Refugiaţii sirieni nu au o viaţă uşoară în Bulgaria

0

Numărul refugiaţilor şi solicitanţilor de azil în Bulgaria s-a triplat în august faţă de lunile anterioare. Potrivit adjunctului ministrului bulgar de interne Vasil Marinov, dacă în urmă cu câteva luni în ţară intrau câte 400 de refugiaţi pe lună, în august acest număr a crescut brusc la 1.500, iar de la începutul lunii septembrie frontiera terestră a fost trecută de 550 persoane.

Nu are cum să fie altfel, având în vedere că teatrul de război din Siria este la distanţă de numai o ţară, iar în Turcia sunt sute de mii de refugiaţi sirieni. Bulgaria nu este însă o destinaţie, ci o ţară de tranzit, dorinţa lor fiind să ajungă în statele mai bogate din vestul Europei.

În Bulgaria sunt aproximativ 4.000 de refugiaţi şi solicitanţi de azil, potrivit datelor Ministerului de Interne. În centrele de refugiaţi din această ţară nu mai sunt locuri, iar Guvernul a decis în şedinţa sa de miercuri deschiderea unui nou centru pentru 350 de refugiaţi, care însă nu va fi suficient. Celule de criză situate în sudul ţării încearcă să găsească clădiri potrivite care să fie transformate în astfel de centre.

Unul dintre centrele de refugiaţi se află la satul Păstrogor din sud-estul Bulgariei. Localitatea este situată la câţiva kilometri de Svilengrad şi de principalul punct de trecere a frontierei între Turcia şi Bulgaria, Kapitan Andreevo, la o distanţă de 320 kilometri de capitala bulgară Sofia şi de 290 de kilometri de frontiera cu România.

Privită din afară, clădirea centrului arată bine – a fost construită în urmă cu peste un an, dar paznicii susţin că înăuntru totul a fost distrus de cei care au fost găzduiţi acolo. Centrul de tranzit are o capacitate de 270 de persoane, dar în acest moment acolo sunt cazaţi peste 500 de oameni, afirmă unul dintre paznici, care a solicitat anonimatul. Centrul are regim liber, adică refugiaţii pot ieşi între orele 08.00 şi 20.00, dar seara trebuie să se întoarcă în clădire. Dacă întârzie sau petrec noaptea altundeva, primesc un punct roşu ce este lipit pe actele lor, iar cine acumulează şase puncte roşii este dat afară de centru, explică nişte tineri sirieni aflaţi în cârciuma satului la o bere cu lămâie.

Din cei peste 500 de refugiaţi, mai mult de 90% sunt sirieni şi cel puţin 150 sunt copii. Un bebeluş s-a născut chiar săptămâna trecută şi, luni, el şi mama sa au fost externaţi din spitalul din Svilengrad.

Solicitanţii de azil nu primesc mâncare la centru. Acesta este dotat cu o cantină care însă nu funcţionează, în schimb există un magazin, dar sirienii spun că acolo produsele sunt mult mai scumpe decât în satul Păstrogor ori în oraşul apropiat Svilengrad. Solicitanţii de azil nu primesc decât 33 euro pe lună de la statul bulgar, deci cu aproximativ 1 euro pe zi trebuie să-şi cumpere mâncare şi toate celelalte lucruri de care au nevoie.

De două săptămâni nu mâncăm decât o dată pe zi, afirmă Ghevara, palestinian de 23 de ani, din Siria. El este atât de dezamăgit de situaţia în care se află în Bulgaria, încât ar prefera să se întoarcă în Turcia şi chiar în Siria. „Aici nu pot să lucrez şi tot ce trebuie să fac este să aştept. I-am întrebat pe poliţiştii bulgari dacă, neputând să continui drumul spre vestul Europei, pot măcar să mă întorc în Turcia, dar mi s-a răspuns că nu se poate.

El, ca şi ceilalţi oameni din centru, aşteaptă ca autorităţile bulgare să decidă dacă le acordă statutul de refugiaţi sau nu. „Dacă ţi se aprobă cererea astăzi, ai 5 zile să părăseşti centrul de tranzit. Este problema ta unde te duci. Nu mai primeşti cei 33 euro din partea statului, dar ai dreptul să munceşti. Cum îţi găseşti însă un loc de muncă şi cazare într-o ţară străină unde nu cunoşti pe nimeni şi nici nu vorbeşti limba?”, întreabă Ghevara.

El a fost dansator într-un ansamblu folcloric cu care înainte de război a vizitat mai multe ţări din Europa. „Am fost în România, Olanda, Danemarca, iar în Bulgaria de două ori, spune el. Prima dată am venit în Bulgaria în 2010, am participat la festivalul folcloric din Pernik, lângă Sofia. Atunci mi-am dorit să trăiesc în Bulgaria, dar acum, când am venit ca refugiat, aş prefera să mă întorc în Siria, în pofida războiului”, susţine tânărul. El adaugă că majoritatea ţărilor din Orientul Mijlociu în care se află refugiaţi din Siria nu acceptă palestinieni, chiar dacă aceştia sunt cetăţeni sirieni, de aceea nu a avut multe opţiuni şi a plecat în Bulgaria. Când a fost prins la frontieră turco-bulgară Ghevara a fost dus mai întâi la centrul pentru imigranţi ilegali din Liubimeţ, înainte de a veni la Păstrogor. „Nimeni nu poate să mă convingă că asta nu este o închisoare, ci tabără de refugiaţi”, afirmă tânărul, referindu-se la centrul din Liubimeţ.

Liubimeţ este un centru cu regim închis – cei cazaţi acolo nu pot ieşi. Acolo nu este permis să ai un telefon cu cameră pentru că nu vor ca lumea să vadă că Bulgaria de fapt îi trimite pe refugiaţi în puşcării, afirmă Lina, care a trecut şi ea prin Liubimeţ, înainte de a ajunge la Svilengrad. În Siria, ea a lucrat în adminstraţia Universităţii din Damasc, înainte de izbucnirea războiului. Lina are o soră în Germania al cărei soţ a venit în Libia ca s-o ajute să fugă de ororile războiului. Pentru că nu avut actele necesare pentru a călători în Europa, Lina a folosit paşaportul surorii sale. Se pare însă că cele două surori nu prea seamănă, iar poliţiştii de frontieră bulgari au observat acest lucru şi au reţinut-o pe Lina şi au confiscat maşina cu care călătorea împreună cu cumnatul ei din Siria spre Germania. Soţul surorii sale a plecat, iar ea a rămas în Bulgaria pentru a aştepta să primească statutul de refugiat. Nimeni nu ştie însă cât poate dura procedura legală. Lina stă în gazdă la Svilengrad, plătind 8 euro pe zi. Nu permite să fie fotografiată pe motiv că are rude în Damasc care ar putea să aibă probleme dacă fotografia ei apare în presă. Siria este o ţară frumoasă, dar Assad este foarte rău, mai spune ea.

O soartă similară o are Mohamed care stă şi el în gazdă la Svilengrad. Soţia bătrânului a decedat într-un bombardament, iar el a avut nenorocirea să vadă şi moartea unuia dintre nepoţi, al cărui corp a fost sfârtecat şi împrăştiat pe stradă. I-am văzut inima, spune bărbatul de peste 70 de ani. După o pauză pentru a-şi şterge lacrimile, el continuă să-şi povestească istoria. Are doi fii în Suedia. Unul s-a întors în Siria ca să-l ia de acolo, au traversat fără probleme Turcia, dar în Bulgaria au fost reţinuţi pentru că Mohamed nu avea acte în regulă. Maşina a fost confiscată de statul bulgar, iar Mohamed a fost trimis la centrul din Liubimeţ. A ieşit de acolo cu ajutorul unui avocat care l-a ajutat să obţină o adresă de reşedinţă la Svilengrad. Nu sunt mulţi însă cei care pot să-şi permită să plătească 120 euro pentru serviciile unui avocat care să-i scoată din „închisoarea” din Liubimeţ.

Valeria Ilareva, avocat specializat în dosare cu privire la drepturile omului, afirmă că mulţi dintre refugiaţii care intră în Bulgaria sunt judecaţi în dosare penale pentru trecerea ilegală a frontierei. În opinia sa, aceasta reprezintă o încălcare a prevederilor dreptului internaţional şi intern potrivit cărora o persoană se consideră solicitant de azil din momentul în care declară acest lucru (verbal sau în scris). Autorităţile bulgare sunt însă de altă părere şi încep să considere o persoană ca fiind solicitant de azil abia când Agenţia de stat pentru refugiaţi trece în evidenţele sale cererea de azil a respectivei persoane. Nu există nici o prevedere privind un termen-limită pentru a face acest lucru, iar între timp toţi cei care sunt prinşi la frontieră sunt consideraţi imigranţi ilegali – închişi în Liubimeţ şi Busmanţi şi judecaţi în dosare penale. Majoritatea acestor dosare se încheie cu sentinţe cu suspendare, care însă devin unele cu executare dacă persoana respectivă ar încerca să treacă încă o dată ilegal frontiera de stat – fie continuându-şi drumul spre Vestul Europei, fie întorcându-se spre ţara de origine. Ilareva notează că nu există o procedură legală după care refugiaţii să vină în Bulgaria. Dacă se duc la ambasada bulgară şi cer viză pe motiv că vor azil, vor primi un refuz. De aceea ei sunt nevoiţi în marea majoritate a cazurilor să treacă frontiera ilegal. Odată ajunşi pe teritoriul ţării, Bulgaria este obligată prin Convenţia de la Geneva, dar şi prin legislaţia ei internă, să îi trateze ca solicitanţi de azil şi să nu-i urmărească penal, a explicat Ilareva .

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.