5 lucrurile interesante despre scurgerile de radiaţii de la Fukushima

0

Reglementările din domeniul nuclear din Japonia au ridicat nivelul de ameninţare al unei scurgeri radioactive de la centrala Fukushima de la 1 la 3 pe o scală de 7 puncte. Oficialii descriu scurgerea ca pe un incident de nivel unu, cel mai mic nivel măsurat pe scala de evenimente radiologice.

Oficialii au declarat marţi că un rezervor de stocare de 300 de tone cu apă radioactivă s-a scurs în pământ. Acest „eveniment” este de-a dreptul ameninţător pentru noi toţi, fapt pentru care aveţi mai jos câteva lucruri pe care ar trebui să le cunoaşteţi despre scurgerile radioactive şi radiaţiile de la Fukushima.

 

 Ce înseamnă nivelul de alertă nucleară?

 Scala de evenimente Radiologice şi Nucleare Internaţionale (INES) este un sistem care descrie gravitatea accidentelor nucleare. Acesta a fost introdus în anul 1990 de către Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică şi raportează toate accidentele către ONU.

Scala de 7 puncte variază de la 1 (Anomalii) la 7 (Accident major). Autoritatea de Reglementare Nucleară din Japonia a clasificat dezastrul de la Fukushima din 2011 cu nivelul de 7 puncte, adică limita superioară a dezastrului.

 

Cât de mult material radioactiv s-a scurs în ocean?

Imediat după evenimentul neplăcut din 2011, oamenii de ştiinţă au măsurat materialul radioactiv care a pătruns în ocean: între 5.000 şi 15.000 de terabequereli (unitate de măsură pentru materiale radioactive). Cea mai mare ameninţare la acest moment a venit de la un material radioactiv numit cesiu. Dar în ceea ce priveşte scurgerile care pătrund în pământ, stronţiu şi triţiu sunt mai mult decât o ameninţare, deoarece cesiul este absorbit de către sol, iar celelalte două nu sunt.

Compania de Energie Electrică din Tokyo (TEPCO), compania care administrează centrala avariată Fukushima Daiichi, a estimat că, de la dezastrul din martie 2011, o cantitate imensă, de rândul trilioanelor de bequereli de triţiu radioactiv, s-a scurs în ocean. Ea a anunţat totodată o multiplicare de 110 ori a nivelului de cesiu 134 înregistrat într-un puţ de prelevare, situat între reactoare şi mare.

 Cum va afecta materialul radioactiv viaţa pe mare?

 Încă de la dezastrul din 2011, oamenii de ştiinţă au măsurat nivelurile radioactive la peşti şi la celelalte forme de viaţă din mare. Mai multor specii de peşti capturaţi în largul coastei de la Fukushima din 2011 şi 2012 li s-a găsit un nivel depăşit de cesiu, însă, privind la modul general, oamenii de ştiinţă americani şi japonezi au raportat o scădere a cesiului în viaţa din ocean, după toamna lui 2011.

Cert este că scurgerile de apă radioactive ar putea deveni şi mai rău de atât, iar viaţa din interiorul oceanului este ameninţată în toate formele sale, inclusiv peştii şi fructele de mare care ar putea ajunge pe mesele populaţiei.

 

Ce se face pentru a pune capăt scurgerii?

 Lucrătorii de la centrală au început operaţiunea de eliminare a solului contaminat din jurul rezervorului din care s-a scurs apa radioactivă, operaţiune ce ar trebui să fie gata deja. Aceştia sunt îngrijoraţi că alte rezervoare ar putea să provoace iarăşi un dezastru. Aproximativ o treime din rezervoare, inclusiv cel din care deja s-a scurs, au cusături de cauciuc pe care TEPCO le-a menit să ţină aproximativ cinci ani.

Cert este că această curăţare radioactivă va dura zeci de ani. Oficialii au în vedere utilizarea mai multor metode posibile de prevenire a apelor subterane contaminate, metode ce constau inclusiv în îngheţarea solului din jurul centralei sau injectarea cu un material care se întăreşte ca betonul.

 

 Cum poate fi comparată Fukushima cu dezastrul de la Cernobîl din 1986?

 Dezastrul de la Fukushima din 2011 a fost considerat cel mai mare dezastru nuclear de la 1986 încoace când avusese loc explozia de la Cernobîl, în Ucraina. Cu toate că ambele dezastre au fost catalogate cu 7 puncte pe scara INES, radiaţiile de la Cernobîl au fost de circa 10 ori mai mari decât cele de la Fukushima.

În contrast, nucleele radioactive de la Fukushima au rămas în mare parte protejate, în sensul că o mare parte din materialul radioactiv a fost dus în mare, departe de populaţiile umane.

Traducere: Ecaterina Pop

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.