Manual de convieţuire

0

Ce înseamnă coeziunea socială a unei ţări, şi de ce depinde aceasta? Conform unui studiu realizat în 34 de ţări industrializate, fericirea colectivă nu provine întotdeauna de unde ne aşteptăm, scrie presseurop.eu.

Campania electorală este în toi şi majoritatea partidelor vorbesc despre “justiţie socială”. Toţi reacţionează astfel ca răspuns la sentimentele nutrite de numeroşi alegători, care consideră că în ţară nu mai există echitate, ca şi la îngrijorările împărtăşite de trei sferturi din populaţia germană, potrivit ultimelor sondaje. Acestea indică faptul că societatea ar fi pe cale să se destrame în două părţi distincte, Germania de sus şi Germania de jos, bogaţii şi săracii, estul şi vestul, ghetourile cu imigranţi şi enclavele de prosperitate. Ori, de fapt, rezultatele Germaniei, din punctul de vedere al coeziunii, nu sunt chiar atât de proaste.

Deşi nu se află în fruntea palmaresului internaţional, ţara se situează totuşi în partea superioară a clasamentului. Aceasta este constatarea unui nou studiu comparativ, ambiţios, consacrat nivelului de coeziune din 34 de ţări dintre cele mai industrializate. Pentru a stabili acest “barometru al coeziunii sociale”, prezentat de către fundaţia Bertelsmann [pe 16 iulie], un grup de sociologi de la universitatea Jacobs, din Brema, au stabilit un indice propriu care le permite ilustrarea şi compararea nivelului de coeziune de la o societate la alta. Rezultatul operaţiilor: în ceea ce priveşte coeziunea, ţările scandinave se află în fruntea clasamentului, pe când ţările din sud-estul Europei se află într-o zonă periculoasă.

Cea mai puternică coeziune socială se înregistrează în Danemarca, care se află cu foarte puţine puncte înaintea Norvegiei, Finlandei şi Suediei. Locurile următoare sunt ocupate de pământurile primitoare tradiţionale, sub influenţă anglo-saxonă, cum ar fi Noua Zeelandă, Australia şi Statele Unite. Locurile unde coeziune socială între grupuri lasă foarte mult de dorit sunt România, Grecia şi Bulgaria.

  • Prietenie, încredere, acceptare a celuilalt

Totuşi, interesul acestui clasament este considerat a fi unul secundar de mai mulţi cercetători reuniţi în jurul sociologilor Klaus Boehnke şi Jan Delhey. Obiectivul lor principal este de a putea cuantifica ceea ce, în general, la o primă abordare, nu este măsurabil: gradul de coeziune al unei societăţi. Pentru a realiza acest obiectiv, ei au luat ca model indicatori de referinţă precum indicele de dezvoltare umană, pe care se bazează de exemplu Statele Unite pentru evaluarea sentimentului de bunăstare al populaţiei. În ce constă deci “calitatea convieţuirii în bună pace şi armonie în interiorul unei populaţii care rezidă într-un spaţu geografic delimitat”?

Pentru cercetători, aceasta are trei aspecte: relaţiile sociale dintre indivizi, legăturile emoţionale pe care aceştia le întreţin cu colectivitatea şi, în final, sentimentul lor de responsabilitate faţă de interesul general. Cercetătorii au vrut deci să afle, mai întâi, care erau interconexiunile dintre indivizi, ce încredere acordă aceştia semenilor lor şi care este gradul lor de toleranţă faţă de oameni şi feluri diferite de viaţă – de exemplu, faţă de imigranţi. Această toleranţă, potrivit cercetătorilor, este unul dintre principalii vectori de coeziune în societăţile moderne, caracterizate prin diversitate.

S-au interesat, într-o a doua etapă, de felul în care indivizii se identifică cu societatea, cu încrederea pe care o au în stat, în responsabilii politici, în judecători, în poliţişti şi în medici, ca şi de nivelul de echitate pe care îl asociază societăţii lor. Iar în al treilea rând, au dorit să afle în ce măsură sunt capabili oamenii să vină în ajutorul semenilor lor, în ce măsură respectă legile şi regulamentele, şi se investesc în viaţa colectivităţii.

Oamenii de ştiinţă au izolat astfel 58 de factori, care cuprind atât capacitatea de a afla dacă cetăţenii sunt deranjaţi de prezenţa unui vecin cu o altă culoare a pielii decât a lor, dar şi cea de a afla până la ce nivel respectă efectiv codul rutier…. Au asamblat în acelaşi timp rezultatul a douăsprezece sondaje, anchete şi baze de date realizate în toată lumea, din 1989 încoace, înainte de a le sintetiza progresiv pentru a-şi elabora, în fine, propriul indice.

  • Prosperitatea, vector de coeziune

Cifrele publicate astăzi oferă rezultate care nu miră decât la prima vedere, dar şi alte cifre care sunt cu mult mai vizibile în cadrul unei comparaţii. Ceea ce reiese foarte clar din anchetă este că prosperitatea şi distribuţia echitabilă a veniturilor sunt vectori de coeziune. Cele mai bogate ţări se află pe primele locuri din clasament, cele mai sărace, pe ultimele. Ţările caracterizate prin diferenţe mari de salarii, cum ar fi Grecia sau Polonia, nu strălucesc prin gradul lor de coeziune.

Studiul invalidează într-un stil convingător, şi surprinzător, teama potrivit căreia o imigraţie puternică ar ameninţa structura internă a unei societăţi. Astfel, statele care primesc mulţi imigranţi, ca Australia, Canada sau Elveţia, prezintă o coeziune socială mai puternică, contrar României sau Bulgariei, unde imigranţii sunt foarte rari. Până la urmă, studiul trage concluzia că proporţia de imigranţi nu are nicio influenţă notabilă asupra gradului de coeziune al vreunei ţări. Capacitatea şi dorinţa unei ţări de a accepta diversitatea membrilor şi a culturilor sale sunt, ele, cu mult mai determinante.

Rezultatele anchetei nu confirmă presupunerea potrivit căreia coeziunea socială s-ar sprijini doar pe existenţa unui soclu intact de valori culturale şi morale. Ci s-ar dirija mai degrabă în direcţia opusă: în majoritatea ţărilor în care religia joacă un rol cotidian foarte important, de exemplu România, Grecia, Polonia sau Italia, coeziunea socială este mai degrabă slabă. În cele şase ţări care se situează în fruntea clasamentului, religia are, dimpotrivă, un loc relativ restrâns în viaţa cotidiană a locuitorilor.

Cifrele barometrului sunt fără niciun echivoc într-un alt domeniu: în ţările cu o coeziune foarte puternică, locuitorii au o imagine cu mult mai pozitivă despre viaţa lor decât alţii. De unde şi concluzia foarte puţin ştiinţifică a autorilor studiului: “Coeziunea duce la fericire”.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.