De ce ne îmbolnăvim?

2

„Majoritatea oamenilor privesc boala ca pe un ghinion în viaţa lor, o nedreptate, mai ales dacă este vorba de o maladie ereditară sau e luată de la cineva. În realitate, însă, boala nu este decât un semnal al corpului tău, iar vindecarea ţine în mare măsură de capacitatea de a descifra acest semnal şi de a-ţi transforma viaţa în sens pozitiv. Boala este un bec roşu care ne avertizează asupra faptului că noi ne aflăm pe un drum greşit”, scrie Valeriu Popa în cartea sa, „Cauzele spirituale ale bolilor”

Supraconştiinţa ta, latura ta divină, Dumezeul tău interior îţi trimite un mesaj ca să-ţi atragă atenţia asupra faptului că în acţiunile, vorbele şi gândurile tale este ceva care se opune legii iubirii. De aceea este necesar să captezi mesajul şi să mulţumeşti supraconştiinţei tale că ţi l-a transmis. Dacă nu reuşeşti să descifrezi mesajul, bolile şi accidentele tale nu vor face decât să se intensifice. Când starea de rău persistă, e timpul să vezi neapărat despre ce e vorba. Dacă boala e puternică înseamnă că ea s-a instalat în tine de multă vreme. Este sufletul tău care strigă ajutor. Trebuie să revii pe drumul cel bun, pe drumul dragostei.

Fiecare boală, indispoziţie sau accident nu este decât un semnal. Boala încetează de îndată ce ai înţeles mesajul. Cu cât doreşte omul mai mult să se schimbe cu atât mai repede şi mai uşor se desfăşoară însănătoşirea lui.

 

  • Atragem boala prin gândurile distructive

Prin gândurile, dorinţele şi obiceiurile noastre inducem sănătate sau boală în corpul fizic. Noi suntem singurii răspunzători pentru starea noastră de sănătate, pentru fericirea şi nereuşitele noastre.

Nu Dumnezeu ne trimite boli, accidente sau suferinţe, ci noi ni le creem singuri prin gândurile noastre distructive. Cu alte cuvinte, culegem ce am semănat în trecut.

Dacă ani în şir faci prostii, repetând greşelile, vine o vreme a plăţii prin boala pe care singur ţi-ai creat-o. De fapt, boala se datorează pierderii divinului din noi, iar însănătoşirea este rezultatul restabilirii acestei legături. Practic, te vindeci trupeşte dacă te-ai vindecat sufleteşte.

Dacă distrugem armonia dintre noi şi Univers vom avea parte de boli, nefericire, necazuri şi suferinţe. Gândurile sumbre, pline de neîncredre, grijile, ura şi frica, împreună cu rudele lor: anxietatea, amărăciunea, nerăbdarea, avariţia, lipsa de amabilitate, obiceiul de a judeca pe alţii şi de a-i condamna, toate acestea atacă trupul la nivelul celulei, ceea ce va conduce la suferinţă, nefericire şi deprimare. În aceste condiţii este imposibil să ai un corp sănătos.

  • Drumul însănătoşirii este drumul către Dumnezeu

Noi, oamenii, suntem alcătuiţi din trei componente: trup, suflet şi spirit, asemeni Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi orice dezechilibru al uneia din cele trei structuri ne aduce suferinţă.

Oamenii care nu cred în Dumnezeu sunt mai expuşi bolilor datorită coeficientului de imunitate care este foarte scăzut. De aceea, oamenii cu adevărat credincioşi (n.r. şi nu ne referim aici la cei dogmatici, care merg la biserică după principiul „tipic-tipic şi la inimă nimic”) sunt mai sănătoşi psihic şi fizic decât cei care nu au credinţă.

Putem spune că drumul însănătoşirii este drumul către Dumnezeu, dar nu acel Dumnezeu scriptic, regăsit în dogmele religioase uneori greşit înţelese, ci acel Dumnezeu simţit înlăuntrul fiinţei noastre, care nu este altceva decât iubire.

Boala ne obligă să ne schimbăm lăuntric, să ne transformăm, să acumulăm iubire. Cu cât mai puternic se schimbă omul lăuntric în direcţia bună cu atât mai puţine medicamente îi sunt necesare şi mai repede poate învinge boala.

 

  • În cartea sa, „Cauzele spirituale ale bolilor”, Valeriu Popa pune în evidenţă o serie de sfaturi ajutătoare în lupta cu bolile:

 

1. Întotdeauna bolile apar în câmpul energetic al omului cu mulţi ani înainte ca ele să se manifeste în planul fizic. Câmpul energetic este primordial în raport cu corpul şi îi determină acestuia soarta, caracterul şi starea fizcă.

Organismul trebuie să blocheze programele distructive ce au pătruns în câmpul omului. Cu cât este mai puternic şi mai periculos programul distructiv, cu atât mai eficientă şi mai sigură poate să fie blocarea acestuia, adică boala.Când omul încalcă Legile Supreme se abate de la calea sa de evoluţie, i se deformează structura energetică, apar breşe în sistemul său defensiv şi el devine o pradă uşoară pentru agenţii patogeni.

2. A-ţi fi teamă de o boală înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. Dacă aveţi gânduri despre boală şi suferinţă trupul va atrage aceste gânduri în corpul fizic. Gândiţi-vă că întâmplările nu sunt cauze, ci efecte ale stării mentale în care vă complaceţi. Boala nu trebuie considerată ca o pedeapsă sau ca o nedreptate. Ea este cel mai drept act din existenţa noastră, pentru că a fost generată de comportamentul nostru mental şi afectiv.

Prin gând omul se îmbolnăveşte şi tot prin gând el se vindecă. Orice boală porneşte din minte. Mulţi bolnavi îşi pregătesc în mental, cu străduinţă, anii de-a rândul, o îmbolnăvire definitivă. Nimic nu se manifestă în corp fără să aibă un prototip mental corespunzător.

3. Adevărata vindecare începe în momentul în care ne gândim ce am vrea să facem atunci când ne vom recâştiga sănătatea. Nu tratamentul medical este cauza vindecării, ci credinţa fermă. „De veţi crede, toate sunt cu putinţă celui care crede”. (Marcu 9, 23) Când suntem bolnavi să cerem să ni se dea sănătate (n.r. sufletească şi trupească)  şi nu să fim vindecaţi de boală.

4. În cazul unui om bolnav, cu cât vă temeţi mai mult pentru el cu atât produceţi un rău mai mare şi-l împiedicaţi să supravieţuiască.
Când se îmbolnăveşte cineva să-i acordăm un ajutor minim şi foarte detaşat, nu unul sufocant. Atenţia exagerată în timpul bolii întreţine boala şi dependenţa. Dacă compătimeşti un om, te poţi îmbolnăvi.

Pe om poţi să-l ajuţi, dar nu să-l compătimeşti. Compătimirea se adresează corpului şi poate prejudicia spiritul omului. Când compătimeşti un om bolnav înseamnă să nu fii deacord cu boala lui, dar nu iei în considerare cauzele spirituale ale bolii respective, care favorizează destrămarea spiritului. De aceea, boala trebuie acceptată cu smerenie.

Singura soluţie a celorlalţi este să se roage pentru sănătatea lui, dar nu să-l compătimească.

5. Medicul pansează rana şi Dumnezeu o vindecă. Când rana este tratată cu iubire, ea se vindecă repede.Vindecarea poate fi instantanee sau poate dura o viaţă. În măsura în care putem păstra în suflet starea de bucurie şi iubire vom putea să învingem treptat orice boală. Vindecările au loc doar atunci când greşelile sunt plătite, lecţiile învăţate, atenţionarea luată în seamă.

Nu este suficient să acceptăm boala, trebuie să aducem în noi starea de bucurie şi să simţim că, prin această încercare, fiinţa noastră (trup, suflet şi spirit) devine mai bună.

6. Să nu uitaţi locul în care v-aţi născut. De locul în care aţi văzut lumina zilei şi de poporul din care vă trageţi v-a legat şi vă leagă întotdeauna energii uriaşe, cu influenţe nebănuite. Să nu uitaţi că un om bolnav va fi ajutat cel mai bine să se vindece în locul în care s-a născut, pentru că numai acolo paternul lui bioenergetic funcţionează cel mai bine.

Dacă avem curajul să fim cinstiţi cu noi putem uşor să observăm că:  jumătate din viaţă ne străduim să ne distrugem sănătatea pentru avere, pentru ca apoi în cealaltă jumătate să cheltuim averea pentru a ne recâştiga sănătatea, cât se mai poate din ea.

Prin boală omul trebuie să înţeleagă că a greşit undeva pe drumul vieţii şi, până nu-şi elimină greşeala, nu se poate vindeca decât parţial, deoarece în el persistă cauza generatoare de rău. De aceea trebuie ca mai întâi să fie depistată cauza bolii, iar bolnavul să înţeleagă să evite pe viitor greşelile comise. Dacă nu se elimină cauza aceasta, poate alimenta în continuare boala sau poate migra de la un organ la altul. Când cauzele vor fi eliminate, boala va dispărea.

 

  • Exemple de boli şi cauzele lor spirituale

Citeste continuarea…

loading...
Citește și
2 Comentarii
  1. Eugen spune

    Sunt de acord ca psihicull influenteaza starea de sanatate si receptivitatea fata de boli, dar aici domnul Popa exagereaza influenta psihicului asupra fizicului. Este adevarat ca prin obiceiuri proaste ne ruinam singuri sanatatea (fumat, alcool, alimentatie dezechilibrata), obiceiuri care pot rezulta din stari de spirit necorespunzatoare, dar sa absolutizezi influenta psihicului in declansarea maladiilor mi se pare exagerat. Poti fi inconjurar de toate aurele pozitive din lume, dar daca agetul patogen ti-a intrat in corp aproape sigur se va declansa si boala. Nici macar un ocean de iubire nu te va salva de virusul hepatic patruns in sange,, care va declansa o hepatita „sanatoasa” sau virusul HIV care va duce aproape sigur la Sida

  2. Ema spune

    Eugen, retine ideea aceasta: „Întotdeauna bolile apar în câmpul energetic al omului cu mulţi ani înainte ca ele să se manifeste în planul fizic”.
    Cu alte cuvinte, înainte de instalarea vreunui virus sau alt agent patogen în corpul FIZIC, semnele de boală sunt vizibile în câmpul energetic al fiinţei umane. Când fiinţa umană este sănătoasă, acest câmp este armonios, luminos şi îi asigură omului o protecţie foarte bună faţă de tot ceea ce este nociv în jur. Numai că, prin gândurile distructive, comportament egosit sau alte manifestări lipsite de iubire, omul atrage în fiinţa lui (şi, automat, şi în câmpul energetic) mizerii, energii negative, care, în timp, îl afectează şi îi slăbesc imunitatea. Semnele de dizarmonie devin tot mai accentuate în câmpul energetic, iar, de la un punct încolo, boala începe să se manifeste în planul fizic – adică în acest punct organismul devine foarte vulnerabil, cu imunitate scăzută, şi atunci se instalează virusul.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.