Europa intelectualilor: Unde este libertatea de gândire ?

0

Mai mult decât un simplu proiect politic, Europa ar trebui să fie un rai al libertăţii de exprimare şi al toleranţei. Intelectualii joacă un rol central în această privinţă, dar, din păcate, nu îşi păstrează mereu spiritul liber, remarcă filosoafa Alicja Gescinska în De Morgen.

Aşa cum Europa nu este doar o entitate geografică, UE este mai mult decât un corp politic. Am văzut-o la început şi întâi de toate ca un proiect moral. Dacă ne străduim cu toţii să avem o societate deschisă în Europa, asta implică nevoia de a sprijini valori specifice, precum libertatea, toleranţa şi responsabiliatea individuală şi interpersonală. Acestea sunt valori morale care trebuie să fie ancorate politic şi instituţional. Altfel, aceste valori se năruiesc.

Deseori privim valorile de care ne bucurăm de parcă ar fi garantate. Doar când riscăm să le pierdem ne dăm seama că nu e chiar aşa. Acum câteva săptămâni, sociologul cu renume internaţional Zygmunt Bauman a fost ameninţat de 100 de skinhead polonezi în timpul unei prelegeri de la Universitatea din Wrocław. Acest incident turbulent mi-a amintit de nevoia de libertate intelectuală şi de rolul intelectualilor în societate.

  • Intelectualii contrabalansează extremismul politic

Conceptul de intelectualism are mai degrabă conotaţii negative. Evocă imagini cu un om cu părul alb într-un turn de fildeş, care crede că are o viziune mai bună asupra societăţii decât oamenii care o formează. Intelectualii sunt, totuşi, indispensabili pentru o societate sănătoasă. Istoria ne-a învăţat că prima ţintă a regimurilor totalitare – de stânga şi de dreapta – este mintea întrebătoare a gânditorilor critici.

Dezbaterea intelectuală poate reprezenta o contragreutate majoră faţă de extremismul politic şi retorica populistă. De aceea nu este o coincidenţă că atacurile cele mai grave asupra spaţiului intelectual vin de la surse populiste şi extremiste.

Asta se poate vedea în Ungaria lui Viktor Orbán, unde libertatea presei şi opoziţia sunt frânate, unde intelectualii sunt puşi în umbră şi unde antisemitismul, intoleranţa şi lipsa de libertate sunt în creştere. Atacul de la Wrocław asupra libertăţii intelectuale a venit de asemenea dintr-un colţ nu prea democratic.

Grămada de huligani a fost până la urmă îndepărtată din universitate de poliţia bine înarmată şi de membri ai unităţii poloneze anti-terorism. Libertatea intelectuală a fost salvată, ai putea crede. Dar dacă libertatea de gândire şi de expresie devine problema serviciilor noastre antitero, nu înseamnă că se întâmplă ceva rău în Europa? Libertatea de gândire într-o cămaşă de forţă este dificilă.

 

  • Ideile sunt o marfă

Libertatea intelectuală este poate mai puţin evidentă acasă decât ne imaginăm. Sunt multe căi pentru a reduce libertatea; nu trebuie neapărat să implice forţa explicită. Manipularea, presiunea implicită, conformismul şi chiar cultivarea a ceva atât de vag precum zeitgeist (spiritul timpului) sunt căi eficiente pentru a-i pune pe oameni să gândească la fel.

În zilele noastre, mai mulţi factori constrâng spaţiul intelectual. Presiunea asupra mediului academic pentru a publica și constrângerea cifrelor de vânzări de pe piaţa cărţilor conduc conţinutul şi forma de gândire într-o direcţie anume. Ideile sunt o marfă şi nimeni nu e plătit să exprime o idee care nu vinde.

Această presiune economică este o forţă motrice în spatele radicalismului în creştere şi a simplificării în exces. Trebuie să fii remarcabil pentru a vinde. Un adevăr la mijloc va fi curând călcat în picioare de năvala unor opinii extreme. Nuanţele se remarcă rareori. Este nevoie de afirmaţii îndrăzneţe.

 

  • Autoexaminare critică

Acesta este de asemenea efectul populismului asupra dezbaterii politice şi sociale: rigiditatea şi agresiunea în creştere în argumentaţie, care stau nu numai în calea dialogului ci şi a autoexaminării critice. Și fără dialog şi autoexaminare critică, spaţiul intelectual este foarte strâns.

Un adevărat filosof este cineva care pune întrebări despre orice şi, mai întâi şi înainte de orice, se chestionează pe sine. Propria relativizare este indispensabilă pentru o minte deschisă. Libertatea de gândire există doar când îţi poţi pune sub semnul întrebării propriile opinii. Chiar dacă această autochestionare şi autorelativizare te pot face câteodată să te simţi ca un şarlatan, după cum a remarcat cândva filosoful polonez Leszek Kolakowski.

Kolakowski era chiar modelul unui spirit liber. Era antiteza filosofului care stă tot timpul cu pumnul ridicat, clamându-şi adevărul. Kolakowski şi-a subliniat propria ignoranţă la fel de mult ca pe ignoranţa celorlalţi. Făcând asta, a făcut fără îndoială mai multă dreptate adevărului decât autoproclamatele minţi critice care sunt mai ales critice cu ceilalţi şi nu cu ele însele.

 

  • Europa are nevoie de succesorii lui Kolakowski

Pe 10 iulie, eram în Varşovia, luând pare la o dezbatere despre valorile europene şi cum să fie interpretate politic. Dezbaterea a fost organizată de Comisia Europeană pornind de la faptul că interacţiunea între intelectuali şi politicieni poate duce la o politică mai bună. Totuşi, mai mulţi membri ai delegaţiei poloneze au profitat de ocazie pentru a-i face morală preşedintelui Comisiei, José Manuel Barroso, şi să îl învinuiască pentru (presupusa) sărăcire culturală a Europei.

Tonul lor arogant era simptomatic pentru teoria pe care o apăram, şi anume că intelectualii sunt prea des vinovaţi de afirmaţii rigide şi arogante. Procedând astfel ei înşişi obstrucţionează dezbaterea deschisă de care au nevoie pentru a funcţiona.

Între timp, stăteam lângă György Konrád, scriitorul maghiar care, precum Kolakowski, este întruchiparea gândirii libere, la fel de subtil precum este de modest. L-am văzut cum îşi dădea ochii peste cap când dezbaterea a luat o astfel de întorsătură acuzatoare şi mi-a spus că începea să-l doară capul. Europa ar beneficia dacă ar avea mai mulţi descendenţi ai lui Kolakowski şi Konrád. Chiar dacă unii cred că, spunând asta, este o dovadă de aroganţă şi îngâmfare din partea mea. Este timpul să mă retrag şi să mă autoexaminez, cu alte cuvinte.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.