Geniul lingvistic al bebeluşilor

Patricia Kuhl împărtăşeşte pe Ted.com  descoperiri uluitoare despre modul în care bebeluşii învaţă o limbă după alta, prin ascultarea oamenilor din jurul lor şi prin crearea de ”statistici” despre sunetele pe care trebuie să le ştie. Experimente elocvente de laborator (şi scanări ale creierului) arată cum bebeluşii de 6 luni folosesc metode sofisticate pentru a înţelege lumea în care trăiesc.

Instrumentele moderne din neurologie ne arată că ce are loc în creierul bebeluşilor este la fel de complicat ca ştiinţa rachetelor. Şi ce descoperim va lămuri ceea ce poeţii şi scriitorii romantici au descris a fi ”deschiderea cosmică” a minţii unui copil.

O mamă din India, care vorbeşte limba Koro, o limbă nou descoperită, comunică cu  copilul său. Ce înţelege această mamă, şi cele 800 de persoane care vorbesc Koro în lume, este că, pentru a păstra vie această limbă, trebuie să o transmită copiilor.  De ce nu poţi păstra vie o limbă dacă o transmiţi ţie şi mie, adulţilor? Ei bine, asta are legătură cu creierul.

Bebeluşii şi copiii sunt genii până la şapte ani şi apoi se produce un declin sistematic. După pubertate, randamentul scade. Niciun om de ştiinţă nu pune la îndoială această curbă, dar în laboratoare din întreaga lume se încearcă să se afle cauzele acestei situaţii.

În laboratorul meu ne concentrăm pe prima perioadă decisivă în dezvoltare şi anume, perioada în care bebeluşii încearcă să stăpânească sunetele folosite în limba lor. Credem că prin studierea modului în care sunetele se învaţă, vom obţine un model pentru restul limbajului, poate şi pentru perioadele decisive care pot exista în copilărie pentru dezvoltarea socială, emoţională şi cea cognitivă.

Aşadar, am studiat bebeluşii folosind o tehnică pe care o utilizăm în toată lumea, pentru sunetele tuturor limbilor. Copilul stă în poala părintelui şi îi învăţăm să întoarcă capul atunci când se schimbă un sunet, de exemplu, de la ”a” la ”i”. Dacă fac asta la momentul potrivit, cutia neagră se luminează şi un urs panda bate o tobă. Un bebeluş de 6 luni adoră acest exerciţiu.

Ce am aflat? Ei bine, bebeluşii din întreaga lume, sunt ceea ce îmi place să numesc ”cetăţeni ai lumii”; pot să facă diferenţa între toate sunetele tuturor limbilor, nu contează în ce ţară facem testele sau ce limbă folosim. E remarcabil pentru că noi, adulţii, nu putem face asta. Suntem ascultători limitaţi de cultură.

Putem face diferenţa dintre sunetele propriei limbi, dar nu între cele ale limbilor străine. Apare întrebarea, când acei ”cetăţeni ai lumii” devin ascultătorii limitaţi de propria cultură, care suntem noi? Răspunsul este: înainte de prima aniversare.

Între 6 şi 8 luni bebeluşii sunt identici. Două luni mai târziu se petrece ceva incredibil. În această perioadă decisivă de 2 luni se dezvoltă capacitatea de a percepe sunetele, dar ce se petrece în creier?

Primul lucru este că bebeluşii ne ascultă atent şi fac statistici în timp ce ne ascultă.Ascultaţi două mame în timp ce vorbesc ”limba mamelor” -limba universală folosită pentru a vorbi cu copiii – prima dată în engleză, apoi în japoneză.

Când li se vorbeşte, iar bebeluşii ascultă, ei fac statistici despre limba pe care o aud. Și acele ramificaţii cresc. Bebeluşii fac statistici precise şi statisticile despre japoneză şi engleză sunt foarte diferite. Engleza are multe R-uri şi L-uri. În japoneză, distribuţia este total diferită, unde vedem un grup de sunete intermediare, cunoscute sub numele de R-ul japonez.

Deci, bebeluşii înregistrează statistici despre o limbă şi asta le schimbă creierul; îi transformă din cetăţeni ai lumii în vorbitorii influenţaţi de cultură, care suntem noi. Dar noi, ca adulţi nu mai înregistrăm acele statistici. Suntem conduşi de reprezentările din memorie pe care ni le-am format în primii ani de dezvoltare.

Există argumente matematice potrivit cărora învăţarea materialelor lingvistice poate încetini când distribuţiile noastre se stabilizează. Asta ridică multe întrebări despre persoanele bilingve. Ele trebuie să aibă două seturi de statistici în minte în acelaşi timp şi să sară de la unul la altul în funcţie de persoana cu care vorbesc.

Pot bebeluşii să facă statistici despre o limbă cu totul nouă? Am testat acest lucru expunând bebeluşi americani, care nu mai auziseră niciodată o a doua limbă, la dialectul mandarin pentru prima dată în perioada decisivă de dezvoltare.

Între 6 la 8 luni, diagramele sunt identice. Două luni mai târziu bebeluşii taiwanezi au rezultate mai bune, nu cei americani. În această perioadă, am expus bebeluşii americani la dialectul mandarin. Ca şi cum rude care vorbesc dialectul mandarin au venit în vizită pentru o lună şi s-au instalat la tine acasă şi au vorbit copiilor timp de 12 şedinţe. Bebeluşii fac statistici despre orice le pui în faţă.

Dar ne-am întrebat ce rol joacă factorul uman în acest exerciţiu de învăţare? Am alcătuit alt grup de bebeluşi, cărora le-am administrat acelaşi dozaj de 12 şedinţe, dar prin intermediul unui televizor, iar alt grup de bebeluşi au primit doar expunere audio şi s-au uitat la un ursuleţ pe ecran.

Ce le-am făcut creierelor lor? Expunerea audio şi cea video nu au avut niciun rezultat în procesul de învăţare. Este nevoie de o fiinţă umană pentru ca bebeluşii să facă statistici. Creierul social controlează momentul în care bebeluşii fac statistici.

Ne îndreptăm spre era înţelegerii modului în care se dezvoltă creierul bebeluşilor. Vom putea vedea creierul bebeluşilor în timp ce aceştia percep emoţiile, în timp ce învaţă să vorbească şi să citească, când rezolvă o problemă de matematică sau le vine o idee. Şi vom putea dezvolta intervenţii pe creier pentru copiii care au dificultăţi în învăţare.

În studiul asupra creierului copiilor, vom descoperi adevăruri profunde despre ceea ce înseamnă să fii uman, şi poate că prin acest demers vom putea să păstrăm deschiderea creierului nostru spre învăţare pe durata întregii vieţi.

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.