Secretele ciupercii-caviar: Cum se cultivă trufele în România şi câţi bani se pot câştiga din această afacere

Trufa, o ciupercă rarisimă şi extrem de parfumată, care creşte pe rădăcinile anumitor arbori din păduri, e percepută ca fiind extrem de greu de dibuit, doar de către culegători iniţiaţi, cu ajutorul câinilor sau al scrofiţelor antrenate să facă această muncă, scrie agrointel.ro.

Nu multă lume ştie că trufa e şi o specie de cultură, răspândită îndeosebi în Italia şi Franţa, dar, mai nou, de câţiva ani şi în România. Am mers la „Il Tartufo“, Alba, principalul jucător de pe piaţa puieţilor micorizaţi, care a înfiinţat peste 100 de plantaţii în 24 de judeţe ale României.

Nuţi Lazăr, asociat în cadrul firmei care importă din Italia puieţii de arbori micorizaţi şi oferă asistenţă la plantare şi la întreţinerea culturilor trufiere, ne-a dus să vizităm două plantaţii particulare din judeţul Alba şi ne-a făcut o radiografie a acestei nişe de afaceri.

Costul minim de înfiinţare a unui hectar este în jur de 18.600 de euro (15.000 de euro fără TVA). La asta se mai adaugă costurile cu îngrădirea terenului, cu realizarea sistemului de irigare. Achiziţia de mici utilaje sau echipamente pentru întreţinerea culturii (discuit, cosit, eventual stropit) este de asemenea de luat în calcul pentru acei fermieri care nu le deţin deja.

Nuţi Lazăr, reprezentanta celui mai mare importator de puieţi micorizaţi din România, explică: „Noi oferim materialul săditor şi analiza terenului, care este cea mai importantă înainte de plantare, în funcţie de PH-ul şi nivelul de calcar al solului şi de celelalte substanţe, ca să ştim ce tip de trufă se pretează pe solul respectiv, că sunt mai multe tipuri de trufă, cu nevoi diferite.

Vedem dacă este nevoie de alte amendamente necesare terenului, oferim asistenţa şi consultanţa la plantare, un an este gratuită şi după plantare, dacă sunt probleme, dacă apar ştiu eu, anumite simptome pe care beneficiarul nu le ştie, se răsucesc frunzele, sau un muşuroi de furnici îşi face lăcaşul acolo, ne ocupăm şi de curăţatul de boli sau de indiferent ce alte probleme apar. Totul este gratuit timp de un an de zile“.

Însă serviciile gratuite prestate către beneficiari nu sunt valabile în orice condiţii: „Am avut şi situaţia în care beneficiarii n-au prea avut grijă de plantaţie şi ne-au chemat şi am refăcut tot. Normal, este contracost: curăţit, refacerea, de scos tuburile de pe plante, legarea plantelor şi curăţat în jurul plantei“.

  • Prin ce diferă un alun micorizat de unul obişnuit

Procesul de micorizare se face într-un laborator din Italia, în condiţii sterile şi de personal specializat. În faza în care planta este în creştere şi are doar o rădăcină mică, în dezvoltare, se începe procesul de micorizare.

Rădăcina pivotantă este secţionată şi atunci planta este obligată să-şi dezvolte rădăcinile de la suprafaţă. Ei, acele rădăcini, la fel, sunt secţionate şi îmbibate în substanţa sporală, cu miceliul pentru trufe, apoi se ţine în pământ steril timp de un an de zile, de unde ea este luată şi verificată regulat dacă acest proces de micorizare rezistă şi se mai menţine pe rădăcină.

În decursul micorizării, apare o simbioză între ciupercile acestea subterane numite trufe şi arbore, care se ajută reciproc. Trufa îi asigură plantei unele minerale şi mai multă apă, dată fiind suprafaţa sporită de absorbţie din pământ, iar planta pune la dispoziţie carbohidraţi tuberilor.

Garanţia micorizării este dată de Universitatea din Tuscia-Viterbo, care-şi pune parafa pe loturile de lăstari ce sunt livraţi pentru comercializare, ne explică tehnicianul companiei, Sorin Moraru: „Ei controlează întotdeauna şi gradul de micorizare, pentru că la plantele pe care le aducem avem un grad de micorizare pe rădăcinile plantelor de cel puţin 70% şi care poate urca până la 90-95%. Normele europene prevăd că aceste plante pot fi vândute dacă au un grad de micorizare de peste 35%, prezenţa de micoriză pe rădăcină“.

 

  • Întreţinerea unei culturi trufiere

Când se înfiinţează o livadă de alun trufier, ca amendamente se foloseşte praful de extracţie şi se folosesc ca fertilizanţi de sinteză azot şi fosfor, cu care se intervine doar primăvara şi doar în cazul în care este nevoie.

Distanţa între rânduri e de 3,5 metri şi între copaci de 4 metri, iar densitatea este de 700 de copaci pe hectar. Puieţii de un an sunt protejaţi de nişte tuburi de policarbonat, care le asigură un microclimat călduros în sezonul rece şi răcoros-păstrător de umezeală pe timpul verii. La o cultură trufieră este recomandată aceeaşi gamă de lucrări generale ca la orice plantaţie din pomicultură. Se va face curăţarea plantelor în jurul puieţilor pe un diametru de un metru, pentru ca planta să se dezvolte în condiţii cât mai bune. Important este ca buruienile şi iarba să nu-i consume din materialul organic aflat în pământ.

Frezarea în primul an după plantare se face de două-trei ori. Este recomandată şi analiza anuală a solului, care îl costă pe client în jur de 200 de euro pe an, ca să se verifice dacă au apărut modificări de PH ale conţinutului de calciu şi alţi nutrienţi, pentru că trufele sunt foarte sensibile la dezechilibre.

În condiţiile verilor tot mai secetoase, se recomandă udarea în fiecare zi, ca rădăcina, cea mai importantă parte a plantei în culturile trufiere, să nu ducă lipsă de apă, însă nu se poate folosi apa de pe reţea, deoarece conţine clor şi distruge micoriza. Tratamente nu sunt. Se fac numai în cazuri specifice, şi chiar speciale, şi se fac numai cu substanţe organice, ca să nu influenţeze negativ dezvoltarea micorizelor.

Prima recoltă, cel mai devreme, poate fi culeasă în al treilea an, însă în România niciuna dintre cele peste 100 de plantaţii nu a ajuns încă la acest stadiu: „S-au obţinut producţii şi după doi ani jumătate, trei ani în Italia, folosind acelaşi sistem, acelaşi tip de teren şi acelaşi tip de climă ca şi la noi. Nu există diferenţe deloc. Cu o minimă îngrijire şi cu irigare, în România cel mai sigur pot apărea producţii din anul patru. Depinde însă foarte mult de îngrijirea plantaţiei şi cât de mult se implică proprietarul“.

 

  • Recoltatul trufelor se face cu delicateţe

Fiindcă în procesul de micelizare din laborator rădăcina pivotantă se taie, toată seva merge în sistemul periferic şi, implicit, rădăcinile se dezvoltă în decursul anilor nu în jos, ci la suprafaţa solului, de multe ori în recoltă trufele sunt chiar deasupra şi în primii ani la suprafaţă, chiar lângă tulpină. De obicei, adâncimea la care cresc trufele este de 15-20 cm sub nivelul solului.

În momentul în care se dezvoltă trufele, substanţa pe care o emană acestea când sunt la maturitate distruge efectiv vegetaţia din jurul lor şi se vede ca un halou, ca un cerc lipsit de vegetaţie în jurul plantei. Atunci ştim foarte sigur că acolo, la rădăcina acelui copac, sunt trufe. În plus, ne folosim şi de un câine care îţi indică cu precizie locul unde se află trufa. În momentul în care el încearcă să sape, câinele e dat deoparte şi conducătorul lui, proprietarul, merge şi caută trufa. Pe cine nu ştie să caute trufe, noi putem să-i învăţăm, ca să nu se rupă trufele când le culeg, că în momentul în care are o ciupitură, îi scade din preţ. Căutarea de trufe nu va implica niciodată îmbolnăvirea rădăcinii. Timpul de contact al omului cu rădăcina e minim. De multe ori nici nu există contact direct cu rădăcina.

Trufa este legată printr-un filament mai subţire decât un fir de păr, care face legătura între trufă şi rădăcină, însă e clar că uneori trufa poate fi şi sub rădăcină. În plus, orice căutător cu bun simţ şi respectuos faţă de natură curăţă trufa deasupra găurii, în acel moment pământul care este şi el îmbibat cu spori cade înapoi în groapa respectivă şi se astupă imediat groapa. Dacă solul ar fi transparent, trufele ar trebui să ni le imaginăm ca nişte fructe legate de rădăcină prin nişte codiţe mai subţiri decât un fir de păr.

 

  • Stejarul, carpenul, pinul, alunul, gazdele perfecte

Speciile de arbori care pot fi inseminate cu miceliu de trufă sunt variate. În România, majoritatea clienţilor au optat pentru plantaţii de alun micorizat, însă cele mai recomandate specii sunt stejarul şi carpenul, pentru că producţiile dau randament mai bun, ne-a declarat Sorin Moraru: „Cine ştie ce înseamnă trufa îşi pune stejar. Doar doi clienţi au optat pentru plantaţii de trufe inseminate pe stejar şi carpen.

La stejar avem la Luduş un domn care ştie despre ce este vorba şi cunoaşte tipurile de plantaţii din peninsula italică. Şi mai avem după Orăştie tot o plantaţie de un hectar, a unui italian stabilit în România. Acesta este căutător de trufe şi, la rându-i, are cultură în domeniu. La el este în anul al patrulea şi plantaţia e aproape de intrarea pe rod“.

Explicaţia importatorilor pentru apetitul mai mare al fermierilor pentru alun decât pentru stejar e următoarea: „Clienţii preferă alunul, pentru că în timp ce o plantaţie de stejar dă exclusiv trufe, una de alun dă şi trufe şi alune. Însă la stejar perioada de productivitate e mai lungă, ajungând până la 50 de ani, spre deosebire de alun, unde perioada este de doar 30-35 de ani.

Cercetătorii italieni au observat că stejarului micorizat, când ajunge la 4-5 metri înălţime, i se opreşte creşterea. Planta nu se mai înalţă, ci doar se mai îngroaşă în timp. Asta determină sistemul radicular periferic să se dezvolte mult mai mult, ceea ce automat înseamnă mai multe trufe. Schimbul de sevă între copac şi trufă este mult mai mare şi se dezvoltă mult mai bine decât trufele de pe alun, care nu se dezvoltă foarte mari. Iar trufe mai mari înseamnă altă calitate şi alt preţ.

De asemenea, intervine diferenţa de producţie între alunul micorizat şi stejarul micorizat. Pentru o plantaţie de stejar ajunsă la maturitate, producţia este în jur de 250-300 kg/hectar, în timp ce la alun producţia e cu 15% mai mică decât la stejar. Pe urmă, din stejar există şi partea finală, lemnul, care la un hectar se poate duce la, să zicem, cel puţin un metru cub de fiecare stejar. Cum pe un hectar sunt 700 de copaci şi la ora actuală metrul cub de stejar este 400 de euro, veniturile din lemn înseamnă 280.000 de euro“. Iar mai bună decât plantaţia de stejar trufier este plantaţia mixtă carpen-stejar: „Din punct de vedere silvic, dacă se pun două specii intercalate, se creează competiţie. Planta se dezvoltă mult mai bine“.

De subliniat este că preţul pentru înfiinţarea unui hectar de plantaţie trufieră e acelaşi, fie că clientul optează pentru stejar, ori alun, carpen, tei sau pin negru, deoarece „nu mai contează planta suport. Micorizată cu trufă, planta suport deja nu mai are valoare, că e alun, stejar, carpen sau pin. Preţul e dat de operaţiunea de micorizare în sine, prin faptul că plăntuţele stau în condiţii speciale de temperatură şi umiditate timp de un an de zile“.

Loading...

Citește și
loading...

2 Comentarii
  1. lucian spune

    cum asi utea sa pantez aluni detin un h de pamint ce trebuie sa fac de unde pot sa iau puiet

  2. stefan butnaru spune

    UN articol foarte interesant si plin de detalii concrete .Felicitari!

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.