Goana după aur (varianta chineză)

  • Aurul – trambulină pentru yuan

Pentru a reuşi să controleze aurul fizic la nivel mondial, China trebuie să achiziţioneze masiv aur fizic sub orice formă: lingouri, bijuterii, monede… Şi după cum se dovedeşte, achiziţiile de aur ale Chinei sunt gigantice şi urmează a se accelera. Situaţia în sine este un adevărat scut pentru stabilitatea monedei naţionale chineze. Pentru a putea atinge însă această performanţă, China şi-a creionat următoarea strategie:

–          Deşi este cel mai mare producător de aur mondial, China nu mai exportă metalul galben. În 2012, aceasta a produs 361 tone, la care s-au adăugat, suplimentar, alte 80,8 tone. Numai că această producţie nu a afectat preţul aurului dintr-un motiv extrem de simplu: toată cantitatea a luat drumul trezoreriei naţionale.

De ce? Dintr-un motiv mai mult decât evident: rezervele sale monetare liberalizate în dolari îşi pierd constat valoarea datorită politicii de relaxare monetară a FED-ului. Miliardele de dolari tipărite pentru susţinerea economiei americane duc indirect la devalorizarea dolarului, ceea ce nu poate decât să nemulţumească Pekin-ul, care vede cum cele 1,73 miliarde $ deţinute de China îşi pierd din valoare.

Asta obligă guvernul chinez să adopte o strategie care să ducă la diminuarea acestei rezerve imense de dolari, astfel încât aceasta a scăzut de la 65% în 2011 la 54% în 2012. În contrapartidă, deşi informaţiile legate de achiziţiile de aur ale Chinei sunt dificil de obţinut, trebuie menţionat că în aprilie 2012 Hong Kong-ul a exportat în China nu mai puţin de 101,7 tone de aur, ceea ce înseamnă practic dublarea cantităţii de aur livrată lunar Pekin-ului. În plus, conform celor de la Financial Times, în 2011 cantitatea de aur importată de China din Hong-Kong a fost de şase ori mai mare decât în 2010.

–          Următoarea etapă presupune asigurarea unui flux constant şi solid de aur cumpărând direct de la producătorii acestui metal. Ori, în acest domeniu, Pekin-ul nu este interesat de ceea ce există în propriul subsol, ci de ceea ce se află în alte zăcăminte. Astfel, China Gold (singura companie publică independentă de guvernul central chinez) a antamat în 2012 pentru achiziţionarea unei cote de 74% din acţiunile africane ale producătorului canadian Barrick Gold, în timp ce un oficial chinez confirmă achiziţia pachetului majoritar al acţiunilor producătorului australian de aur, Norton Gold Fields.

Acelaşi grup a cumpărat anul trecut şi 60% din acţiunile producătorului de aur kazah, Altynken. Mai mult, în noiembrie 2012, prin intermediul companiei miniere Shandong, China şi-a propus cumpărarea societăţii aurifere braziliene Jaguar Mining, oferind pentru aceasta modica sumă de… 1 miliard $. În acelaşi timp, în ultimii ani, China Naţional Group a achiziţionat cinci companii miniere pentru o jumătate de miliard $.

Dacă acestă strategie eşuează China are una de rezervă: cumpărarea directă a producţiei în baza unor contracte de achiziţie pe termen lung.

–          Pentru a maximiza efectele strategiei, guvernul chinez nu se dă în lături a exploata patriotismul populaţiei. Pînă în 2009, cetăţenii chinezi nu puteau să cumpere sau să deţină aur sub nicio formă, fiind pasibili de închisoare pentru încălcarea acestor norme legislative. Actualmente, totul s-a schimbat, statul chinez încercând să convingă, prin orice mijloace, cetăţeanul chinez că achiziţia de aur este un act de patriotism. Pentru aceasta, nimic nu a fost precupeţit, de la campanii publicitare la deschiderea de magazine care vând aur la orice colţ de stradă. Combinată cu o creştere a inflaţiei, chinezii s-au trezit achiziţionând aur ca pe o banală bucată de pâine. Numai că Banca Centrală a Chinei a făcut apel la cetăţeni să aducă aurul în trezorerie (pentru a putea fi mai uşor protejat), iar aceştia au primit în contrapartidă certificate de depozit. Şi cum chinezii sunt patrioţi, transferul s-a făcut voluntar, fără incidente.

 

  • Capăt de linie pentru dolar?

Probabil că vă întrebaţi: şi ce-i cu asta? Răspunsul ţine de ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în SUA. În 1971, Nixon a pus punct supremaţiei etalonului aur, urmând ca toate schimburile comerciale să se efectueze în dolari. Asta a făcut ca aurul să fie cotat în dolari, materiile prime să fie evaluate în dolari, statisticele macroeconomice să fie făcute în dolari, întreaga lume să se învârtă în jurul monedei americane. Numai că, în ultima perioadă, sunt semne evidente că lumea nu prea mai vrea să depindă de dolar. Astfel, în februarie 2011, FMI emitea un posibil plan pentru înlocuirea dolarului cu o monedă etalon.

În 2010, directorul Institutului de cercetări economice al Chinei, Fan Gang, declara în cadrul Forumului economic de la Davos că „dolarul american nu mai este, după părerea noastră, o monedă stabilă. El se devalorizează continuu, ceea ce determină probleme. Adevărata întrebare este dacă ştim cum să facem trecerea de la un regim legat de dolar ca referinţă la un altul, mai uşor de gestionat, cum ar fi euro, yen…, acel sistem mai diversificat”.

În acelaşi an, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, declara că nu dorim să câştigăm competitivitatea companiilor europene şi să avem un dolar care îşi pierde 50% din valoare (…) Lumea este multipolară, iar sistemul monetar trebuie să fie multipolar” .

Mai recent, în septembrie 2012, John Hathaway, co-gestionarul unuia dintre cele mai cunoscute fonduri aurifere din lume, Tocqueville Gold Fund, susţinea: „Suntem în centrul transformării sistemului monetar mondial, vom vedea probabil că dolarul îşi va pierde mult din actualele avantaje, în special statutul de monedă de refugiu.”

Această tendinţă este subliniată de ceea ce se întâmplă în acest moment: investitorii pot cumpăra în Hong Kong obligaţiuni liberalizate în yuan, Caterpillar şi McDonald’s şi-au finanţat proiectele din China continentală oferind direct obligaţiuni în yuan, comerţul din China, Rusia, Vietnam şi Thailanda se face în yuan… Mai mult, în iunie 2012, China a înfiinţat, PAGE (Pan-Asian Gold Exchange), o bursă de aur şi metale preţioase care este concurentă directă pentru cele două burse care controlau această piaţă: COMEX (SUA) şi LBMA (Marea Britanie).

Toate aceste elemente (alături de argumentele anterior menţionate) nu conduc decât către o singură idee: ne putem aştepta ca supremaţia dolarului să apună, locul său fiind luat de moneda chineză, yuan. Iar pentru cei care cred că acest scenariu este utopic le mai oferim un extras din oficiosul Partidului Comunist Chinez: „Lumea trebuie urgent să creeze o monedă şi un sistem financiar diversificat, precum şi o ordine financiară echitabilă şi justă, care să nu mai depindă de SUA”.

Dănuţ Dudu

Loading...
loading...
Citește și
Loading...
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.