Cu măştile jos: arta de a minţi şi de a recunoaşte mincinoşii

0

În ultimul timp, se spune că unul dintre principalii factori care au dus la dezvoltarea inteligenţei umane a fost complexitatea sociabilităţii umane. Şi cum unul dintre elementele inteligenţei sociale este machiavelismul, specia umană pare să fi evoluat având la bază decepţia şi capacitatea de a-i induce pe ceilalţi în eroare, cu scopul de a-ţi asigura propria supravieţuire, scrie descoperă.ro.

Recent, un studiu publicat anul acesta a analizat tocmai fenomenul minciunii din perspectivă evoluţionistă. Rezultatele cercetării, realizat de Luke McNally şi Andrew L. Jackson, au indicat că minciuna a ajutat oamenii să se înţeleagă mai bine încă de la începutul speciei noastre.

De ce? Pentru că micile minciuni ne aduc avantaje importante. Oamenii folosesc neadevăruri pentru a flata, pentru a câştiga încrederea celor din jur şi pentru a se face mai atrăgători în ochii şefilor şi în cei ai potenţialilor parteneri.

De obicei, atunci când nu suntem siguri că interlocutorii noştri ne spun adevărul, urmărim să vedem dacă aceştia dau semne că ar fi anxioşi. Avem impresia că un mincinos va transpira, se va fâstâci şi astfel va fi uşor de identificat.

Din păcate, însă, nu ne putem baza doar pe aceste indicii pentru a ne putea da seama de adevăr. Pur şi simplu, unii oameni sunt atât de stăpâni pe ei când mint, încât nu experimentează niciun fel de teamă sau anxietate. Alţii se mint chiar şi pe ei şi atunci nu dau niciun semn de decepţie deliberată, în timp ce alţii, chiar dacă spun adevărul, sunt stresaţi sau se tem şi atunci devin anxioşi.

Aşadar, se pare că nu nervozitatea ar trebui să o analizăm atunci când vrem să demascăm un mincinos, ci semnele care indică faptul că individul se gândeşte profund pentru a găsi o strategie salvatoare.

 

  • Care sunt aceste semne?

Odată ce am născocit minciuna, trebuie să avem grijă nu numai să o spunem într-o manieră credibilă, dar şi să ţinem minte întreaga poveste. Aşadar, această acţiune necesită timp şi concentrare şi pentru că întregul proces mănâncă multe resurse, ne reduce performanţele altor sarcini cum ar fi gesticularea.

Deşi anxietatea ne determină să fim agitaţi, inventarea unei minciuni are efectul opus. De ce? Pentru că ne concentrăm asupra minciunii pe care o spunem şi ne controlăm mai bine. Ca urmare a acestei încărcături cognitive, s-a constatat că în timpul studiilor, bărbaţii folosesc mai puţine gesturi atunci când mint, în timp ce ambele sexe au tendinţa de a avea pauze mai lungi în vorbire.

Acesta susţine că, în general, mincinoşii nu îşi mişcă mâinile şi picioarele prea mult, fac gesturi rezervate, repetă de multe ori aceeaşi frază, dau răspunsuri scurte şi lipsite de detalii, formulează cu întârziere un răspuns şi ezită mult. În plus, ei simt mereu nevoia de a se distanţa de propria minciună, adoptând un limbaj impersonal.

Mai mult, un mincinos va încerca să rămână în „zona ambiguităţii”, evitând să dea răspunsuri complete, dând mereu acelaşi răspuns sau chiar răspunzând cu o întrebare.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.