BRICS – o cărămidă din fundaţia economiei mondiale?

1

După aproape un deceniu de creştere economică fulminantă a ţărilor emergente, acestea sunt acum în faţa unor provocări imense datorate conjuncturii economice actuale. Considerate în ultima vreme ca fiind motoarele economiei globale, ţările BRICS încep să dea semne de oboseală şi par a intra într-o zonă de maturizare care ameninţă însă întreaga lume.

  • BRICS – un acronim câştigător?

În anul 2001, fostul şef al reputatei divizii de investiţii “Goldman Sachs Asset Management”, Terence James „Jim” O’Neill, publica articolul „The World Needs Better Economic BRICs” care a consacrat acronimul BRIC şi care face trimitere la grupul de ţări Brazilia, Rusia, India şi China. Recunoscut pentru studiile sale economice referitoare la cele patru ţări, O’Neill este cunoscut şi pentru acronimul MIKT, care desemnează ţările Mexic, Indonezia, Coreea de Sud şi Turcia. Considerat în 2005 de analişti economici ca fiind cel mai bun economist al pieţelor Forex din ultimul deceniu, cariera acestuia a fost, până în 5 februarie 2013, strâns legată de Banca Goldman Sachs, când, într-un comunicat sec, instituţia a anunţat că acesta se retrage din toate funcţiile deţinute fără a se preciza însă motivul „divorţului”. În culise însă se vorbeşte de un diferend major între acesta şi conducerea băncii în ceea ce priveşte poziţionarea strategică a diviziei de investiţii Goldman Sachs Asset Management.

Revenind la acronimul BRICS, „S” a fost adăugat pe 13 aprilie 2011 pentru a marca admiterea Africii de Sud în grupul BRIC, deşi, iniţial, într-un document publicat în 2005, Mexicul și Coreea de Sud erau singurele țări care avea şanse de a adera la BRIC. Datorită faptului că acestea erau deja membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, economiile lor au fost excluse iniţial.

Apariţia BRICS este considerată de unii dintre analişti ca fiind o încercare a Chinei, de a sparge IBSA, un grupare multilaterală alcătuită din India, Brazilia și Africa de Sud. Cu intrarea Africii de Sud în țările BRICS, IBSA va deveni tot mai irelevant.

În mod paradoxal, cele 5 ţări membre BRICS sunt considerate ca fiind ţări emergente, ceea ce înseamnă că sunt asimilate de facto cu ţări care au fost cândva (conform criteriilor de creştere economică) subdezvoltate, dar care au reuşit să relanseze economia astfel încât să înceapă un proces de acumulare a bogăţiei dublat de modificări structurale importante la nivel economic şi social. În realitate, aceste ţări formează o entitate neomogenă în care se regăsesc state cum ar fi China, Polonia, Turcia sau Mexic. Din acest motiv, sintagma de ţări emergente s-a încetăţenit ca fiind o expresie generică pentru a acoperi situaţii care în realitate sunt cu mult diferenţiate. Cu toate acestea, ţările incluse în acest club au o sumă de caracteristici comune care îşi au originea în 2000, când acestea au cunoscut o creştere economică susţinută, cu rate de creştere ce au depăşit anual 10%, şi care se poate explica prin deschiderea pieţelor acestor ţări, o creştere a preţurilor materiilor prime şi o scădere a preţurilor de producţie.

Cum aceste evoluţii s-au înregistrat pe fondul creşterii cererii de astfel de produse din partea ţărilor dezvoltate, a permis, în final, ţărilor emergente să acumuleze importante excedente comerciale şi să atragă numeroase investiţii. Conştiinţa acestui algoritm economic a fost ameliorarea nivelului de trai a populaţiei care a început să se apropie rapid de standardele existente în ţările dezvoltate, chiar dacă se menţin în continuare diferenţe importante. În plus, rata inflaţiei a intrat pe un trend descendent, ajungând sub 10% după ce în perioada anilor ’90 aceasta depăşea 100%.

  • Apune mirajul ţărilor emergente?

Din păcate, majoritatea ţărilor emergente înregistrează în acest moment o încetinire a ritmului anual de creştere, proces care poate fi pus, în principal, pe seama încetinirii economiilor din ţările dezvoltate. Numai că simpla referire la acest element nu poate explica evoluţia diferenţiată a ţărilor emergente. O astfel de explicaţie simplistă nu ar putea însă explica prăbuşirea pieţei bursiere chineze cu 7%, nici amploarea manifestaţiilor din Brazilia în momentul scumpirii biletelor de metrou, luptele de stradă din Turcia după anunţarea proiectului de sistematizare a unui parc public sau cea mai importantă pană de curent înregistrată în istorie în India, când, în 2012, peste 600 milioane de persoane au rămas fără curent electric.

Cum arealul de ţări circumscrise sintagmei de state emergente este extrem de vast pentru a încerca să explicăm declinul din ultima perioadă a economiilor acestora, ne vom limita doar la câteva dintre ele, considerate ca fiind lideri în domeniu: BRICS. Acestea însumează aproape jumătate din populaţia lumii şi sunt considerate ca fiind ţările care au înregistrat cea mai marcantă creştere economică din 2000 şi până acum. Amploarea şi viteza de dezvoltare a economiilor acestor state a făcut ca estimările legate de evoluţia ponderii lor în PIB-ul mondial să echivaleze până în 2040 cu cea ţărilor din grupul G8 al celor mai dezvoltate ţări (SUA, Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie şi Italia). Numai că aceste previziuni nu au ţinut cont de criza economică mondială care frânează creşterea economică a ţărilor BRICS. Or, această scădere a ritmului, coroborată cu revenirea lentă a SUA şi situaţia deprimantă din Europa, a determinat FMI să revizuiască în scădere previziunile de creştere a economiei mondiale pentru anul în curs, coborându-le la 3,1%.

În Brazilia, scăderea preţului materiilor prime subliniază slăbiciunea structurală a ţării, care este insuficient dotată din punct de vedere al producţiei industriale, economia fiind axată pe industria minieră şi agricolă. Or, trendul descendent pe care au intrat preţurile materiilor prime pe fondul încetinirii cererii globale a lovit din plin economia braziliană, care a intrat în stagnare. În plus, înăsprirea politicilor monetare concretizată prin creşterea dobânzii de referinţă pentru a forţa creşterea inflaţiei a făcut ca produsele braziliene să se scumpească la export. Asta s-a concretizat într-o reducere a creşterii economice, astfel încât la finalul lui 2012 aceasta nu era decât de 0,9%, iar pentru anul curent este de aşteptat ca rata de creştere să fie dezamăgitoare.

În Rusia, echilibrul bugetar şi marja de manevră a statului depind aproape exclusiv de preţul hidrocarburilor şi în special de cel al gazului metan, în condiţiile în care exportul acestor materii prime reprezintă 60% din totalul exporturilor ruse. Cum încetinirea economică mondială a forţat scăderea cererii de astfel de produse şi implicit a preţului acestora, economia rusă are o mare problemă. Cu atât mai mare cu cât, în ultima perioadă, hidrocarburile “clasice” sunt subminate de cele de şist.

În India, creşterea pentru 2012 este cea mai proastă înregistrată în ultimii 10 ani. Astfel, deşi rata de creştere se menţine în jurul valorii de 5%, economia nu poate face faţă presiunii demografice şi nici să lupte eficient împotriva sărăciei, pentru aceasta având nevoie de o rată de creştere economică de cel puţin 8%. India a investit masiv în servicii (în special informatice), dar acest sector nu este capabil să absoarbă decât într-o mică măsură forţa de muncă. Rezultatul este reflectat în creşterea tensiunilor sociale şi o inflaţie ridicată, probleme care vin să se suprapună peste serioase dificultăţi administrative şi de infrastructură. Asta se traduce prin faptul că este mai puţin costisitor importul unui produs decât să-l transporţi dintr-o zonă într-alta a Indiei.

  • China – un colos cu picioare de lut?

China traversează o perioadă delicată şi cu o evoluţie imposibil de anticipat. În 2012 rata de creştere a fost uşor inferioară valorii de 8%, iar pentru anul în curs este estimată în jurul valorii de 7%. O creştere extrem de dependentă de investiţiile în zona imobiliară şi infrastructură. Fără o creştere reală în aceste sectoare, economia va înregistra o rată de creştere cu mult mai redusă decât cea estimată, în ciuda eforturilor făcute de statistica oficială în a truca realitatea. În plus, nu se poate neglija faptul că economia chineză este victima recesiunii europene (principalul importator de produse chineze), ceea ce ar putea induce teza dependenţei extreme de Chinei de evoluţia altor economii. Mai gravă este însă pierderea de competitivitate a economiei chineze rezultată atât din scăderea pieţelor de export, cât şi din creşterea continuă a salariilor, acestea înregistrând, începând cu 2002, majorări anuale de 15%. La aceasta se adaugă aprecierea monedei naţionale, ceea ce face, pentru pieţele occidentale, mult mai interesante relaţiile comerciale cu ţările vecine Chinei, cum ar fi Vietnam sau Indonezia. În plus, produsele chineze se lovesc de concurenţa acerbă a producţiei din ţările din sudul Europei, care şi-au ameliorat considerabil competitivitatea pentru a supravieţui crizei.

În aceste condiţii, China intră în competiţie directă cu Mexicul, ţară care poate deveni mai competitivă decât China datorită preţurilor de producţie extrem de scăzute rezultate din nivelul redus al salariilor şi o piaţă a energiei mai bună. De exemplu, se estimează că în 2015 salariul mediu în Mexic va fi cu 30% mai scăzut decât cel din China, ceea ce oferă un avantaj substanţial pentru o ţară vecină cu o superputere cum este SUA. În acelaşi timp, Mexicul dispune de importante rezerve de gaz şi petrol de şist, care ar permite scăderea în continuare a costurilor sale de producţie.

Pe de altă parte, Mexicul dispune de un atu extrem de important: numeroasele acorduri de liber schimb. Până acum, ţara a semnat 44 de tratate comerciale (faţă 18 câte are la activ China), printre care se numără ALENA (încheiat cu SUA şi Canada), sau Alianţa Pacifică (semnată cu Chile, Peru şi Columbia). În plus, Mexicul este cea de a 14-a putere economică mondială şi este extrem de legată economic de SUA, ţară în care se regăsesc 75% din exporturile mexicane. În aceste condiţii, revenirea economiei americane poate fi extrem de benefică pentru Mexic, dacă acesta reuşeşte să facă faţa problemelor de corupţie, securitate, administraţie şi educaţionale.

  • A atins BRICS „bariera de creştere”?

Întreaga lume priveşte cu îngrijorare la ceea ce se întâmplă în aceste ţări (mai ales în China), iar faptul că nivelul investiţiilor străine în aceste state este în continuă scădere este un semnal de alarmă extrem de important. Fluxul de investiţii continuă să se diminueze şi a scăzut, în 2013, cu 36 miliarde $, până la 1.145 miliarde $, iar pentru anul viitor se aşteaptă ca acesta să scadă cu încă 33 miliarde $, reducându-se până la 1.112 miliarde $. Diminuarea fluxurilor nete de capital către ţările emergente se traduce, în special, prin neliniştea investitorilor referitor la viitorul evoluţiei acestor ţări într-un context tensionat şi incert determinat de cum şi până când va susţine FED economia americană. Perspectiva închiderii QE3 pune capăt goanei după randamente excepţionale ce i-a incitat pe investitori, determinându-i pe aceştia să-şi asume riscuri din  ce în ce mai mari pe  măsură ce tiparniţele băncilor centrale tipăreau mai multă monedă. Or, o schimbare radicală a politicilor monetare ale bancillor centrale ar putea avea consecinţe marcante în ţările care depind de finanţarea externă, cum ar fi Turcia, România, Maroc sau Polonia, chiar cu riscul ca acestea să ajungă la o subfinanţare cronică.

Pentru ţările dezvoltate, încetinirea ritmului de creştere a ţărilor emergente nu este deloc o veste bună, doarece acestea au constituit până acum garanţia unei reveniri economice mondiale. Mai mult, aceste ţări sunt cele care plătesc nota de plată a dezechilibrelor economice din ţările dezvoltate şi mai ales cele legate de fondul de pensii ale unor demografii negative specifice ţărilor dezvoltate.

Se poate spune că tendinţa de încetinire a creşterii economice vizibilă deja pentru ţările emergente reprezintă ceea ce se numeşte „bariera de creştere” care afectează economiile în dezvoltare atât în faza de expansiune economică, dar şi în cea dea de maturitate economică. În acest moment economiile se confruntă cu problematica armonizării sferelor economice şi sociale precum şi cu o redistribuire a bogăţiei.

Dănuţ Dudu

loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. TF spune

    Destul de fioros ce se intampla cu economia mondiala

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.