Pâinea – un produs de lux?

Ajunşi în acest punct ar trebui să evaluăm în ce măsura dezideratul guvernului de a diminua evaziunea fiscală din domeniu are şanse de reuşită (chiar parţială). Fără a avea pretenţii că facem o analiza economică profundă a încercării executivului Ponta de a veni în sprijinul cetăţeanului român, ne vedem însă obligaţi să ne punem câteva întrebări, care ar putea descâlci ghemul procesului fiscal implicat de reducerea TVA-ului la produsele de panificaţie.

Pentru aceasta trebuie să ne aducem aminte că în perioada alegerilor, Partidul Conservator a f[cut o promisiune referitoare la TVA-ul la alimente. După o lungă luptă cu cei din Ministerul de Finanţe şi FMI, ministrul agriculturii, Daniel Constantin, preşedintele PC, a reuşit să transpună în realitate promisiunea făcută fără însă ca cineva să ofere suficiente explicaţii legate de beneficiile aduse consumatorului sau bugetului de o astfel de măsură.

Tehnic vorbind, TVA-ul diferenţiat pentru produse de bază este adoptat pentru a scădea preţul plătit de consumator sau din alte considerente. Nu este văzut că o favorizare a producătorilor din domeniu tocmai pentru că la produsele de bază, consumul este o nevoie şi nu este influenţat atât de mult de preţ, adică oamenii nu vor mânca mult mai multă pâine doar pentru că e mai ieftină aşa cum mai mulţi şi-ar cumpăra maşină dacă ar fi mai ieftină.

Numai că ar trebui definite noţiunea de produs de bază şi dacă în această categorie nu se înscriu şi alte produse alimentare sau dacă specialităţile din pâine intră în categoria “pâine” vizată în noua măsură fiscală. Numai că astfel de considerente ar complica prea mult algoritmul de calcul pentru încasarea TVA şi de aceea, se poate începe cu un singur produs pe post de experiment. Or, în acest caz este simplu de monitorizat efectele unei astfel de politici publice şi se pot trage concluziile de rigoare.

O discuţie care probabil că fost purtată cu cei de la FMI şi care a adus o serie de clasificări (necunoscute încă publicului larg), dar care ridică o serie de semne de întrebare care trebuiesc lămurite de cei de la Palatul Victoria:

–    Dacă metoda propusă în campanie are menirea de a ajuta persoanele sărace, de ce sunt prea puţini cei care cred că preţul pâinii va scădea?

–    Dacă scopul măsurii este de eradicare a evaziunii fiscale din domeniu (deocamdată singurul scop declarat al executivului), cum s-a ajuns la concluzia că reducerea TVA-ului îi va face pe evazionişti să se încoloneze cuminţi la ghişeele fiscului pentru a plăti taxele?

–    Va fi urmată această decizie de transpunerea în viaţă a unei alte promisiuni electorale, cea referitoare la reducerea CAS-ului?

–    Care este cota de evaziune în domeniu şi ce a făcut statul, în acest domeniu, până acum?

–    Reducerea TVA-ului privită ca o salvare a industriei de panificaţie şi implicit a mii de oameni de la şomaj nu riscă să fie privită ca un ajutor de stat sancţionat de UE?

Iar dacă aceste întrebări vor primi răspunsurile aferente (cu toate că sincer ne îndoim de aceasta) rămâne o ultimă chestiune de clarificat: industria panificaţiei este chiar în postura în care necesită intervenţia guvernului?

Dacă ar fi aşa ar trebui să producă pe stoc sau diferit decât ceea ce-şi doreşte consumatorul. Or dacă este aşa, care sunt datele care să ateste această situaţie şi, mai ales, care sunt cauzele acesteia?

Toate aceste întrebări duc însă la ipoteză conform căruia modificarea TVA-ului la pâine nu este altceva decât o promisiune electorală transpusă în realitate şi care nu reprezintă decât bifarea unui punct dintr-un program electoral care a adus la putere actuala putere.

Drept dovadă stă declaraţia preşedintelui Patronatului din Industria Panificaţiei Rompan, Aurel Popescu, care avertiza pe 11 iulie că în luna august pâinea s-ar putea scumpi dacă brutarii nu vor accepta să susţină din fonduri proprii creşterea cu 20% a preţului grâului sub influenţa factorilor externi şi a raportului contra-ofertă de pe piaţa internă.

„Un lucru este cert: preţul de la grâu se duce la făină şi preţul de la făină se duce la pâine. Cu cât şi ce se va întâmpla o să vedem probabil cel mai devreme după o lună”, a mai spus reprezentantul patronatului.

Să fie decizia cabinetului Ponta răspunsul la avertizările patronatului sau doar dorinţa de a atenua şocul valului de scumpiri ce va afecta buzunarul românului din această toamnă? Mai curând este pregătirea pentru “găsirea” ţapului ispăşitor care se opune aplicării politicilor sociale promise de alianţa la putere în campania electorală.

Dănuţ Dudu

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.