Tinvoul Mare din Poiana Stampei – cea mai mare rezervaţie naturală de turbă din România

0

Rezervaţia se află pe teritoriul comunei Poiana Stampei, din judeţul Suceava şi reprezintă cea mai întinsă rezervaţie de turbă naturală din ţara noastră, cu o suprafaţă de 681,80 ha.

A fost declarată monument al naturii încă din anul 1955 şi este situată sub pasul Tihuţa, la 20 de kilometri de Vatra Dornei.

Recunoaşterea internaţională a fost obţinută odată cu aderarea la Convenţia privind Zonele Umede (Ramsar, 1971) în anul 2011, prin declararea rezervaţiei ca Zonă Umedă de Importanţă Internaţională.

Tinovul Poiana Stampei s-a format pe depozitele aluviale andezitice ale terasei pârâului Dornişoara. Rezervaţia reprezintă o zonă umedă ce adăposteşte o mare varietate de vegetaţie higrofilă specifică mlaştinilor.

Peisajul prezintă fâneţe şi păduri, iar în zona mlăştinoasă oligotrofă apare vegetaţie de turbărie, reprezentată de specii de muşchi care creează un strat gros ce musteşte pe apă.

Fiind situată la o altitudine medie de 880 m, mlaştina poate fi vizitată traversând un pod de lemn lung de 900 m. Podul este singura cale de acces întrucât stratul de muşchi higroscopici musteşte continuu.

Depozitele de turbă au început să se acumuleze după ultima glaciaţiune, când mlaştinile se umpleau lent prin acumularea de materie organică ce nu se mai descompunea în mediul acid.

Importanţa ştiinţifică a acestei rezervaţii constă în aciditatea stratelor de muşchi care a permis păstrarea nealterarata a polenului depus în stratele de turbă de-a lungul zecilor de ani.

Solul şi apa sunt puternic acide, colorate cu nuanţe gradate de brun, predominând acizii humici şi humirici. Apele fiind puternic acidulate se încarcă cu bicarbonaţi de sodiu, potasiu, calciu şi fier din rocile pe care le străbat.

Flora bacteriană lipseşte în totalitate, datorită acidităţii şi lipsei de oxigen.

Vegetaţia foarte variată cuprinde: pin silvestru, mesteacăn pufos, plop, molid, scorus, merişor, afin, răchiţea.

Vegetaţia ierboasă este relativ săracă, întâlnind frecvent speciile: ferigă, ruginarea, gălbăşoara de turbărie, curechiul de munte, bumbăcăriţa, trestia de turbă .

Fauna este deosebit de interesantă, pentru că, în afara speciilor comune de mamifere ale zonei (urs, lup, vulpe, jder ), îşi mai găsesc loc de refugiu unele relicte cu un areal foarte îndepărtat în Groenlanda, Scoţia şi Extremul Orient, cum sunt rotiferele Dinocharis intermedia, Elosa woralli, Lecane ploenesis, Morulina gigantea sau tardigradul Macrobiotus dubius, necunoscut în Europa centrala şi sudică.

În prezent, specia lemnoasă dominantă în tinovul Poiana Ştampei este pinul silvestru care vegetează greu, ajungând la diametre cuprinse între 10-22 cm la vârste de circa 100 ani.

Ele sunt o mărturie a trecerii timpului, existenţa lor fiind extrem de valoroasă atât pentru studiul evoluţiei speciilor cât şi pentru exploatarea raţională a turbei pentru calităţile sale deosebite (curative, izolator, turba medicinală, îngrăşământ pentru flori).

Situl nu este un obiectiv turistic foarte cunoscut, tocmai de aceea există mai multe căi posibile de acces.

Din păcate, un indicator care semnalează existenţa Tinovului este situat la distanţă de drumul naţional DN 17, fără a fi vizibil, însă localnicii pot ghida uşor turistii până la drumul de acces.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.