Vitaminele

0

Cercetătorul de origine poloneză Kazimir Funk descoperă în anul 1921 vitaminele plecând de la studiul structurii tiaminei (vitamina B1) pe care a denumit-o „amină vitală”. Vitaminele contribuie la menţinerea funcţiilor vitale şi la desfăşurarea normală a proceselor de creştere, diferenţiere şi dezvoltare a organismelor.

Pentru organismul uman, necesarul de vitamine se asigură prin aport exogen, care în condiţiile unei alimentaţii echilibrate, ne asigură concentraţiile optime pentru funcţionarea normală a organismului şi prin aport endogen în urma intervenţiei microorganismelor intestinale în procesul metabolic. Aportul endogen este mult redus faţă de cel exogen.

Vitaminele nu constituie pentru organism sursă de energie (aport caloric), dar sunt indispensabile funcţionării normale ale acestuia. Lipsa acestora din alimentaţia zilnică duce la apariţia unor stări patologice specifice, numite avitaminoze (carenţe de vitamine), care dacă nu sunt de lungă durată pot fi corectate prin administrarea de vitamine sau prin adoptarea unei diete bogată în vitamine adecvată carenţei respective.

Vitaminele sunt grupate în două mari categorii: care se dizolvă în apă – hidrosolubile (complexul B şi vitamina C), şi în grăsimi – liposolubile (A, D, E şi K).

Vitaminele hidrosolubile nu se depozitează în organism, traversează placenta şi ajung la făt, trec în glanda mamară şi sunt prezente în laptele matern, iar după realizarea concentraţiilor optime pentru organism, excesul se elimină prin urină şi aşa nu se ajunge la concentraţii toxice.

Cele liposolubile se depozitează în organism, iar cantităţile stocate sunt proporţionale cu aportul alimentar, nu se elimină prin urină, ci, în mare parte, sunt eliminate prin fecale. Obişnuit acestea se găsesc asociate cu lipidele din alimentele naturale.

Pentru controlul biochimic al concentraţiei vitaminelor din organism se realizează determinări în urină pentru vitaminele hidrosolubile şi în sânge pentru cele liposolubile.

Carenţele de vitamine sunt cauzate de o alimentaţie neadecvată (malnutriţie) şi/sau de stări patologice: defecte de absorbţie, pierderi prin terapia cu diuretice, hemodializă, diaree şi anorexie.

Vitamina B1 (tiamina) face parte din complexul B (prima descoperită din această categorie), intervine în metabolismul glucidelor şi lipidelor şi are acţiune stimulativă asupra transmiterii influxului nervos la nivelul sistemului nervos vegetativ.
Necesarul nutriţional pentru B1 la un adult sănătos este de 1,1 – 1,5 mg/zi.

Carenţa la B1 din punct de vedere clinic produce afecţiuni neurologice, insuficienţă cardiacă, atrofie musculară, tulburări gastrointestinale, astenie, tulburări ale funcţiei de reproducere, mişcări necoordonate. Deficitul vitaminei B1 poate duce la boala numită „beri-beri” caracterizată prin simptome gastrointestinale, la nivelul aparatului locomotor şi a aparatului neurologic (somnolenţă, dureri de cap, nevrită periferică).

Sursele alimentare de vitamină B1 sunt alimentele de origine vegetală, în special cerealele şi leguminoasele (germeni de porumb, de mazăre, de fasole), fructele (struguri, prune, nuci), drojdia de bere şi unele produse de origine animală precum ouăle; carnea şi laptele conţin cantităţi mai mici de tiamină.

Vitamina B2 (riboflavina) pe lângă alte funcţii, intervine în sinteze la nivelul ţesuturilor epiteliale, oculare, şi a unor mucoase; intervine în procesul de creştere şi dezvoltare a organismelor tinere, stimulează secreţia de acid clorhidric la nivelul mucoasei gastrice.

Necesarul nutriţional de vitamină B2 pentru un adult sănătos este de 1,3 – 1,7 mg/zi, carenţa manifestându-se prin apariţia unor leziuni la nivelul buzelor (cheiloză), apariţia dermatitelor, a unor conjuctivite infecţioase, tulburări nervoase şi digestive, scăderea rezistenţei la infecţii. Vitamina B2 se găseşte în produse vegetale: germeni de grâu, malţ, porumb, conopidă, caise, pere; produse de origine animală: lapte şi derivate, mai ales brânzeturi, ouă, carne, viscere.

Vitamina B3 (PP sau niacină) are rol în metabolismul general, la nivelul aparatului digestiv, al sistemului nervos şi ţesutului cutanat. Necesarul de vitamină B3 pentru un adult sănătos este de 5 – 10 mg/zi.

Dacă această vitamină nu se găseşte în organism în doza optimă apar semne de oboseală, slăbiciune, indigestie, anorexie, urmată după câteva luni de dermatită, diaree şi demenţă, toate acestea întregind tabloul clinic al pelagrei – boala celor 3D ! – (pella agra – piele, aspră, brună). Pelagra apare când alimentaţia este bazată exclusiv pe porumb.

Sursele alimentare care asigură necesarul de niacină organismului trebuie să conţină şi triptofan (aminoacid). Surse bogate în vitamina PP şi triptofan sunt: ficatul, carnea, peştele, derivate din cereale, leguminoase uscate; laptele şi ouăle sunt sărace în vitamină B3 dar sunt bogate în triptofan. Porumbul este un aliment pelagrogen deoarece o parte a vitaminei PP este greu utilizabilă digestiv, iar proteina de bază, zeina, nu conţine triptofan.

Vitamina B4 (acidul folic) previne apariţia anemiei megaloblastice şi favorizează absorbţia fierului. Necesarul nutriţional zilnic de acid folic pentru un adult sănătos este de minim 3 μg/kg corp. Carenţa apare datorită unui aport alimentar scăzut, a unor tulburări de absorbţie, în urma unei terapii medicamentoase şi datorită stresului. Acest tablou clinic conduce invariabil la modificări ale mucoasei tubului digestiv şi la apariţia anemiei megaloblastice.
Acidul folic se găseşte în alimente ca viscere (ficat, rinichi), legume (frunze), pâine neagră, portocale.

Vitamina B6 (piridoxina) participă la unele reacţii specifice metabolismului proteinelor şi intervine la saturarea şi desaturarea acizilor graşi.
Necesarul nutriţional de vitamina B6 pentru un adult sănătos este de 1,6 – 2 mg/zi, cantitatea crescând la femeia însărcinată şi la cea care alăptează. Deficienţa de vitamină B6 poate diminua ritmul de creştere, produce anemii severe, tulburări la nivelul sistemului nervos central, favorizează apariţia cariilor dentare, apar stări de nervozitate, insomnii, tulburări de mers.

Alimentele bogate în vitamina B6 sunt carnea de vită, de pasăre, gălbenuşul de ou, peştele iar dintre produsele vegetale, cartoful, nucile, leguminoasele uscate, varza, ardeiul, spanacul şi bananele.

Vitamina B7 (biotina sau vitamina H) ameliorează durerile musculare datorate oboselii şi contribuie la menţinerea integrităţii pielii. Necesarul nutriţional de biotină pentru un adult este de 30 – 300 μg/zi, carenţa manifestându-se prin oboseală musculară, scăderea apetitului, tulburări nervoase, greţuri, anemie, afectare cardiacă, dermatită şi hipercolesterolemie.
Sursele alimentare de biotină sunt atât de origine animală: ficat, rinichi, gălbenuş de ou, cât şi de origine vegetală: ciuperci, fasole, nuci, drojdie de bere.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.