La opt decenii de la premiera piesei „Titanic vals”, pălăriile lui Măgeanu rămân un simbol al Câmpulungului

0

„Câmpulungului ăstuia i-am iubit oamenii şi pridvoarele, burniţele şi parcurile, copiii şi pensionarii (…). Am iubit, într-un cuvânt, toată marfa pe care acest pitoresc şi, pentru mine, unic oraş de pe lume mi-a oferit-o pe tarabele lui de soare, în coşurile lui de flori şi pe pârtiile de săniuş”, spunea Tudor Muşatescu despre târgul în care şi-a petrecut o mare parte din viaţă. Iar pentru că oraşul şi oamenii lui i-au oferit atât de multe, dramaturgul a ales să le ofere, la rândul său, nemurirea.

În „Titanic vals”, Câmpulungul interbelic este decorul în care oamenii săi, transformaţi în personaje, apar cu bune şi cu rele. Una dintre cele mai cunoscute scene este cea în care Spirache Necşulescu, om modest şi tată de familie, îşi cumpără o pălărie de la magazinul lui Măgeanu.

În timp, prăvălia lui Ion Măgeanu a devenit un adevărat simbol al Câmpulungului patriarhal. Astăzi, la opt decenii de la premiera piesei, firma vopsită în albastru, cu inscripţia „Pălării – La Măgeanu” alături de o imagine a Titanicului, încă poate fi văzută pe bulevardul Pardon, vechea stradă comercială şi de promenadă a oraşului.

*** Urmaşii lui Ion Măgeanu vor să continue tradiţia

„Am încercat, toată familia, măcar atât să facem, să păstrăm însemnele a ceea ce a fost magazinul de pălării al lui Măgeanu. Există şi o parte a atelierului, există firma în faţă, ca un semn de respect pentru ceea ce a însemnat acest magazin pentru Câmpulung. Nu este la nivelul unui muzeu, nu este un magazin care să vândă pălării, este un simplu atelier, la care, din când în când, lucrează o fostă ucenică a bunicului meu”, ne-a spus strănepotul celebrului pălărier, Norris Măgeanu, pe care l-am întâlnit la Câmpulung, cu ocazia lansării celei mai noi ediţii tipărite a piesei „Titanic vals”.

La eveniment a fost prezentă şi Eugenia Măgeanu, nora lui Ion Măgeanu, cea care a reuşit, chiar dacă vremurile nu au fost tocmai prielnice, să ducă mai departe tradiţia familiei. „Firma am păstrat-o, pentru că încă păstrăm, la insistenţa nepoţilor, pe undeva poate şi a autorităţilor, un atelier de reparat, de remediat. Adică o pălărie veche trebuie curăţată, călcată, spălată, pentru asta mai e atelierul. Mai mult ca un simbol, cât o mai fi şi cât oi mai fi şi eu”, a mărturisit Eugenia Măgeanu.

Însă urmaşii nu au renunţat definitiv la ideea de a revigora la un moment dat, într-o formă sau alta, afacerea familiei, începută la 1905.

Norris Măgeanu, care s-a făcut remarcat ca pilot şi organizator de raliuri, devenind apoi şi un personaj monden, are unele planuri în acest sens, deşi nu ştie când le va pune în practică. „Nu am prins încă un moment prielnic în care să continui tradiţia producerii, sau măcar a distribuirii de pălării. Pălăria nu mai este un obiect vestimentar la fel de folosit ca acum o sută de ani, când nimeni nu ieşea pe stradă fără pălărie. Drept pentru care o afacere în domeniul ăsta este mult mai dificilă, dacă nu imposibilă. Am în vedere să fac ceva de genul ăsta, nu am găsit însă momentul şi probabil că, dacă va fi ceva, nu va fi în Câmpulung, se va întâmpla în Bucureşti”, a afirmat Norris Măgeanu.

*** „Am simţit întotdeauna că Măgeanu trebuie să-i dea ceva lui Muşatescu”

Urmaşii lui Ion Măgeanu nu uită că numele lor a devenit cunoscut datorită lui Tudor Muşatescu şi vor, la rândul lor, să ofere ceva în schimb.

„Am simţit întotdeauna că Măgeanu trebuie să îi dea ceva lui Muşatescu. Aşa că am decis ca din toamna asta să susţin şi financiar şi logistic Festivalul de satiră şi umor de la Câmpulung, care poată numele lui Tudor Muşatescu. De asemenea, sunt în discuţii pentru realizarea unui bust al lui Tudor Muşatescu de către un meşter pietrar”, a anunţat Norris Măgeanu la lansarea de carte de la Câmpulung.

Cu aceeaşi ocazie, el a relatat şi un episod amuzant petrecut prin anii ’30, pe care l-a auzit în familie. „Muşatescu, îmi aduc aminte din ce spunea bunicul meu, a venit la străbunicul, la Ion Măgeanu, spunându-i: ‘nu ştiu ce am avut, am scris, te-am făcut praf în cartea asta, te-am făcut şi speculant, şi ordinar, te rog să mă ierţi’. La care străbunicul meu l-a luat în braţe şi i-a spus ‘nici vorbă, de ce să te iert, mi-ai făcut o propagandă extraordinară’, apoi i-a oferit o pălărie şi l-a invitat la o ţuică”, a povestit urmaşul pălărierului Măgeanu.

*** „Un bărbat pe care îl vedeai cu capul descoperit pe stradă însemna că era în doliu”

O afacere precum cea a lui Ion Măgeanu era, pe vremuri, foarte rentabilă. Pălăria era un accesoriu nelipsit, purtat de oameni de toate vârstele şi din toate categoriile sociale.

„Erau alte vremuri, altă lume, altă modă, altă mentalitate. Când m-am căsătorit, în ’46, erau două magazine, unul pentru pălăriile bărbăteşti, unul pentru pălăriile de damă. Încet – încet, lumea a început să nu mai poarte pălării”, ne-a povestit Eugenia Măgeanu.

Însă obiceiurile s-au schimbat, odată cu societatea.

„Acum toată lumea este cu capul descoperit, atunci nu se putea aşa ceva. Un bărbat pe care îl vedeai cu capul descoperit pe stradă însemna că are un deces în familie, era în doliu”, şi-a amintit nora lui Ion Măgeanu.

Totuşi, pălăriile nu au dispărut cu totul de pe piaţă. Numai că locul celor confecţionate tradiţional a fost luat de unele aduse de departe, la preţuri care sfidează orice concurenţă.

Ca o ironie, la doar câţiva paşi de prăvălia lui Măgeanu, la tarabele instalate pe bulevardul Pardon cu ocazia Zilelor municipiului Câmpulung, erau expuse zeci de modele. Cele mai ieftine costau doar 20 de lei, dar chiar şi aşa vânzătorii se arătau dispuşi să mai negocieze.

L-am întrebat pe unul dintre ei dacă ştie unde sunt fabricate pălăriile pa care le vinde. Răspunsul a venit oarecum previzibil: „Cred că prin China, acum toate vin de la chinezi”.(Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.