Peştera Scărişoara Epoca de Gheaţă din Munţii Apuseni – Galerie Foto Pestera Scarisoara

1

Peştera Scărişoara – Există în inima Munţilor Apuseni un loc de o frumuseţe extraordinară în care sălăşluieşte al doilea mare gheţar din lume ca volum al gheţii. Deşi ca să ajungi la el este o întreagă aventură, locul merită văzut măcar o dată în viaţă. Este vorba despre Peştera Scărişoara, din judeţul Alba, care adăposteşte dovada glaciaţiunii de acum 4.000 de ani în urmă.

 Peştera Scărişoara se află pe teritoriul comunei Gârda de Sus din judeţul Alba, pe valea Arieşului Mare, la 32 de kilometri în amonte de Câmpeni, pe DN75. Numele de Scărişoara vine de la comuna Scărişoara, care se află la 16 kilometri mai jos de peşteră şi de care aparţinea administrativ la vremea când a fost botezată peştera. Astăzi, comuna Scărişoara este divizată în trei: Scărişoara, Gârda de Sus şi Arieşeni.

Peştera Scărişoara adăpostește cel mai mare gheţar de pe teritoriul ţării noastre. Nu se cunoaşte cu exactitate data la care a fost descoperită, însă a fost menţionată pentru prima dată în anul 1847, iar în anii următori au fost date primele informaţii ştiinţifice despre gheţar.

 

  •  Drumul spre peşteră – o adevărată aventură

SONY DSC

Drumul spre peşteră începe din Gârda de Sus şi reprezintă o întreagă aventură până ajungi la ea. După doi kilometri de mers, drumul se bifurcă şi devine din ce în ce mai greu de parcurs.

Prima variantă spre peşteră este poteca pe care se merge pe jos, marcată cu o cruce roşie, care mai întâi urcă în serpentine strânse pantele abrupte ale Dealului Mununa din zonă. După un traseu de 8 kilometri, se ajunge la cabana turistică Scărişoara.

A doua variantă spre peşteră se face pe drumul forestier, în curs de asfaltare, de 18 kilometri, pe care se ajunge la izvoarele văii Ordâncuşei. Drumul de 18 kilometri se intersectează aici cu vechiul drum turistic Ursoaia-Scărişoara, de unde mai sunt de parcurs ultimii 5 kilometri.

Cu toate că nu e uşor să ajungi la minunata peşteră, ceea ce veţi descoperi acolo vă va trece de toate şi nu e loc de părere de rău.

Odată ajunşi acolo, veţi avea parte de o spectaculoasă imagine, care vă va tăia respiraţie şi la propriu, din cauza frigului ce vine de la gheţar, dar şi la figurat, datorită frumuseţii deosebite şi interesante, ținând, poate, chiar de Science Fiction pentru unii.

Forma blocului de gheaţă din interiorul peşterii se schimbă frecvent, întrucât gheaţa se topeşte cu fiecare vară, dar se reface în fiecare iarnă. Deşi blocul de gheaţă zace acolo de 4.000 de ani, el se află într-o continuă evoluţie. Acest lucru este extrem de spectaculos, practic la fiecare câteva luni ni se oferă „gratuit şi natural“ imagini diverse, de o frumuseţe deosebită.

 

  • O experienţă unică

Intrarea în gheţar se face print-un spectaculos aven, a cărui gură are diametrul de 60 de metri şi se deschide în pădurea care se află fix în marginea platoului. Avenul măsoară 48 de metri adâncime şi este coborât pe o potecă îngustă săpată în stâncă şi câteva scări metalice ancorate în pereţi. Este ceva cu totul aparte faţă de normalul din care păşim.

La baza avenului se intră pe o poartă în unica sală a Peşterii Scărişoara, iar apoi se coboară pe o potecă săpată în stâncă făcută din scări de metal. Peştera reprezintă o încăpere unică de 700 de metri în mijlocul căreia se regăseşte imensul bloc de gheaţă, care are un volum ce ajunge la aproape 100.000 de metri cubi şi care dăinuie în peşteră de peste 4.000 de ani, de pe vremea glaciaţiunii. Grosimea gheţarului este de 27 de metri.

Pe scările de metal se coboară undeva la 50 de metri pentru a ajunge în Rezervaţia Mare a peşterii, care este „tapetată” în jur şi jos de gheaţă şi a cărui perete înclinat, lung de 20 de metri şi prelungit cu o galerie, coboară în pantă accentuată până la adâncimea maximă de 105 de metri a peşterii. Această galerie cu limbi de gheaţă şi cu multe concreţiuni a fost numită Galeria Maxim Pop.

În dreapta planşeului Sălii Mari, se rupe ca într-un tobogan abrupt de gheaţă o sală care este denumită sugestiv „biserica” sau „altarul”. Numele vine de la faptul că aici apar primele formaţiuni stalagmite de gheaţă care iau forma unor sfinţi, a unor lumânări aprinse şi chiar a Maicii Domnului. Imaginea este unică şi emoţionantă, iar senzaţia pe care o trăieşti acolo este pe măsură. Ochii sunt impresionaţi, simţurile deschise, iar experienţa este, cu siguranţă, unică.

 

  •  Legendele locului

În jurul peşterii s-a croit din vechi străbuni şi câteva poveşti interesante. Legenda locului spune că în vremurile vechi trăia în Peştera Scărişoara un balaur, căruia sătenii i-au pus numele de Solomat. Solomat fura câte o fată frumoasă din sat pe care o ascundea în peşteră, într-un palat de gheaţă, care nu a fost vreodată văzut de localnici.

O a doua poveste a locului spune că în spatele formaţiunii de calcar din zonă, cunoscută sub denumirea „La Brazi”, se află două bazine care sunt mereu pline cu apă. În faţa acestor bazine trebuie îndeplinit un ritual: te aşezi, îți pui o dorinţă, îți descoperi părul şi bei apă direct cu buzele. Dorinţa se va îndeplini dacă acest ritual este respectat cuviincios, iar timp de un an, cel ce şi-a pus dorinţa să nu-şi deconspire visul nimănui.

Gheţarul de la Scărişoara este un fenomen extrem de important pentru ştiinţă, dat de existenţa gheţii şi a structurii generale a peşterii în ansamblul ei prin evoluţia formaţiunilor de gheaţă şi a stratificării masivului de gheaţă.

Programul de vizitare al Peşterii de la Scărişoara este zilnic începând de la 9:00 dimineaţa până la ora 17:00. Peştera dispune de ghizi autorizaţi, astfel încât nimeni nu va pleca de acolo neinformat şi nesurprins măcar de poveştile spuse de aceştia. Există şi o taxă de vizitare, 10 lei pentru adulţi şi 7 lei pentru elevi sau studenţi.

Ecaterina Pop

Citește și
1 Comentariu
  1. felice spune

    am vizitat pestera in 1983 , in luna august si am ajuns pana la ea cu un microbuz. Intr-adevar e o experienta de neuitat , m-a marcat aceasta vizita. Am avut voie doar in prima parte a pesterii, restul era rezervat doar cercetatorilor , ni s-a vorbit de o scimbare a microclimatului datorata vizitatorilor care incalzesc cu respiratia lor aerul . Am vizitat atunci si pestera Meziad , Pestera Ursilor nu am putut s-o vizitam fiidaca am ajuns luni si era inchis ca la muzee. E ceva coplesitor si incredibil de special sa intii in miezul Pamantului !

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.