Trenurile de mare viteză, puse sub semnul întrebării

0 14

După China, Spania deţine recordul de kilometri de căi ferate de mare viteză. Rezultatul unei ambiţii care s-a transformat în obsesie, alimentată de 20 de ani de guverne atât de stânga precum şi de dreapta. Astăzi, întregul model economic este repus sub semnul întrebării.

Spania poate să se laude cu două recorduri mondiale în domeniul economic. Rata şomajului în rândul tinerilor, de 56,4%, şi reţeaua de linii feroviare de mare viteză, de 3 100 km în funcţiune.

Doar China mai are o infrastructură de mare viteză mai extinsă, chiar dacă trebuie să ţinem cont că teritoriul său este de 20 de ori superior şi contează cu o populaţie de 1 miliard şi 300 de milioane, de 27 de ori mai mult decât cea spaniolă, scrie slate.fr.

În kilometri de AVE (tren de mare viteză, denumirea spaniolă), nicio ţară nu se poate compara cu Spania.

Acest pariu, de când s-a inaugurat prima linie Madrid-Sevilla, în aprilie 1992, a creat în jurul său o puternică industrie, care înseamnă aproape 5 miliarde de euro pe an, şi exportă 60% din producţia sa. De fapt, în 2012, în plină recesiune, industria feroviară spaniolă a fost a doua care şi-a văzut cel mai mult crescând exporturile.

Trenul de mare viteză AVE s-a transformat în cel mai mare ambasador al atât de trâmbiţatei Marca España. Recentul succes al aşa-numitului AVE al pelerinului, de la Medina la Mecca, în Arabia Saudită, cel mai mare contract adjudecat de un consorţiu spaniol (6 700 milioane de euro), a fost sprijinul definitiv pentru această imagine a celeilalte Spanii care, lăsând deoparte criza, vrea să exporte în lume produse de valoare.

Guvern şi companii au mers împreună pentru a vinde această pecete tehnologică genuină spaniolă. Au fost urmărite macro-proiectele internaţionale de mare viteză care se pregătesc în Brazilia, Statele Unite, Turcia sau Kazahstan.

Dar accidentul trenului Alvia, din staţia Santiago de Compostela, poate să însemne o lovitură dură pentru această imagine, chiar dacă nici linia nici trenul nu pot fi considerate strict de mare viteză.

Poate această teamă a determinat companiile la păstrarea unei tăceri în jurul catastrofei. Nici măcar cele afectate nu au spus niciun cuvânt pentru a-şi apăra produsele. Talgo, fabricant al trenului accidentat, şi companiile unite temporar -Thales, Dimetronic-Siemens, Cobra şi Antalis – care au instalat sistemul de semnalizare şi siguranţă al axei Ourense-Santiago, au optat pentru mutism, evitând orice lămurire în investigaţia judiciară aflată în desfăşurare.

O tăcere care, dacă se prelungesc investigaţiile, poate face mult rău în adjudecarea contractelor internaţionale. Doar linia deja proiectată São Paulo-Río presupune o sumă de 12 miliarde de euro, care ar putea fi pierdută, dacă, din cauza tragicului accident, se impune versiunea potrivit căreia trenurile de mare viteză spaniole nu sunt sigure.

Această nervozitate a pus stăpânire pe autorităţi, până în punctul în care preşedintele Xuntei (guvernul regional), Alberto Núñez Feijóo, a sugerat deja că există “interese economice” ale altor ţări pentru a discredita sistemul de siguranţă în vederea viitoarelor licitaţii publice.

Bani în plină recesiune

José María Aznar (fost premier din partea PP) şi José Luis Rodríguez Zapatero (fost premier socialist) au coincis doar în programul lor referitor la conectarea tuturor capitalelor de provincie cu trenuri de mare viteză.

În plus, trenul AVE nu este doar o problemă economică. Este şi un stindard politic. Principalele partide politice – PP (Partidul Popular, de dreapta) şi PSOE (socialist) – s-au agăţat de el ca de o armă electorală, chiar mai mult decât de probleme mai importante, precum educaţia sau sănătatea. Cum se explică altfel faptul că José María Aznar (fost premier din partea PP) şi José Luis Rodríguez Zapatero (fost premier socialist) au coincis doar în programul lor referitor la conectarea tuturor capitalelor de provincie cu trenuri de mare viteză? Inclusiv în ultimul plan de infrastructură (PITVI), până în 2024 şi în mijlocul celei mai mari recesiuni din istorie, trenul AVE primeşte 25 de miliarde de euro, cu 6 miliarde mai mult decât construcţia de autostrăzi.

Fabricanţii de material feroviar spanioli au facturat 4 miliarde 800 de milioane în 2012, din care exporturi de 2 miliarde 800, cu 21% mai mult decât în anul precedent. Prin intermediul industriei chimice de produse organice au crescut enorm vânzările la export. Faţă de alte sectoare care şi-au delocalizat producţia în ţări cu salarii mai mici, sectorul feroviar menţine o puternică activitate de fabricaţie, având 18 000 de persoane cu contract de muncă.

Unde duce pariul

Spania este ţara trenului AVE, simbol comercial al Renfe (Reţeaua Spaniolă Naţională de Căi Ferate) dar care s-a transformat într-o marcă generică pentru a desemna tot ceea ce ţine de mare viteză. Un total de 3 100 de km în funcţiune, faţă de o reţea convenţională de 11 000 de km, utilizată de 60% din populaţie.

AVE este foarte rapid, dar costă mulţi bani. De când Guvernul lui Felipe González a decis să parieze pe linia Madrid-Sevilla, industria de mare viteză a devorat o investiţie de 45 de miliarde 120 de milioane de euro. Această investiţie provine din impozite şi nu se recuperează cu vânzarea de bilete care, prin urmare, este extrem de subvenţionată.

De aceea, alte ţări, precum Franţa, şi-au abandonat planurile pentru trenurile de mare viteză. Preşedintele francez, François Hollande, după ce a primit aşa-numitul raport Duron, a decis să parieze pe liniile convenţionale, regionale şi de mică distanţă în detrimentul proiectelor prevăzute pentru mare viteză (printre ele legătura cu Peninsula) din cauza “slabei rentabilităţi sociale”. Guvernul portughez a renunţat de asemenea în mod definitiv la conexiunea de mare viteză cu Spania. Executivul lui Mariano Rajoy, dimpotrivă, urmând paşii celui anterior, al lui José Luis Rodríguez Zapatero, a construit un plan pentru închiderea liniilor de distanţă medie şi mică nerentabile (de parcă AVE nu ar fi la fel…).

 

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata