Interviu: Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane susţine programe de reconversie profesională a victimelor

0

Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane (ANITP) susţine programe de reconversie profesională a victimelor, anunţă, într-un interviu acordat AGERPRES, directorul ANITP, Romulus Ungureanu.

În opinia sa, pentru a reduce vulnerabilitatea potenţialelor victime ale traficului de persoane e nevoie de politici la nivel macrosocial, de crearea de locuri de muncă.

Romulus Ungureanu a susţinut că, uneori, chiar percepţia familiei faţă de o persoană care a fost într-o situaţie de exploatare e una de respingere, iar această mentalitate trebuie schimbată.

El a punctat totodată că, în ultimii ani, profilul traficantului de fiinţe umane s-a schimbat, iar victimele acestui flagel nu mai sunt recrutate prin violenţă, ci prin intermediul internetului.

Domnule director, ce tendinţă înregistrează traficul de fiinţe umane în România?

Romulus Ungureanu: În ultimii trei ani, se observă o evoluţie relativ constantă. Procesul de reintegrare e uşurat dacă victimele sunt identificate mai rapid.

Care este profilul traficanţilor de fiinţe umane din România, respectiv al victimelor acestora?

Romulus Ungureanu: Datele cu privire la persoanele care săvârşesc infracţiunea de trafic de persoane sunt colectate şi analizate de colegii noştri din cadrul Poliţiei, care periodic informează şi agenţia şi produc aceste analize în scopul de a îmbunătăţi activitatea de combatere prin identificare, aplicarea unor soluţii de perspectivă proactive în acest domeniu al combaterii. În ultimii zece ani, pot să vă spun că profilul traficantului s-a schimbat. Dacă în anii 2000 – 2005 vorbeam despre o persoană cu cazier, recidivistă, folosind metode violente, în ultimii ani profilul traficantului s-a schimbat. Nu mai vorbim despre recrutare prin violenţă, cum se întâmpla în trecut. Cele mai multe cazuri de recrutare sunt făcute prin intermediul persoanelor cunoscute, lucru care e oarecum îngrijorător, pentru că, dacă în trecut abordarea se făcea la prima, a doua întâlnire, acum sunt persoane cunoscute care fac această recrutare, uneori chiar prin intermediul internetului. Anunţuri, o întâlnire, două, Facebook, sisteme de socializare online, toate aceste medii au început să devină oarecum un teren de vânătoare pentru traficanţi, care atunci când observă o oportunitate o vor folosi, pentru că ei îşi conduc activitatea infracţională ca pe o afacere.

Ce profit obţin traficanţii de fiinţe umane în România?

Romulus Ungureanu: Profiturile obţinute sunt destul de greu de evaluat, la fel aşa cum am menţionat şi la întrebarea anterioară datele acestea sunt colectate de celelalte structuri din România care au competenţă pe această linie, însă sunt evaluări la nivel global şi aici aş putea să vă dau date dintr-un raport al Naţiunilor Unite făcut public anii trecuţi care estimează că anual, în toată lumea, profiturile provenind din activităţi de trafic de persoane sau migraţie ilegală se situează undeva între 30 – 33 de miliarde de dolari. Acestea se situează într-un top negru al veniturilor din activităţi infracţionale, sumele fiind foarte mari la nivel global.

 În România care sunt cauzele acestui flagel?

Romulus Ungureanu: Inexistenţa sau locuri de muncă plătite cu sume foarte mici, provenienţa din medii familiale dezorganizate, părinţi plecaţi la muncă în străinătate, sărăcia, în general. E foarte important ca mesajul antitrafic să ajungă către segmentele de populaţie vulnerabile la acest flagel, de aceea întotdeauna în implementarea unei campanii de prevenire, informare, sensibilizare ne dorim să avem parteneri din cadrul media. Mesajul trebuie să ajungă la cetăţeni, dar mai mult decât atât trebuie să existe şi alternative şi am văzut situaţii pe parcursul acestor ani în care, chiar dacă cetăţenii aveau cunoştinţe despre ce înseamnă traficul de persoane, că există riscuri, totuşi mergeau pe ideea că lor nu li se poate întâmpla de data aceasta, că poate o să fie mai bine, că au nevoie de bani şi acceptau anumite oferte pentru a pleca la muncă care nu erau făcute într-un cadru legal.

 Ce măsuri vă propuneţi pentru a combate traficul de persoane în România?

Romulus Ungureanu: Există o strategie naţională pe acest domeniu de prevenire şi combatere a traficului de persoane. Pe segmentul de combatere competenţa e a Poliţiei şi a Parchetului General, care au o structură specializată în cadrul DIICOT, la fel cum şi în cadrul IGPR e un departament specializat pe combaterea traficului de persoane. Măsurile şi direcţiile de acţiune sunt stabilite de către aceştia în baza propriilor planuri, a strategiilor pe care le au, dar sub umbrela strategiei naţionale împotriva traficului de persoane şi, bineînţeles, în baza informaţiilor şi a situaţiei operative existente.

Pe celelalte direcţii de acţiune pe care agenţia are competenţă directă – pe partea de prevenire, de atragere de fonduri externe nerambursabile, întărirea parteneriatelor interne şi externe – întotdeauna ne-am ghidat în primul rând după recomandările europene. Am avut în vedere recomandările grupului de experţi GRETA din cadrul Consiliului Europei, spiritul Convenţiei de la Varşovia, dar mai mult directiva europeană. România e unul dintre primele nouă state care au raportat către Comisie implementarea Directivei 36 pe partea prevenirii şi combaterii traficului de persoane, e un act normativ care îmbunătăţeşte această activitate. Mai mult decât atât, Strategia UE pe această parte e umbrela care acoperă la nivel strategic acţiunile tuturor statelor membre.

Cum intenţionaţi să le sprijiniţi pe victimele traficului de persoane, respectiv să le vindecaţi traumele?

Romulus Ungureanu: Aş menţiona aici două proiecte foarte importante pe care ANITP le derulează în ultimii ani şi sunt prezentate ca fiind modele de bună practică. În primul rând, coordonarea victimelor pe parcursul procesului penal. E un proiect iniţiat cu sprijinul Ambasadei SUA, dar care a fost dezvoltat cu resurse interne în ultimii ani în baza unui parteneriat pe care ANITP îl are cu IGPR, cu Inspectoratul General al Jandarmeriei, cu DIICOT, cu Direcţia de Probaţiune din MJ, cu Oficiul pentru Protecţia Martorilor. Pe parcursul procedurilor judiciare victimele primesc tot sprijinul necesar, sunt protejate, primesc consiliere, asistenţă atât timp cât e nevoie. Care sunt beneficiile unui astfel de proiect? În principal, victima traficului de persoane se simte în siguranţă, primeşte sprijin din partea autorităţilor statului, e un martor valoros în instanţă, pentru că de multe ori au fost situaţii când victimele traficului de persoane şi-au schimbat declaraţiile sau au fost influenţate ori se încearcă influenţarea sau intimidarea acestora.

Un element deosebit de important pe anul trecut: România are un număr foarte ridicat de condamnări pentru infracţiuni de trafic de persoane. E un lucru care arată finalitatea procesului judiciar, faptul că există condamnări cu sentinţe în executare. Toate aceste aspecte pozitive sunt evidenţiate atât în raportul Eurostat făcut public anul acesta, cât şi în declaraţiile oficialilor europeni, care apreciază această activitate, lanţul de la identificare, activitatea Poliţiei, ce este evidenţiată pozitiv, activitatea procurorilor, dar şi finalitatea, pentru că acolo trebuie să ajungem, cei care au săvârşit o astfel de infracţiune trebuie să-şi primească pedeapsa. În acelaşi timp, pe acest parcurs, persoanele care au fost victime ale acestei infracţiuni trebuie să beneficieze de sprijinul statului în a li se oferi suport şi sprijin ulterior pentru reintegrare în societate.

Celălalt proiect vizează repatrierea internaţională a victimelor traficului de persoane. Foarte mulţi cetăţeni români sunt traficaţi în alte state din UE, în principal. După momentul identificării, problema se punea dacă aceştia acceptă să rămână în sistemele de asistenţă naţionale din statele de destinaţie sau sunt repatriaţi în statul de origine, în speţă în România. În urmă cu câţiva ani aceste date nu erau evaluate, dar nu existau foarte multe cazuri de acest tip. Ca urmare a unui proiect, în care România a fost partener prin ANITP, cu alte state din Europa de Est, din Balcani s-a creat un model de repatriere a victimelor traficului de persoane. De ce e important acest lucru? Pentru că sprijină activitatea autorităţilor judiciare, dar mai mult decât atât cetăţeanul român primeşte suportul de care are nevoie. Cifrele au crescut progresiv în ultimii ani. Alte state încep să intre în acest tip de activitate şi e promovat la nivelul UE ca fiind un viitor model de cooperare pe această linie în a sprijini acţiunile de repatriere a cetăţenilor care au fost identificaţi ca victime ale traficului de persoane în alte state europene. Existând o procedură şi nivelul de siguranţă a acestora atunci când sunt trimişi în ţară e mult mai ridicat, nu mai sunt puşi pe tren sau autobuz cum se întâmpla în trecut, se informează ANITP, prin intermediul canalelor oficiale avem posibilitatea să ne mişcăm mult mai repede şi să accesăm resursele de care e nevoie în timp real. E un model care a fost prezentat în cadrul forumurilor internaţionale, iar în prezent sunt şi alte state care îşi doresc să îl aplice pe partea de suport al victimei.

ANITP se evidenţiază atât prin numărul proiectelor derulate, cât şi prin amplitudinea, importanţa şi nivelul de finanţare a acestora. Una dintre activităţile principale pe care agenţia le derulează, existând un serviciu specializat pe această linie, relaţia internaţională şi proiecte, totul în ideea de a atrage fonduri externe nerambursabile, a creşte numărul partenerilor internaţionali, a întări colaborarea şi cooperarea cu aceştia, a îmbunătăţi calitatea acestei colaborări. Pot să exemplific câteva dintre aceste proiecte, cred că sunt relevante. Pentru prima dată au fost iniţiate proiecte în parteneriat ţări de origine – state de destinaţie, noi am crezut tot timpul că numai în acest fel poate exista un răspuns unitar secvenţial în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de persoane, pentru că oricât de multe măsuri şi activităţi şi acţiuni sunt derulate într-un stat de origine trebuie să fim conştienţi că exploatarea are loc în statul de destinaţie.

Dacă nu e un parteneriat în acelaşi timp cu statele de origine pentru a dezvolta măsuri de prevenire, informare a celor care vin şi solicită astfel de servicii – pornografie infantilă, exploatare prin muncă -, eforturile făcute de statele de origine nu au în oglindă ceva concret, pentru că pentru ei e o afacere şi e foarte important să înţelegem că măsurile care trebuie luate în mod evident sunt în statele de destinaţie. Eu am menţionat acest lucru în urmă cu câţiva ani şi la Bruxelles în cadrul întâlnirii raportorilor naţionali, în prezent e o recomandare, ceea ce noi din statele de origine am spus-o atunci. Chiar anul trecut am fost mandatat de statele din sud-estul Europei, Balcani să citesc o declaraţie a coordonatorilor naţionali din această regiune, care a fost bine primită şi chiar postată pe site-ul Comisiei. E nevoie de mai multă acţiune în ţările de destinaţie, pentru că acolo e motorul acestei infracţiuni. Atât timp cât există cineva dispus să plătească o anumită sumă de bani pentru unul dintre aceste tipuri de servicii întotdeauna se va găsi cineva să vină să ofere acest lucru, pentru că va face bani şi aici ni se pare nouă un punct de intervenţie deosebit de important – aplicarea de politici publice în statele de destinaţie, întărirea legislaţiei, pedepsirea clienţilor.

România are o astfel de legislaţie din 2010. Chiar mai mult decât atât companiile care angajează oameni fără contracte de muncă, cum au fost situaţii cu cetăţeni români exploataţi în Cehia, Cipru, Grecia, ar trebui să fie pasibile de pedeapsă şi când vorbesc de sancţiune nu vorbesc neapărat de o pedeapsă în sensul penal, dar şi despre amenzi financiare foarte mari. Am observat că în ultimii ani sunt companii care îşi plasează pe etichetele produsului „Fără exploatare”, în acest fel dorind să arate fie că susţin un demers antitrafic, fie că nu angajează forţă de muncă ieftină sau ilegal ori nu produc în state unde se foloseşte munca copiilor, de exemplu. Cred că e o zonă de intervenţie deosebit de importantă şi trebuie înţeles că numai în acest fel putem să avansăm în acest demers. Eu cred că e utopic să spunem că vom eradica traficul de persoane. Trebuie să fim realişti. Există de la începutul istoriei umanităţii şi probabil că va fi prezent pe tot parcursul existenţei noastre ca societate, pentru că aşa suntem construiţi şi există aceste elemente de cerere pentru diverse tipuri. De aceea, am venit cu aceste proiecte în a răspunde şi întări acest tip de colaborare.

ANITP are în implementare mai multe proiecte şi este, în acelaşi timp, parteneră cu foarte multe state membre, dar aş evidenţia un proiect de înfrăţire pe care România, prin agenţie, l-a câştigat în Croaţia, program în cadrul căruia România a furnizat expertiza tehnică autorităţilor croate pentru a ajuta la îmbunătăţirea sistemului naţional de identificare a victimelor traficului de persoane. Croaţia a devenit luna aceasta al 28-lea stat membru al UE. Era important atât pentru autorităţile din Croaţia, cât şi pentru UE pe partea aceasta de prevenire şi combatere a traficului de persoane ca noul stat membru să aibă sistemele naţionale la nivelul standardelor europene. Din cadrul statelor care şi-au dorit să implementeze acest proiect, Marea Britanie, Austria, Germania, România a fost statul membru selectat pentru a sprijini autorităţile din Croaţia. Apreciez că e unul dintre cele mai importante puncte în obiectivul pe care l-am fixat în anii anteriori, acela ca România să devină un furnizor de expertiză în acest domeniu, pentru că de 10 -12 ani există instituţii specializate în România, sunt oameni pregătiţi pe această linie şi confruntându-ne cu o problemă cred că în momentul de faţă putem împărtăşi şi altora din regiune sau din alte zone din ceea ce noi am învăţat aici, tot în ideea de a întări cooperarea regională şi internaţională. Numai în felul acesta putem avea rezultate.

Ce sfaturi le daţi persoanelor vulnerabile pentru a nu cădea victime traficanţilor de persoane?

Romulus Ungureanu: Aş vrea să menţionez că pentru a transmite aceste sfaturi şi recomandări categoriilor vulnerabile am ales să folosim toate mijloacele de comunicare. Există un site al agenţiei unde pot fi găsite toate aceste sfaturi, recomandări, există o linie telefonică dedicată 0800 800 678, unde colegii mei pot oferi astfel de informaţii cu privire la state unde au drept de muncă, modalitatea de a obţine un contract, către ce instituţii ale statului să se adreseze, există o pagină de Facebook şi, mai mult decât atât, au existat campanii de informare, sensibilizare a populaţiei, există un ghid făcut împreună cu MAE în aceeaşi idee. Toate acestea se constituie în fundamentul acţiunilor viitoare.

În primul rând, sunt recomandările generale pe diferite tipuri de grupuri vulnerabile. Pentru minori, părinţii trebuie să fie atenţi, să-şi supravegheze copilul atunci când au loc modificări în comportamentul acestuia, petrece prea mult timp utilizând calculatorul sau sistemele de socializare online, are prieteni cu o diferenţă de vârstă foarte mare, vorbim de fete tinere care se împrietenesc foarte rapid cu o persoană mult mai în vârstă, primesc oferte sau cadouri scumpe, ieşite din comun. Toate acestea trebuie evaluate foarte atent.

Mai mult decât atât, în momentul în care un adult se hotărăşte să semneze un contract de muncă, trebuie să meargă către instituţii ale statului, către agenţiile de ocupare a forţei sau plasare a forţei de muncă, unde pot primi toate aceste informaţii sau să apeleze linia telefonică operată de ANITP, să nu semneze contracte de muncă într-o limbă pe care nu o înţeleg, pentru că nu ştiu ce prevederi sunt acolo, să informeze familia. Dacă, cu toate acestea, se hotărăsc să plece în străinătate să informeze familia cu privire la destinaţie, unde vor lucra, să lase un număr de telefon, întotdeauna să păstreze actele de identitate asupra lor.

Cum intenţionaţi să schimbaţi mentalitatea referitoare la victimele traficului de persoane?

Romulus Ungureanu: Percepţia uneori chiar a familiei faţă de o persoană care a fost într-o situaţie de trafic, de exploatare e una de respingere. Nu putem vorbi despre schimbarea mentalităţii la nivel general, dar ceea ce se poate face şi ce se întâmplă în momentul de faţă – programele de reintegrare socială şi pachetele de asistenţă pe care le primesc victimele traficului de persoane se fac tocmai cu sprijinul familiei în multe situaţii. Psihologi specializaţi discută cu familia, aceştia înţeleg în cele din urmă ce s-a întâmplat şi sprijină procesul de reintegrare familială şi ulterior socială. Unde trebuie lucrat mai mult – şi aici vă dau dreptate în planul comunităţii – în comunităţile rurale în general sau urbane mici, unde există în continuare această stigmatizare, în special pe partea de exploatare sexuală. În această direcţie se merge totuşi pe oferire de asistenţă în alte zone, în adăposturi specializate sau centre care nu sunt în zona de origine a persoanei respective tocmai pentru a sprijini şi a întări această parte, dar este un proces de durată. E greu să schimbi modul în care o comunitate mică percepe o astfel de situaţie într-un termen foarte scurt. Vorbim despre educaţie pe termen lung, despre informare, pentru că trebuie să înţeleagă că nu au fost de bunăvoie acolo, că sunt victimele unei infracţiuni şi au nevoie de sprijin.

 Cum stă România, din punctul dumneavoastră de vedere, privind legislaţia în domeniul traficului de fiinţe umane?

Romulus Ungureanu: România este printre primele state care a adoptat o legislaţie în domeniu încă din 2001, existând o lege specială pentru combaterea traficului de persoane care a suferit îmbunătăţiri pe parcursul anilor, în funcţie de schimbări instituţionale, tendinţe, recomandări, directive europene, în 2010 a fost incriminată cererea. Mai mult decât atât, Strategia naţională pentru prevenire a traficului de persoane este un document programatic de politică publică în momentul de faţă, este un produs al unui proces de analiză a strategiilor celorlalte state membre în concordanţă cu strategia europeană.

Trebuie să avem în vedere şi în perspectivă noul Cod penal, care va include infracţiuni exact pe partea de trafic de persoane. Până în prezent legislaţia existentă în România a fost una dintre cele mai bune pe plan european, iar nivelul pedepselor foarte ridicat, arătând că toleranţa împotriva acestui fenomen infracţional a fost zero. Numărul pedepselor aplicate şi al traficanţilor identificaţi a fost mare. Legislaţia românească în acest domeniu este una foarte performantă.

 Ce părere aveţi despre modelul suedez privind combaterea traficului de persoane care interzice cumpărarea de servicii sexuale?

Romulus Ungureanu: România a adoptat în 2010 această măsură, fiind incriminată solicitarea de servicii sexuale. Modelul suedez e de discutat. Victimele traficului de persoane în România nu sunt incriminate. Chiar dacă săvârşesc uneori infracţiuni fiind forţate, există o clauză specială de nepedepsire, iar legislaţia românească e una apreciată în plan european. Mai mult, că aţi menţionat sistemul suedez, nu cred că funcţionează atât de bine, cetăţenilor suedezi le ia 30 de minute să treacă în alt stat, unde au posibilitatea de a accesa servicii sexuale de acest tip. Trebuie să ne uităm şi la rezultatele acestui sistem. Niciodată nu am fost adeptul de a transpune integral un sistem sau un model dintr-un stat în altul, pentru că nu se poate aplica normelor sociale, particularităţilor culturale din statul respectiv. România şi-a dezvoltat un sistem legislativ şi un cadru instituţional adaptat realităţilor noastre, care funcţionează. Suntem printre primele state care au avut o lege specială în acest domeniu, Legea 678/2001. Aceasta arată preocuparea autorităţilor statului pentru a sprijini activităţile instituţiilor de aplicare a legii, de a avea instrumentul necesar în a lupta efectiv.

Cum se pot reduce vulnerabilităţile în cazul traficului de persoane?

Romulus Ungureanu: Aici vorbim despre măsuri la nivel macrosocial. În acest sens există alternative. Susţin şi cred că rezultatele obţinute de România în acest domeniu, cele ale structurilor specializate din cadrul Poliţiei, ale procurorilor specializaţi din cadrul DIICOT sunt foarte bune, excepţionale aş putea spune, sunt evidenţiate în rapoarte europene şi internaţionale. Referitor la reducerea vulnerabilităţilor în ceea ce priveşte traficul de fiinţe umane vorbim despre politici la nivel macrosocial în timp, crearea de locuri de muncă.

Susţinem prevenirea prin educaţie, aceasta se întâmplă şi va avea efecte peste 10 ani. În cadrul unor proiecte derulate de ANITP, împreună cu reprezentanţi ai societăţii civile, ONG-uri, fundaţii, asociaţii şi cu sprijinul unor ambasade, se vor derula activităţi de prevenire în şcoli, pe segmente de vârstă. Acestea vor produce efecte în următorii ani. Tinerii ştiu de acum ce înseamnă traficul de persoane, la ce riscuri se expun şi sperăm ca într-o perioadă viitoare aceştia să nu mai devină victime. În plan regional, acolo unde copiii nu merg la şcoală, s-au făcut acţiuni de educare în comunitate. Nu am resursele, nici poziţia de a crea locuri de muncă, însă susţinem pentru cei care au fost identificaţi ca şi victime ale traficului de persoane programe de conversie profesională, să înveţe o meserie. Se vor aplica astfel de programe pentru aceste categorii, astea sunt resursele pe care le avem şi aceasta face obiectul acţiunii noastre.

Pe partea de intervenţie macrosocială vorbim despre nişte politici publice care trebuie implementate sau dezvoltate pe o perioadă mare de timp, dar în continuare vor exista vulnerabilităţi ce sunt inerente care ţin de mediul familial, de educaţie. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.