. Din Bucureşti, se poate ajunge la Bucşani prin Buftea, Butimanu, Bilciureşti, Băleni sau pe DN 72 spre Târgovişte (aproximativ 70 Km). Apoi, din drumul judeţean DJ 720A (despre care mulţi se plâng că este într-o stare destul de proastă) la un moment dat se bifurcă un drum forestier prin pădure, de aproximativ 4 km, care duce la zimbrărie.

Biletul de intrare în rezervaţie costă 3 lei, iar cea mai bună oră de vizită este dimineaţa, pe la ora 10, când zimbri vin să mănânce suplimentele de hrană. Cei care vor să petreacă mai mult timp în natură, în apropierea zimbrilor, pot închiria o cabană de 12 locuri chiar lângă rezervaţie.

Pe timpul iernii, zimbrul nu se mai poate hrăni singur în totalitate: „Deja s-a învăţat cu ajutorul din partea omului, iar pădurile nu mai sunt virgine, ca altădată. Vizitatorii sosesc mai ales la sfârşit de săptămână. În aceste zile – vinerea, sâmbăta şi duminica – vin în medie 70 de turişti, care pleacă cu amintiri frumoase,” afirmă un administrator al rezervaţiei.

 

INFO PLUS

În Europa de Vest, zimbrii au dispărut încă din secolul al XI-lea, mai puţin în Ardennes unde au rezistat până în secolul al XIV-lea. Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania în 1790, afirmă Wikipedia.

Ultimul zimbru în sălbăticie a fost ucis în Polonia în 1919. În 1927 mai puţin de 50 de zimbri mai rămăseseră în lume, toţi în grădini zoologice, ultimii zimbri în sălbăticie fiind ucişi de braconieri după Primul Război Mondial. Zimbrii au fost reintroduşi în sălbăticie începând cu 1951. Se găsesc în zone protejate din păduri din Polonia, Belarus, Republica Moldova, Lituania, Ucraina, Rusia şi România.

În ţara noastră, zimbrii pot fi admiraţi în Rezervaţia Dragoş-Vodă de la Vânători Neamţ, în Rezervaţia Neagră de la Bucşani, Dâmboviţa (cea mai mare rezervaţie din România ca număr de exemplare), în rezervaţia Valea Zimbrilor din Vama Buzăului şi la Haţeg, precum şi la Grădina Zoologică din Târgovişte şi, un singur exemplar, la Grădina Zoologică din Bucureşti.

Zimbrii au fost re-introduşi în România în anul 1958, când primele două exemplare de animale au fost aduse din Polonia şi ţinute într-o rezervaţie din Haţeg. Ideea zimbrilor în libertate, pe teritoriul României, s-a născut abia în 1999, printr-un program susţinut de Banca Mondială şi Uniunea Europeană. În 21 martie 2012 au fost eliberaţi 5 zimbri din Parcul Naţional Dragoş Vodă, care sunt monitorizaţi în permanenţă.

Dan Bărboi

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.