Puterea introvertiţilor

Într-o cultură în care să fii sociabil şi deschis e mai de preţ decât orice altceva, poate să fie dificil, chiar demn de ruşine să fii introvertit. Dar, după cum susţine Susan Cain pe Ted.com, introvertiţii oferă lumii talente şi abilităţi extraordinare, iar ei ar trebui încurajaţi şi apreciaţi.

Atunci când vine vorba de creativitate şi spiritul de lider, avem nevoie ca introverţii să facă tot ce pot. De la o treime până la jumătate din populaţie sunt introvertiţi . Asta înseamnă una din două sau trei persoane pe care le cunoaşteţi.

Chiar dacă voi sunteţi extrovertiţi, poate fi vorba la colegii voştri serviciu, la soţiile,soţii şi copii voştri , care sunt supuşi cu toţii acestei preconcepţii care este destul de profundă şi constantă în societatea noastră. Cu toţii internalizăm acest lucru de la o vârstă foarte mică fără a putea descrie în cuvinte ceea ce facem.

Pentru a vedea clar această preconcepţie trebuie să înţelegeţi ce este introversiunea. Este ceva diferit de timiditate. Timiditatea înseamnă frica de a fi judecat în societate.

Introversiunea are mai mult de-a face cu modul în care răspundeţi stimulării, inclusiv stimulării sociale. Aşadar extrovertiţii tânjesc după cantităţi mari de stimulare, pe când introvertiţii se simt plini de viaţă, plini de energie şi capabili atunci când sunt în medii mai liniştite şi nestimulante.Calea spre maximizarea talentelor noastre este ca fiecare dintre noi să ne punem în zona care ne stimulează.

Însă aici intră prejudecata. Cele mai importante instituţii, şcolile şi locurile noastre de muncă, sunt concepute în special pentru extrovertiţi şi pentru nevoile constante pentru stimulare ale extrovertiţilor.În momentul acesta avem un sistem de credinţe care poate fi numit „gândirea de grup”, ce susţine că toată creativitatea şi productivitatea vine din organizaţii.

De exemplu, astăzi, copii lucrează în nenumărate sarcini de grup. Chiar şi în materii precum matematica şi scrierea creativă, despre care ai tinde să crezi că depinde de gândurile fiecăruia, copii trebuie acum să se poarte precum membrii de comitete. Şi în cazul copiilor care preferă să fie singuri şi să lucreze singuri, aceşti copii sunt consideraţi diferiţi de restul sau, mai rău, cazuri problematice.

Şi majoritatea profesorilor consideră că elevul ideal este extrovertit spre deosebire de un introvertit, deşi introvertiţii au rezultate mai bune şi sunt mai inteligenţi, conform cercetărilor.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru locul de muncă. Majoritatea dintre noi lucrăm în birouri cu spaţii deschise, fără pereţi, unde suntem supuşi zgomotului şi privilor constante ale colegilor. Şi când vine vorba de spiritul de lider, introvertiţii sunt trecuţi cu vederea în mod constant pentru promovări, chiar dacă introvertiţii tind să fie foarte prudenţi, mult mai puţini înclinaţi să îşi asume riscuri exagerate – un lucru probabil apreciat de cei mai mulţi dintre noi în prezent.

 Cu toţii ne încadrăm în diferite puncte pe axa introvertiţilor-extrovertiţilor. Chiar şi Carl Jung, psihologul care a popularizat aceşti termeni, a spus că nu există un introvertit pur sau un extrovertit pur.

A spus că o astfel de persoană ar fi într-un spital de nebuni, asta dacă ar exista măcar. Şi unii oameni pică direct în mijloc pe axa introvertit-extrovertit, şi îi numim pe aceştia ambivertiţi. De multe ori, aceşti oameni au tot ce este mai bun din ambele părţi. Dar majoritatea dintre noi ne recunoaştem ca făcând parte din una sau din alta.

Problemele cu care ne confruntăm astăzi în domenii cum ar fi ştiinţa şi economia sunt atât de vaste şi complexe încât o să avem nevoie de armate de oameni care să se alăture pentru a le rezolva împreună.

Însă, cu cât oferim mai multă libertate introvertiţilor să fie ei înşişi, cu atât mai mult vor veni cu soluţiile lor unice pentru aceste probleme.

Loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.