Gabriel Badea (FSS): Un fenomen cu care ne confruntăm în ultima perioadă este tupeul hoţilor; au fost şi jafuri de 60 de secunde

0 9

Un fenomen cu care se confruntă în ultima perioadă firmele de securitate este tupeul hoţilor, care nu mai lucrează cu mănuşi, ci folosesc instrumente de forţă, astfel încât jafurile să dureze cât mai puţin. Au fost jafuri de 60 de secunde, chiar şi mai scurte de atât, potrivit preşedintelui Federaţiei Serviciilor de Securitate, Gabriel Badea.

Acesta a vorbit, într-un interviu acordat AGERPRES, despre infracţionalitatea din România, despre colaborarea cu Poliţia şi Jandarmeria pentru combaterea criminalităţii, despre problemele cu care se confruntă sectorul, dar şi despre modificarea legislaţiei în domeniu.

AGERPRES: Ce rol are Federaţia Serviciilor de Securitate şi cum colaboraţi cu autorităţile?

Gabriel Badea: Federaţia are rolul de for de coordonare a asociaţiilor profesionale din domeniul securităţii private din România, practic este cea mai importantă structură asociativă din acest domeniu. Poliţia, care este şi autoritatea de reglementare a acestui sector economic, este cel mai important partener de dialog al nostru. De altfel, noi considerăm sectorul securităţii private un membru al familiei extinse a instituţiilor şi forţelor care contribuie la siguranţa publică şi credem că o conclucrare sistematică cu Poliţia este benefică pentru toate părţile interesate, inclusiv pentru societate în general. Aceasta este o viziune împărtăşită şi la nivelul Uniunii Europene.

În acest sens, zilele acestea am iniţiat un protocol de colaborare cu Inspectoratul General de Poliţie, prin care ne propunem să contribuim împreună, fiecare cu competenţele şi posibilităţile sale, pentru o mai bună apărare, protecţie a bunurilor publice şi private. În baza acestui protocol, odată semnat, se va constitui un grup de lucru mixt, Poliţie şi reprezentanţi ai Federaţiei Serviciilor de Securitate, în care se vor dezbate probleme de interes comun.

În primul rând, vor fi discuţii în legătură cu cadrul de reglementare a industriei de securitate privată, în special în ceea ce priveşte perfecţionarea aplicării lui, dar vom face şi schimburi de informaţii privind bunele practici, situaţiile de interes pentru Poliţie şi invers. De asemenea, se vor identifica posibile căi de cooperare în care sectorul privat şi-ar putea aduce contribuţia la siguranţa publică, ca de exemplu în activităţi legate de identificarea şi semnalarea operativă a unor infractori periculoşi daţi în urmărire, schimbul de informaţii asupra unor aspecte privind grupurile de criminalitate organizată şi, de asemenea, în aspecte legate de persoane dispărute, dar şi altele.

Aşa cum am spus, pentru noi, ca structură federativă a industriei de securitate privată, este important să avem un dialog structural cu autoritatea de reglementare, care este Poliţia, şi asta este de fapt una dintre premisele pentru o continuă perfecţionare a activităţii de securitate privată.

AGERPRES: În ce ar consta colaborarea cu Poliţia în cazurile de persoane dispărute, infractori? Ei dau semnalmentele şi îi ajutaţi să îi găsească sau să îi prindă?

Gabriel Badea: Colaborarea între sectorul privat de securitate şi poliţie nu este o noutate şi, mai mult decât atât, este o practică comună şi în alte state ale Uniunii Europene. De exemplu, poliţia italiană a iniţiat un astfel de proiect derulat în parteneriat cu asociaţia profesională italiană a securităţii private.

Acest proiect, care se numea ‘Mille Occhi’, adică ‘o mie de ochi’, se baza pe capacitatea securităţii private de fi prezentă în foarte multe locuri pe care poliţia nu le poate acoperi permanent. Practic, agenţii de securitate pot semnala comiterea de infracţiuni sau prezenţa unor infractori, în mod operativ, astfel încât poliţia să poată avea o intervenţie rapidă şi eficientă. Prin astfel de programe de cooperare se urmăreşte ca aceste posibilităţi ale securităţii private să fie valorificate şi în serviciul public, printr-o mai bună integrare cu poliţia, prin crearea unor sisteme operative de transfer al informaţiilor, astfel încât ce vede un agent de securitate la un moment dat – şi poate fi un infractor periculos sau o persoană dispărută, să poată fi transmis în mod operativ, astfel încât poliţia să poată reacţiona cu promptitudine.

AGERPRES: Când aţi demarat discuţiile pentru semnarea acestui protocol şi când estimaţi că se vor finaliza?

Gabriel Badea: Au avut loc întâlniri în care s-au discutat forma şi conţinutul acestui proiect de document de colaborare. Din câte cunosc, documentul trebuie să primească şi o viză de legalitate din partea Direcţiei Juridice a Ministerului de Interne.

AGERPRES: Aveţi în vedere semnarea unui protocol asemănător şi cu Jandarmeria?

Gabriel Badea: Avem în momentul de faţă un proiect de protocol şi cu Inspectoratul General al Jandarmeriei Române. Acest proiect va fi dezbătut în cadrul Comisiei Federaţiei, urmând ca o formă finală să fie înaintată spre consultare către Inspectoratul General al Jandarmeriei, pentru ca şi dânşii să îşi formuleze punctul de vedere şi în final să ajungem la o formulă pe care să şi putem să mergem.

AGERPRES: Colaboraţi cu autorităţile pentru modificarea legislaţiei în domeniu?

Gabriel Badea: Da, într-adevăr, reprezentanţi ai FSS participă la un grup de lucru constituit la nivelul IGPR în care se dezbate un anteproiect privind modificarea legii securităţii private, care se va transforma într-un proiect legislativ şi va urma cursul firesc al unei iniţiative legislative.

De altfel, legislaţia securităţii private a fost permanent subiect de dezbatere. La noi, legea securităţii este foarte prescriptivă şi conţine multe amănunte şi amănuntele sunt de foarte multe ori subiecte de interpretare. Ne dorim să avem o lege mult mai clară şi în care lucrurile să fie mai puţin interpretabile, să fie descrisă mai precis şi în acelaşi timp să se renunţe la detaliile care nu sunt necesare. De asemenea, noua lege trebuie să fie adaptată la evoluţiile semnificative care au avut loc în securitatea privată, un domeniu în care dinamica schimbării este foarte rapidă. Hoţul vine azi cu o idee, tu a doua zi trebuie să vii cu două, ca să o contracarezi pe prima şi să te gândeşti ce ar mai putea el să facă în viitor. Deci, legislaţia în acest domeniu nu trebuie să fie o barieră pentru inovaţie. Situaţia este acum diferită faţă de cea din 2003, de când avem legea securităţii private, adică de acum zece ani.

Între timp, tehnologia de securitate a avansat foarte mult şi va avansa în continuare, de aceea trebuie lăsată o oarecare flexibilitate în ceea ce priveşte de exemplu normele referitoare la instalarea şi exploatarea sistemelor de securitate. Mai mult decât atât, din anul 2007 avem Directiva Europeană a Serviciilor care are aplicabilitate şi în sefera serviciilor bazate pe tehnologia de securitate, iar o nouă lege în acest domeniu trebuie să ţină cont şi de acest lucru. Nu în ultimul rând, în actuala legislaţie sunt tot felul de prevederi nerealiste referitoare de exemplu la uniformele şi dotările agenţilor de securitate. Nu trebuie uitată nici birocraţia excesivă pe care o impune actualul cadru legislativ, în special în ceea ce priveşte licenţierile şi autorizările. Şi aceste lucruri trebuie actualizate, schimbate.

Referitor la agenţii de securitate mai este un aspect pe l-am dori inclus în noua lege a securităţii private. Ne dorim foarte mult ca agenţii de securitate, care prin specificul profesiei sunt expuşi riscului unor agresiuni, să beneficieze de prevederi legale care să îi protejeze. În acest sens, o posibilă abordare ar fi ca legislaţia să prevadă pedepse mai aspre sau circumstanţe agravante pentru cei care agresează agenţii de securitate în exerciţiul funcţiunii, aşa cum se prevede în legislaţia engleză de exemplu.

Trebuie spus că agenţii de securitate sunt expuşi riscurilor nu numai în timpul serviciului. De exemplu, atunci când intervin în stoparea unei infracţiuni de multe ori ei sunt chemaţi la poliţie să dea declaraţii de mai multe ori decât infractorul. Mai mult decât atât, ei sunt chemaţi apoi ca martori în instanţă şi sunt audiaţi în şedinţe publice, ceea ce îi face subiectul presiunilor susţinătorilor infractorilor din sală. În acest sens ne-am dori ca prin lege, atunci când sunt chemaţi ca martori, dat fiind riscul la care se expun, agenţii de securitate să poată fi audiaţi în camerele de consiliu ale instanţelor.

AGERPRES: Există multe cazuri de muncă la negru în acest domeniu?

Gabriel Badea: Sigur, este din păcate cunoscut că industria de securitate este afectată de situaţii în care legislaţia muncii nu este întotdeauna respectată. Acesta este rezultatul poate şi al crizei economice, dar şi al concurenţei excesive in acest sector. În acest context, sunt firme care se luptă să îşi adjudece licitaţii la preţuri foarte mici, şi apoi îşi dau seama că nu pot să livreze servicii în astfel de condiţii. Şi atunci depăşesc cadrul legal.

Noi, la nivelul federaţiei, suntem foarte preocupaţi de aceste fenomene care afectează mediul de afaceri, mediul concurenţial, dar şi imaginea industriei de securitate privată. În acest sens, în cadrul Federaţiei Serviciilor de Securitate constituim un grup de lucru care are misiunea să identifice şi să pună în aplicare acţiuni şi programe pentru combaterea fenomenelor de concurenţă neloială, pentru însănătoşirea mediului de afaceri în domeniul securităţii private. De exemplu intenţionăm să iniţiem campanii de educare a consumatorilor de servicii de securitate, care trebuie să ştie să aleagă serviciile de securitate în funcţie de profesionalism şi calitate, să ştie să distingă între o companie ce poate să îşi ţină angajamentele şi una care doreşte doar profitul şi nu ţine cont de nişte norme de etică profesională, de standarde profesionale, de coduri de bună practică în domeniu şi chiar şi de legislaţie. Acest grup de lucru va concepe şi un cod etic aplicabil societăţilor din securitatea privată.

AGERPRES: Puteţi da câteva exemple de cazuri bizare, care v-au reţinut mai mult atenţia? Care a fost cea mai mare sumă furată, cel mai rapid jaf, cel mai ingenios?

Gabriel Badea: Au fost cazuri de ‘jafuri ale secolului’ şi care au fost popularizate suficient aş zice. Aşa cum spuneam, un fenomen cu care ne confruntăm în ultima perioadă este acest tupeu al hoţilor, care deja nu mai lucrează cu mănuşi, folosesc instrumente de forţă ca să spargă pereţi, astfel încât jaful să dureze foarte puţin. Au fost spargeri care au durat circa 60 de secunde şi chiar mai puţin. De asemenea, furturile în dauna agenţilor economici cresc în complexitate şi, de multe ori, furtul se împleteşte cu frauda, infracţiunile sunt mai bine gândite, se lucrează pe termen lung cu complici din interior. Furtul de combustibil şi de materiale metalice creşte de asemenea şi este în legătură direct proporţională cu creşterea preţului la aceste produse.

Şi în acest domeniu ingeniozitatea hoţilor pune firmele de securitate la grea încercare. De exemplu au fost cazuri când hoţii au replicat identic elemente de infrastructură ale conductelor de transport petrolier pentru a masca instalaţii sofisticate de sustragere a benzinei şi care astfel trec neobservate şi pot fi exploatate perioade lungi de timp fără ca cineva să intervină.

Un alt fenomen interesant este cel al hoţilor care vizează clădirile de birouri. Aceştia reuşesc să pătrundă sub diverse pretexte în astfel de clădiri, în special în acelea în care îşi au sediile societăţi importante. De pildă ei se recomandă ca fiind parteneri de afaceri sau reprezentanţi de vânzări şi chiar îşi confecţionează documente, evident false, care să le susţină ‘acoperirea’. Odată pătrunşi încep să colinde birourile unde angajaţi neavizaţi îşi lasă bunuri personale de valoare, bani sau cărţi de credit la vedere, complet nesecurizate, şi la îndemâna hoţilor. Sunt cunoscute situaţii în care hoţii ajung să cunoască unde sunt birourile în care angajaţii sunt mai ‘relaxaţi’cu măsurile de securitate şi pe care le ‘vizitează’ în mod repetat.

Hoţii întotdeauna sunt cu un pas înaintea celor care se ocupă cu securitatea, pentru că ei au timp să vadă şi să analizeze slăbiciunile apărării şi să caute punctele slabe pe care să le speculeze, de aceea securitate trebuie să iasă din paradigma reactivă şi trebuie să fie abordată într-o manieră pro-activă. În cele mai multe cazuri măsurile de securitate se iau după ce s-a petrecut deja un eveniment de securitate. De exemplu, în cazul unei spargeri în care hoţul a pătruns pe fereastră, proprietarii îşi montează grilaje după ce răul a fost făcut, ori astfel de vulnerabilităţi trebuie identificate dinainte Ca om de securitate trebuie să gândeşti pro-activ, trebuie să te detaşezi, să vii cumva din exterior, să încerci să gândeşti ca un hoţ, ‘unde sunt punctele mele slabe şi cum să fac ca punctele mele slabe să nu fie speculate de rău-făcători?’.

AGERPRES: Cam cât la sută din cazuri rămân nerezolvate?

Gabriel Badea: Nu am la îndemână statisticile poliţiei, dar ştiu că poliţia română are în general rezultate bune în prinderea şi trimiterea infractorilor în faţa justiţiei. În opinia mea în peste 80% din cazuri infractorii ajung în instanţă.

AGERPRES: Au fost cazuri în care aţi fost daţi în judecată de infractorii prinşi?

Gabriel Badea: Ştiţi cum e, viaţa infractorilor este un continuu joc de noroc. Uneori câştigi, dar de cele mai multe ori pierzi. În situaţiile în care pierd, adică sunt prinşi, ca orice jucător de noroc, se împacă greu cu soarta şi încearcă să obţină un câştig şi din această situaţie. E cam ca la loz în plic. Ai tras lozul necâştigător dar poate poţi să participi la tombola lozurilor necâştigătoare unde cine ştie, poate mai ai o şansă. Aşa se gândeşte şi un infractor prins de către o companie de securitate. A fost prins de un agent de securitate furând, este sigură perspectiva închisorii, dar infractorul şi în această situaţie se gândeşte să dea totuşi compania de securitate în judecată pentru că el ştie că în general firmele au bani şi pentru a nu-şi face probleme de imagine pot face înţelegeri cu cei care sub diverse pretexte le reclamă în instanţă. De asemenea, se gaândeşte că o acţiune împotriva companiei de securitate care l-a trimis practic în faţa instanţei ar putea să înduioşeze completul de judecată care îl judecă pentru fapta de furt.

AGERPRES: Sunteţi implicaţi şi în activităţi de combatere a terorismului?

Gabriel Badea: Terorismul este una dintre ameninţările cu care ne confruntăm şi în mediul public şi în cel privat şi atunci orice activitate de securitate în anumite circumstanţe ia în calcul şi pericolul terorismului. Este bine cunoscut faptul că firme de securitate privată sunt angrenate în paza infrastructurilor critice, ca de exemplu rafinării, centrale electrice, uzine de tratare a apei, centrala atomo-electrică, aeroporturi, porturi etc, care în general sunt considerate ţinte pentru terorism şi atunci pot exista programe de cooperare cu instituţiile statului din domeniul apărării şi ordinii publice cu competenţe în acest domeniu.

AGERPRES: Au fost cazuri de terorism la noi?

Gabriel Badea: Cele cunoscute. De exemplu a fost cazul jurnaliştilor răpiţi în Irak. Terorismul nu trebuie confundat cu infracţiunile comise cu violenţă să zicem extremă. Definiţia terorismului spune că trebuie să avem un act de teroare în scopul atragerii atenţiei opiniei publice asupra unor cauze sau revendicări cu conotaţii politice.

Cazul recent mediatizat de la Iaşi nu poate fi considerat în opinia mea un act de terorism în sensul clasic al acestui fenomen, deşi poate că a implicat un mod de operare specific terorismului. Aş zice că s-ar înscrie pe linia unei categorii de infracţiuni care în Statele Unite sunt cunoscute sub numele de ‘work-place violence’, adică acte de violenţă în legătură cu locul de muncă sau ‘mass-killing’ respectiv crima în masă . În America sunt multe situaţii în care, de exemplu, un angajat nemulţumit că a primit o sancţiune sau a fost concediat se întoarce înarmat la locul de muncă şi îşi împuşcă colegii. Sau sunt cunoscute cazurile în care s-au produs crime în masă la o serie de şcoli din Statele Unite, dar au fost astfel de cazuri şi în Franţa sau Finlanda. Cei care comit astfel de crime nu sunt terorişti ci pur şi simplu sunt nişte descreieraţi, cum se pare că este cazul şi în ceea ce îl priveşte pe cel implicat în evenimentul de la Iaşi. Spre deosebire de aceste crime, în cazul atentatului de la Boston de anul acesta, cei doi ceceni au vrut să atragă atenţia asupra cauzei islamismului. Acela a fost într-adevăr un act de terorism, chiar dacă mijloacele nu au fost cele mai sofisticate.

Din această perspectivă, şi în România au fost astfel de evenimente, dar mai de mult. De exemplu, prin 1985 a fost pus la cale un atentat cu maşini capcană împotriva unor studenţi sirieni, membri ai unei organizaţii politice pro-guvernamentale. Din păcate, în acel atentat ţi-au pierdut viaţa membrii echipei care intervenise să dezamorseze bombele puse în maşinile capcană.

De asemenea, în 1991 a avut loc un atentat la viaţa ambasadorului Indiei în România, dar care a fost zădărnicit prin intervenţia promptă a personalului din structura antiteroristă română. Din fericire, în România până în prezent fenomenul terorist totuşi nu s-a manifestat într-o manieră semnificativă şi aici este probabil şi meritul structurilor competente în lupta antiteroristă.

Revenind însă la contribuţia securităţii private în prevenirea terorismului, trebuie spus că în special în cazul infrastructurilor critice există şi trebuie să existe o cooperare sistematică şi continuă între sectorul privat şi instituţiile statului cu competenţe în privinţa securităţii infrastructurilor critice. Trebuie, de asemenea, spus că securitatea infrastructurilor critice este o problemă deosebit de sensibilă şi la nivelul Uniunii Europene. Din 2008 a intrat în vigoare Directiva europeană privind securitatea infrastructurilor critice, pe care şi România a adoptat-o în legislaţia naţională şi care este în curs de implementare. Trebuie făcute analize, planuri de securitate a infrastructurii critice.

AGERPRES: Colaboraţi cu structurile similare din Europa?

Gabriel Badea: La nivel european există Confederaţia Europeană a Serviciilor de Securitate, ce grupează asociaţii din 28 de ţări, printre care şi România, şi care este o organizaţie ce îşi propune să militeze pentru susţinerea intereselor comune ale industriei de securitate din ţările europene pe lângă Comisia Europeană. Acolo se pun problemele pe care le avem toţi, probleme comune ale firmelor de securitate din toate ţările UE, cum este de exemplu problema concurenţei neloiale. De asemenea, CoESS este preocupată de un alt fenomen care afectează industria de securitate, respectiv faptul că în toate ţările UE autorităţile care fac achiziţii publice de servicii de securitate promovează de fapt serviciile de securitate de calitate slabă, atâta timp cât licitaţiile organizate pentru achiziţia acestor servicii au ca şi criteriu de adjudecare ‘preţul cel mai mic’. Într-o industrie în care in-put-ul uman este preponderent, faptul că ai un preţ mic nu te ajută să dai un salariu motivant acelor oameni, care la un moment dat trebuie să acţioneze în situaţii în care îşi pun chiar şi viaţa în pericol.

AGERPRES: Cum stăm pe partea de combatere a infracţionalităţii comparativ cu alte ţări europene?

Gabriel Badea: În opinia mea România este una dintre cele mai sigure ţări din zonă şi chiar la nivel european. Prin 2010, dacă nu mă înşel, eram între primele şapte ţări cele mai sigure din Europa. Şi asta în pofida percepţiei publice privind o creştere a criminalităţii. La noi nu este o frecvenţă mare a infracţiunilor care ţin de înalta criminalitate. Asta se vede şi din felul cum tratează presa astfel de evenimente. De exemplu, atunci când se întâmplă spargeri de bănci, atacuri armate, acestea sunt dezbătute pe toate părţile în presă zile întregi, pe câtă vreme în alte ţări astfel de evenimente sunt mult mai frecvente şi ajung de multe ori nici să nu mai fie menţionate în presă pentru că nu mai impresionează pe nimeni. Eu cred că, cel puţin deocamdată, criminalitatea în România este încă la un nivel suportabil.

În acelaşi timp, nu trebuie neglijată contribuţia securităţii private la acest climat de siguranţă. Este indubitabil, în opina mea, că fără contribuţia sectorului privat de securitate, criminalitatea ar fi mult mai mare. Când se află lângă un agent de pază, oameni se simt mai în siguranţă. De asemenea, sunt studii oficiale care spun că supravegherea zonelor urbane cu camere cu circuit închis care sunt furnizate tot de către companii de securitate privată, criminalitatea se reduce din start cu 35% în respectivele zone. Noi, reprezentanţii securităţii private, încercăm să transmitem mesaje către opinia publică în sensul că trebuie să aibă încredere în securitatea privată. Sigur, mai avem multe de rezolvat, şi suntem conştienţi că avem un deficit de imagine, dar în acelaşi timp trebuie să se ştie că industria de securitate dă de lucru la aproximativ 150.000 de oameni, că plăteşte taxe şi impozite la bugetul statului şi, chiar dacă securitatea privată este la urma urmei o afacere, din această afacere se generează nu numai profit, dar şi siguranţă publică. Sunt mii de hoţi prinşi în fiecare an de către agenţi de securitate.

AGERPRES: Câţi membri are în prezent FSS?

Gabriel Badea: Federaţia este o structură asociativă, formată din asociaţii din domeniul securităţii private. În momentul de faţă sunt patru asociaţii, care la rândul lor grupează cam 30%-40% din industria de securitate, atât în ceea ce priveşte serviciile de pază cât şi serviciile de furnizare a tehnologiei, a sistemelor de securitate.

AGERPRES: Acoperiţi toate domeniile?

Gabriel Badea: Absolut toate domeniile care ţin de industria de securitate, începând de la pază, instalări de sisteme de securitate, consultanţă şi training în domeniul securităţii. Toate companiile de securitate care funcţionează în România au şi o licenţă de funcţionare emisă de IGPR.

AGERPRES: Ca şi număr de companii, câte reuniţi?

Gabriel Badea: Nu este neapărat relevant numărul de companii. De exemplu sunt companii, în special din domeniul tehnic de securitate, care îndeobşte nu au un număr foarte mare de angajaţi, în timp altele – companii multinaţionale, şi ele membre ale asociaţiilor, au mii de angajaţi. În orice caz, noi estimăm că în asociaţiile membre ale FSS sunt companii care angajează mult mai mult decât 10% din totalul angajaţilor din industria de securitate, al căror total este la ora actuală de circa 150.000 persoane. 10 % este procentul necesar pentru a deveni o organizaţie reprezentativă a acestui sector de activitate.

AGERPRES: Aveţi în vedere atragerea de noi membri?

Gabriel Badea: Federaţia este organizaţia ‘umbrelă’ ce reuneşte aproape toate asociaţiile profesionale din domeniu. Mai sunt asociaţii cu care am început discuţii pentru a veni în rândurile noastre, dar nu mai sunt foarte multe.

AGERPRES: Cum staţi cu dotările tehnice, ţinând cont că infractorii devin din ce în ce mai ingenioşi?

Gabriel Badea: Orice companie de securitate care se respectă încearcă să ţină pasul cu creşterea complexităţii în comiterea infracţiunilor, ţinând cont de faptul că suntem un domeniu economic care îşi doreşte să fie profitabil, iar investiţiile în noi tehnologii, care să crească eficienţa şi eficacitatea activităţii, se fac fără constrângerile bugetare ale unei instituţii de stat. Acolo unde se consideră că trebuie făcută o investiţie pentru a preveni o formă de criminalitate care afectează un client, dispus să plătească un serviciu profesionist care să prevină pierderi cauzate de infracţionalitate, e clar că se face acea investiţie, indiferent cât de mult cât costă. De exemplu, se pot utiliza drone pentru supravegherea unor conducte petroliere.

Dronele pot fi o investiţie scumpă pentru o firma de securitate, dar poate fi făcută atâta timp cât preţul serviciilor o poate acoperi. De asemenea, clientul poate fi dispus să plătească servicii de securitate mai scumpe, pentru că pierderile rezultate din acele conducte sunt mai mari ca valoare decât serviciile pe care le-ar plăti proprietarul unei astfel de conducte ca aceasta să fie monitorizată sistematic pentru depistarea şi prevenirea tentativelor de furt. Sistemul privat este mai flexibil în ceea ce priveşte achiziţia de tehnologie decât cel de stat şi, de aceea, de multe ori se spune că furnizorii de servicii de securitate privată au dotări mai bune şi mai performante decât instituţiile publice.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata