De ce dormim?

0

Ce ştim despre somn? Nu multe, se pare, pentru ceva ce facem o treime din viaţă. Neurologul Russell Foster împărtăşeşte, pe Ted.com, trei teorii populare despre cauza somnului, anulează nişte mituri despre cât somn avem nevoie la diferite vârste, şi sugerează noi utilizări îndrăzneţe ale somnului.

Dacă eşti o persoană obişnuită, 36% din viaţă ţi-o vei petrece dormind, însemnând că dacă trăieşti până la 90 de ani, 32 de ani vor fi petrecuţi în somn. Aceşti 32 de ani ne spun că la un anumit nivel, somnul este important. Şi totuşi, majoritatea nu reflectăm asupra somnului.

 Am tratat somnul aproape ca o boală, ca pe un inamic. În cel mai bun caz acum, tolerăm nevoia de a dormi, iar în cel mai rău, unii dintre noi ne gândim la somn ca la o boală care necesită un fel de vindecare. Ignoranţa noastră cu privire la somn e destul de profundă.De ce abandonăm somnul în gândurile noastre?

Ei bine, pentru că nu facem mare lucru în timp ce dormim, se pare. Nu mâncăm, nu bem şi nu facem dragoste. Cel puţin marea majoritate. Poate fi considerat o mare pierdere de timp, dar în realitate, somnul este o parte foarte importantă a biologiei noastre şi neurologii explică de ce este atât de important.

 Atunci când dormim, activitatea cerebrală nu se opreşte. De fapt, unele zone ale creierului sunt mai active în timpul somnului decât în starea de veghe. Alt lucru important despre somn e că nu începe dintr-o singură structură a creierului, ci este oarecum o proprietate a reţelei.

 Ceasul biologic ne spune când e bine să ne trezim şi când e bine să dormim, iar această structură interacţionează cu o întreagă gamă de alte zone din hipotalamus, hipotalamusul lateral, nucleii preoptici ventrolaterali. Toate acestea se combină şi trimit proiecţii către trunchiul cerebral.

Trunchiul cerebral proiectează în faţă şi inundă cortexul cu neurotransmiţători care ne ţin treji şi care în fond ne asigură conştienţa. Aşa că somnul se produce dintr-o întreagă gamă de diferite interacţiuni din creier, şi, concret, somnul porneşte sau se opreşte ca rezultat al unor interacţiuni.

 Exită sute de idei diferite despre cauza somnului, dar vom trata trei dintre cele mai importante astfel de idei.

 Prima e un fel de idee de refacere.

În esenţă, tot ceea ce am „ars” în timpul zilei, refacem, înlocuim, reconstruim în timpul nopţii.S-a demonstrat că în interiorul creierului, o întreagă gamă de gene se activează în timpul somnului, şi acele gene sunt asociate cu restaurarea şi cu reţelele metabolice. Există dovezi concrete pentru întreaga ipoteză a restaurării.

 Dar conservarea energiei? Din nou, probabil intuitiv, în esenţă dormi pentru a economisi calorii. Cănd tragi linia, totuşi, nu iese prea bine. Dacă compari un individ care a dormit toată noaptea, sau a stat treaz şi nu s-a mişcat foarte mult, economisirea de energie a somnului este de 110 calorii pe noapte. E echivalentul unei chifle de hot dog.

A treia idee face referire la  procesarea creierului şi consolidarea memoriei.

Ştim că după ce ai încercat să înveţi o lecţie, dacă te privezi de somn, reţinerea lecţiei e spulberată. Aşa că somnul şi consolidarea memoriei sunt importante. Totuşi, nu e doar fixarea memoriei şi reamintirea. S-a dovedit a fi surprinzătoare abilitatea noastră de a veni cu soluţii inovatoare la probleme complexe, enorm crescută după o noapte de somn.

De fapt, a fost estimat că ne dă un avantaj de trei ori mai mare. Dormitul pe timpul nopţii ne îmbunătăţeşte creativitatea. Se pare că în creier, conexiunile neuronale care sunt importante, sunt întărite şi consolidate, iar cele mai puţin importante au tendinţa să slăbească.

Este important de înţeles că detaliile variază, e posibil să dormim pentru mai multe motive diferite. Dar somnul nu e un răsfăţ, nu e un lucru pe care îl abordăm ocazional. Foarte important la marea parte a societăţii de azi este că suntem grav privaţi de somn. Multe categorii din societate sunt private de somn.

În anii 1950, spre exemplu, datele sugerează că majoritatea dormeam aproximativ opt ore pe noapte. În ziua de azi, dormim cu o oră şi jumătate pâna la două ore mai puţin în fiecare noapte, deci în jur de şase ore şi jumate pe noapte.

La adolescenţi e mult mai rău. Ei au nevoie de nouă ore pentru performanţa maximă a creierului, dar mulţi, într-o noapte din timpul săptămanii, dorm doar cinci ore. Pur şi simplu nu e suficient. Dacă ne gândim la alte categorii ale societăţii, la cei vârstnici, abilitatea de a dormi neîntrerupt e oarecum diminuată, mulţi dorm mai puţin de cinci ore pe noapte.

 Schimbul de noapte. Munca de noapte e extraordinară, poate 20% din populaţia muncitoare, şi ceasul intern nu se schimbă în funcţie de cerinţele muncii de noapte. E blocat pe acelaşi ciclu lumină-întuneric ca şi noi ceilalţi. Când bietul muncitor de noapte merge acasă să încerce să doarmă în timpul zilei, foarte obosit, ceasul intern spune: „Trezeşte-te. E timpul să te trezeşti.” Deci, calitatea somnului ca muncitor de noapte e de obicei foarte scăzută,  în limita de cinci ore.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.