Strigătul Croaţiei către UE: Nu ne luaţi pieţele tradiţionale de legume şi fructe!

0

Aderarea la UE, care schimbă regulile comerţului, şi disciplina fiscală a guvernului, care impune controale mai stricte, pune în pericol anumite pieţe, precum cele apreciate de croaţi şi, din ce în ce mai mult, de turişti. Strigătul din inimă al scriitorului Jurica Pavičić.

Cu ocazia aderării Croaţiei la UE, jurnalistul Zeljko Ivanjek, de la ziarul Jutarnji list, a ales să vorbească despre impresiile prietenilor săi străini care vizitau Zagrebul. Aceştia au apreciat monumentele istorice precum Catedrala, piaţa Marko, turnul Lotrščak sau Opatovina [vechiul oraş Zagreb], dar au fost mai ales încântaţi de piaţa Dolac.

De ani de zile, aud aceeaşi poveste de la ghizii turistici din Split. Aceştia povestesc că majoritatea turiştilor fac turul Peristilului (o piaţă romană, în centrul palatul lui Diocleţian) în cinci minute, în timp ce vizitele la piaţa de peşte (Peskarija) şi piaţa de fructe şi legume (Pazar) le ia cel puţin o jumătate de oră.

La Peskarija, tinerii japonezi fac poze pălămidelor şi mihalţilor. La Pazar, ruşii gustă brânza, în timp ce tinerii drumeţi cumpără vişine, cireşe şi caise. Cortegiile de turişti fac un pelerinaj în locurile noastre gastronomice sfinte, unde exploră ierburile şi plantele ciudate pe care noi le mâncăm, şi pe care ei le văd pentru prima oară: cicoare amară, mesclun (amestec de verdeţuri cu gusturi diferite), sparanghel sălbatic, ştir, sfecla dalmaţiană, varza de munte şi alte feluri de brasicacee.

  • Simboluri ale identităţii plurale

În general, toţi cei care vin în Croaţia sunt încântaţi de pieţele noastre şi vorbesc despre o experienţă unică. În timpul numeroaselor mele călătorii, am vizitat pieţele de peşte din Barcelona şi Lisabona, şi am fost în Bitpazar, din Skopje, şi Misir Bazar, din Istanbul, am cumpărat căprioară uscată la Sarajevo, mirodenii în Turcia, cod proaspăt în Portugalia.

Şi totuşi, puţine pieţe în lume pot rivaliza cu cele din Croaţia, şi în special cu cea din Split. De ce? Fiindcă pieţele noastre nu sunt instalate în locuri izolate, la marginea oraşului, lângă docuri sau frigidere industriale. Ci se lăfăie cu mândrie în inima oraşelor şi arată astfel cât de importante sunt bucatele în viaţa oamenilor de aici. Pieţele noastre sunt simbolul însuşi al identităţii noastre plurale.

Mitteleuropa noastră ajunge pe tarabele pieţelor odată cu bureţii, ciupercile, varza şi usturoiul sălbatic, Balcanii cu brânza bosniacă din Travnik, brânza de oaie, kajmak (o brânză asemănătoare cu mascarpone) şi ardeii. Marea Mediterană este prezentă în toată splendoarea ei cu anghinarele, sparanghelii sălbatici şi năutul. Pazar şi Peskarija scot la iveală cine suntem noi cu adevărat, fără imposturi sau nevoia de a ne pretinde mai buni decât suntem.

  • „Biciul lui Dumnezeu”

Iată de ce cred că pieţele de legume şi fructe şi cele de peşte fac parte din patrimoniul imaterial al culturii croate, că acestea trebuie prezervate şi apărate în calitatea lor de instituţii de primă importanţă culturală, turistică şi antropologică. Dar nu sunt sigur că Ministerul Finanţelor este de aceeaşi părere, fiindcă vrea să impună negustorilor de fructe şi legume un model de control financiar inadecvat (acum, aceştia sunt obligaţi să aibă case de marcat şi să dea un bon de casă pentru orice bunuri vândute).

Se pare că sunt ultimul din ţară care mă opun încă necesităţii de a face ordine în toate domeniile. Deşi de un an şi jumătate, guvernul actual ne-a dezamăgit în multe privinţe, trebuie să recunoaştem că a reuşit să impună ceva mai multă disciplină fiscală.

Guvernul lui Zoran Milanović [primul ministru] şi lui Slavko Linić [Ministrul de Finanţe] a izbutit să restrângă evaziunea fiscală, să reducă economia gri, mult prea înfloritoare, şi să oblige marii actori economici să se supună cât de cât legilor.

Dar mie mi se pare că străjerul Trezoreriei Statului, ca un “bici al lui Dumnezeu” ar fi trebuit să dea dovadă de o mai mare flexibilitate în ceea ce priveşte pieţele. Fiindcă acţiunile sale ar putea pune în pericol o instituţie culturală, turistică şi socială importantă. Pieţele tradiţionale nu ar trebui să fie transformate în magazine discount în aer liber, în supermarketuri fără acoperiş şi fără aer condiţionat. Deoarece, dacă s-ar întâmpla, ar însemna lovitura de graţie pentru o parte importantă a culturii naţionale.

 

  • Pentru un compromis rezonabil

Vremurile sunt anevoioase pentru pieţele noastre. Acestea îşi datorează frumuseţea şi bogăţia virtuţii lor de răscruci între trei regiuni şi culturi, ale căror negustori de fructe şi legume şi de produse regionale sunt cei mai buni ambasadori, fără a fi conştienţi de acest lucru. Aderarea la UE ar putea tulbura acest echilibru bine rodat. Deodată, cu ale ei reglementări vamale, frontiera UE s-a interpus între noi şi brânza bosniacă din Livno sau din Vlasic. Acum zona Schengen este cea care ne separă de rodiile din Muntenegru sau de pepenii şi roşiile macedonene.

Lanţurile internaţionale de supermarketuri implantate în Croaţia au întâmpinat aderarea noastră la UE cu un val de reduceri de preţuri, care cu siguranţă vor atrage o parte a consumatorilor, deturnându-i de la pieţe, mai ales dacă acestea se apucă să ofere aceleaşi produse, prezentate la fel ca în magazinele care dispun de locuri de parcare şi de aer condiţionat.

Dacă adăugăm intenţia guvernului de a băga electricitate şi de a controla fiscal pieţele, aceste instituţii gastronomice riscă să se transforme în magazine de rând, doar că ar fi în aer liber, şi dar mai scumpe, mai puţin practice şi mai puţin igienice decât marile magazine, precum Interspar sau Billa, aseptizate şi cultural monotone.

Între cererea justificată a statului şi problemele reale ale negustorilor de fructe şi legume şi de peşte, trebuie găsit un compromis rezonabil. Oricine va avea această sarcină va trebui să aibă în vedere că pieţele şi pieţele de peşte nu sunt locuri de rând menite activităţii de bază de cumpărare şi de vânzare. Ci fac parte din istoria şi din cultura noastră, ele sunt oglinda identităţii noastre, o atracţie turistică şi o mirodenie de neînlocuit a vieţii noastre. Oricare va fi învoiala între negustorii de fructe şi legume şi de peşte cu ministrul de Finanţe, aceste temple ale culturii noastre şi ale modului nostru de viaţă nu ar trebui puse în pericol.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.