Curiozităţi din lumea plantelor

0

Lumea plantelor este tot atât de variată şi uimitoare, iar fără ea n-ar exista nici un fel de animal, n-am exista nici noi pe această planetă. Plantele întrec cu mult animalele atât în privinţa dimensiunilor, cât şi a longevităţii.

Ne-am obişnuit cu toţii să vedem mai cu seamă în lumea animalelor cele mai atractive forme, cele mai captivante modalităţi de adaptare, cele mai variate obiceiuri, cele mai folositoare fiinţe. Oare aşa să fie? Nu!

În cele ce urmează vă vom prezenta câteva curiozităţi din lumea plantelor terestre mai ales: giganţi şi pitici ai lumii vegetale, moduri de hrănire şi de polenizare, simbioză şi parazitism, adaptări la uscăciune, modalităţi de răspândire a fructelor şi seminţelor.

Cel mai înalt dintre animale este elefantul african, care poate atinge 5 m. Girafa, cu tot gâtul ei proverbial, îşi înalţă capul doar până la 4 m de la pământ . Recordul de lungime, cifrat la 30 m, îl deţine balena vărgată. Paleontologii au scos la iveală fosilele dinosaurienilor, reptile uriaşe ale mezozoicului, care atingeau 40 m lungime şi 6 m înălţime. Dar mărimea maximă a animalelor actuale, şi chiar străvechi, rămâne mult în urma celei pe care a pot atinge plantele.

Sunt copaci care întrec de 30 ori înălţimea celui mai mare animal şi plante numite liane, ori alge oceanice al căror corp întrece chiar de10 ori balena. Şi aceasta se datorează faptului că la animale creşterea încetează la o anumită vârstă, în timp ce la plante nu încetează până la sfârşitul vieţii. Ritmul de creştere variază mult în lumea plantelor, depinzând în cele mai multe cazuri de condiţiile de viaţă, mai favorabile în regiunile calde şi umede. De exemplu, molidul de la noi atinge abia la 150 de ani înălţimea pe care eucaliptul o dobândeşte la 30 de ani.

Cea mai mică viteză de creştere o are pinul (30 cm/an), iar cea mai mare bambusul (60 cm/zi); dacă el ar creşte constant în acelaşi ritm, după 60 de ani vârful lui ar ţâşni deasupra Everestului.Molidul şi bradul ating 600 de ani, stejarul 2000, eucaliptul şi baobabul 5000, arborele mamut aproximativ 8000-10.000, iar un neam de brad din Australia (Macrozamia), 15.000 de ani.

Dar să începem excursia noastră în lumea plantelor.

 

EUCALIPTUL – Împăratul tuturor plantelor

Genul Eucalyptus cuprinde 800 de specii australiene. În Australia s-a găsit un eucalipt cu înălţimea de aproape 160 metri. Ca să-i ajungi în vârf îţi trebuie o scară cu peste 1000 de trepte, sau o sută de oameni trebuie să se urce unul pe umerii celuilalt. Ca să înconjuri baza trunchiului îţi trebuie o panglică de vreo 30 m.

Curioasă la această plantă este aşezarea frunzelor. Dacă la mai toate plantele frunzele sunt orientate orizontal pe direcţia razelor de soare (absorbind pe faţa lor superioară întreaga lumină, pe care o reţin), lor datorându-se umbra răcoroasă a copacilor, iată că eucaliptul face excepţie; lipsa lui de umbră se datorează aşezării în aşa fel a frunzelor încât să se „ferească din calea razelor fierbinţi ale amiezii, care – sporindu-i transpiraţia – l-ar secătui de apa atât de preţioasă.

Frunzele eucaliptului îşi îndreaptă muchia spre pământ, iar razele din miezul zilei, care cad perpendicular pe suprafaţa solului, trec nestingherite printre ele, spre marea surpriză şi neplăcere a drumeţilor în căutare de umbră la adăpostul eucaliptului.

 

ARBORELE MAMUT (Sequoia gigantea) – Patriarhul copacilor

Numele îi vine de la faptul că ramurile sunt încovoiate ca dinţii mamutului (o specie de elefant care a trăit acum multe mii de ani în urmă). Primele lui „rămurele sunt lungi de 30 m şi groase de 2 m, iar frunzele, în formă de ace, ating „doar 5 mm lungime.

Plantă dintr-un grup apropiat coniferelor (răşinoase), arborele atinge 145 m înălţime. Eucaliptul o fi având el înălţimea cu 15 m mai mult, dar arborele mamut îl lasă în urmă în toate celelalte privinţe. Nici un copac nu-l întrece în vârstă. El poate trăi chiar până la 10.000-15.000 ani, lemnul nefiind atacat de nimic. S-au găsit şi cioate neputrezite, de acum 10.000-15.000 de ani în urmă, din epoca în care omul ce trăia pe atunci folosea unelte cioplite din piatră.

Acest falnic arbore creşte pe crestele munţilor, cam la 2000 m înălţime. Trunchiul ne uimeşte nu numai ca înălţime, dar ca şi grosime; abia 30 de oameni cu braţele întinse îl pot cuprinde, diametrul atingând 15 m. Un asemenea arbore cântăreşte 6000 de tone, adică 600 de vagoane; din el poţi scoate scânduri pentru a construi un sat cu 150 de case, având patru camere fiecare.

Se povesteşte că un bogătaş american a cumpărat un trunchi doar de 30 şi nu de 145 de metri; cum nu-l putea transporta, l-a lăsat pe loc şi în el şi-a scobit 2 camere de dormit şi un salon lung de 12 m; în cioată a scobit şi locuinţe pentru servitori.

 

GINKGO BILOBA –  Arborele celor 40 de peceţi

Este un arbore care face parte dintr-un grup vecin cu cel al coniferelor sau răşinoaselor, dar are frunze mari, late (şi nu aciculare), în formă de evantai, bilobate şi de culoare galben-aurie toamna, când cad toate, formând un covor de o rară frumuseţe.

Este considerat cea mai veche fosilă vegetală vie de pe Pământ. În urmă cu peste 100 de milioane de ani el acoperea zone întinse din emisfera nordică. Astăzi nu-l mai găsim în stare sălbatică, deşi este mult răspândit în estul Chinei, unde este plantat în apropierea templelor budiste, fiind considerat un element sacru, numit şi arborele pagodelor.

În Europa atinge o înălţime de 40 de metri şi poate trăi până la 2000 de ani.Este un arbore cu două feluri de indivizi: unii numai cu flori femeieşti, alţii numai cu flori bărbăteşti. Deoarece indivizii femeieşti produc nişte fructe false care la descompunere degajă un miros neplăcut, prin parcuri şi grădini sunt cultivaţi mai cu seamă indivizii bărbăteşti.

Planta este decorativă, de o rară frumuseţe, iar sâmburele fructului fals este asemănător cu cel de cireaşă şi comestibil; de aici poate şi numele de cireaşă de argint (Ginkgo) dat de japonezi.

 

BAOBABUL sau BOABABUL – Adansonia digitata

Arborele creşte în savanele uscate ale Africii şi Australiei, fiind un uriaş al grosimii; uneori poate fi atât de gros cât şi de înalt, ajungând şi el la vârsta de 5000 de ani. Este planta care atinge 10 m înălţime, trunchiul atingând circumferinţa de 20 m. Ramurile sunt foarte lungi şi grele, înclinate până la pământ. Florile sunt mari, cu miros ce atrage liliecii polenizatori; cum aceste mamifere zboară noaptea şi sunt indiferente la culori, baobabul le-a făcut flori albe, cu miros de liliac.

Câtă vreme rămân în picioare, eucaliptul şi arborele mamut sunt cele mai înalte plante din lume. Dar dacă îi culci la pământ se schimbă povestea. Sunt plante de 2-3 ori mai lungi decât ei. O astfel de plantă este FUNIA DRACULUI care trăieşte la tropice şi face parte din neamul palmierilor – liane. Nu este mai groasă de 3-5 cm, dar este foarte lungă, până la 300 şi chiar 400 m.

Cu ajutorul unor spini se caţără, tot la fel ca iedera, pe trunchiul copacilor înalţi. În căutarea luminii, planta se tot ridică până ce ajunge la vârful copacului pe care s-a agăţat. Apoi trunchiul coboară iarăşi şi înfăşoară copacul-suport. Din solzii fructelor se extrage o gumă roşie, de unde şi numele de sângele dracului.Dar şi apa are giganţii ei. Aşa este SMEUL DE MARE (Macrocystis pirifera), o algă brună ce poate atinge lungimea de 400 până la 500 m în partea de miazăzi a Oceanului Pacific.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.