Exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică ar putea declanşa un dezastru ecologic în România

Proiectul minier de la Roşia Montană nu este singura problemă extrem de gravă cu care România se confruntă în prezent. În luna decembrie 2012, Guvernul României a hotărât pe ascuns să concesioneze către mai multe companii interesate unele resurse de gaze de şist (GDS) ale României şi începerea explorării lor. Pentru explorare se foloseşte aceeaşi metodă devastatoare pentru mediu ca şi în cazul exploatării propriu-zise.

Litoralul Românesc este într-un adevărat pericol. Din păcate nu este singura zonă, toată ţara fiind vizată. În această perioadă,  România este oferită „pe tavă” unor aşa zişi investitori, a se citi hoţi,  care vor lăsa prăpăd în goana lor după câştiguri materiale fabuloase. Exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică a fost deja interzisă în multe părţi ale lumii pentru că poluează într-un mod înfiorător zonele de exploatare.

Una dintre mizele energetice majore ale Romaniei este exploatarea rezervelor de gaze de şist. Poziţia PDL/Traian Basescu a fost fermă de la începutul dezbaterii publice, guvernele Boc şi Ungureanu aprobând în 2012 acorduri de concesiune pentru compania americană Chevron.

USL a criticat însă începerea prospecţiunilor şi a folosit subiectul chiar la moţiunea de cenzură în urma căreia guvernul Ungureanu a fost demis.

Mai mult, Guvernul Ponta 1 a instituit un moratoriu care a stopat orice activitate în domeniul gazelor de şist în primele zile de mandat. La opt luni distanţă, premierul Ponta şi-a schimbat radical poziţia afirmând „ideea gazelor de şist trebuie tratată serios pozitiv”.

Agenţia Naţională a Mediului din România a concesionat zone din estul Moldovei, sudul Dobrogei şi Vestul ţării pentru exploatarea gazelor de şist.

Anul trecut, când încă nu era la Guvernare, USL se jura că se va opune prin orice mijloace exploatării gazelor de şist în România. Imediat instalat la guvernare, după ce a facut campanie împotriva gazelor de şist şi a câştigat alegerile, USL a revenit asupra acestei poziţii. Ba mai mult, a început să dea avize în mare grabă, trecând peste reglementările de mediu în vigoare, neorganizând nicio dezbatere publică. În ciuda numeroaselor proteste ale populaţiei, premierul Victor Ponta a declarat la o televiziune publică faptul că nu există indicii că ar exista pericole pentru mediu.

 

  • Ce sunt gazele de şist?

Gazul de şist este un gaz natural captiv în interiorul formaţiunilor de şist, în porii unor roci dure, cu permeabilitate si porozitate scăzută şi care se găseşte la adâncimi de circa 3 – 5 km. Deoarece nu se află  compact, în pungi de gaz, precum gazul natural convenţional, acest gaz se mai numeşte gaz neconvenţional.

Gazul de şist, fiind captiv în stratul de rocă, trebuie întâi să fie eliberat din fisurile rocilor, pentru a putea fi adus la suprafaţă. Acest lucru se face prin folosirea unei metode noi la nivel mondial, folosită în unele state din SUA (15 state din SUA au interzis această metodă din cauza efectelor dezastruoase asupra mediului), numită fracturare hidraulică (de mare volum).

Important de menţionat că, până acum, în România nu s-a extras acest tip de gaz, nici măcar experimental. Nu există specialişti români care să cunoască această tehnologie altfel decât din prezentările firmelor americane care o aplică deja.

 

  • Fracturarea hidraulică este un procedeu cu totul nou

În ciuda dezinformărilor frecvente practicate de către autorităţile române, metoda fracturării hidraulice de mare volum nu este utilizată în România din anii ’60, ci este o metodă complet nouă, introdusă în SUA de aproximativ 9 ani, conform unui raport al Agenţiei de Mediu din statul New York.

Aceasta trebuie diferenţiată clar de fracturarea folosită pentru forajele de gaze convenţionale, pentru stimularezăcământului, executată pe puţul vertical şi folosind cantităţi de apă de 100 de ori mai mici şi fără atâţia aditivi chimici.

Fracturarea hidraulică de mare volum constă în efectuarea unui foraj vertical de mare adâncime până în stratul de şist, urmat de unul orizontal. Ulterior, pe puţul orizontal, prin detonarea de exploziv, se realizează orificii în coloana sondei. După aceea, se injectează cantităţi uriaşe de apă, nisip şi aditivi chimici (0,5% din cantitatea totală din lichidul de forare).

Prin orificii, cantităţile uriaşe de lichid de foraj introduse în rocă la presiuni extrem de mari (1000 de bari si peste), ajung la roca din jur, provocând lărgirea fisurilor acesteia şi eliberând gazul. Ulterior, presiunea internă generată astfel la nivelul rocii, împinge lichidul de foraj injectat la suprafaţă, împreună cu gazul eliberat.

 

  • De ce este atât de problematică fracturarea hidraulică?

Până aici, un proces industrial ca oricare altul. Totuşi, dacă este analizat îndeaproape, se observă extrem de multe probleme. Dovezile se găsesc peste tot în spaţiul virtual (pe internet) şi sunt autentice. Căutaţi imagini şi videoclipuri după „fracking” (fracturare) şi vă veţi convinge.

Vă recomandăm să vizionaţi atât filme de reclamă făcute de companii, prezentând imagini idilice cât şi filme autentice, făcute de oameni exasperaţi de această situaţie, prezentând comunităţi dezintegrate şi îmbolnăvite din cauza exploatării.

 

  • Consum imens de apă

Metoda necesită pomparea unei cantităţi imense de apă pentru fiecare fracturare. 20-30 de milioane de litri de apă retrasă altor utilizări (agricol, consum casnic şi industrial) şi care modifică substanţial configuraţia subsolului, într-un mod ne

S-a calculat că pentru perimetrul Chevron din zona Bârladului (pentru fracturarea întregului perimetru la capacitate maximă), este necesară o cantitate de apă egală cu consumul municipiului Bârlad pentru 300 de ani (într-o zonă extrem de săracă în resurse de apă, cum este Bârladul).

 

  • Aditivii chimici folosiţi sunt extrem de toxici şi unii chiar cancerigeni

Pe lângă cantitatea enormă de apă, amestecul conţine 0,5 % aditivi chimici. Până aici nu pare a fi ceva atât de grav. Doar că 0,5% din 30 milioane de litri de apă, înseamnă 150 de tone de aditivi chimici.

Brosurile de prezentare ale companiilor încearcă să ne liniştească, spunând că aditivii sunt „substanţe folosite pentru detergenţi”.

Oare să fie chiar aşa? O privire atentă asupra „cocktailului” de chimicale folosite (atunci când se poate afla compoziţia lichidului de forare, deoarece reţetele sunt proprii fiecărei companii şi sunt protejate de secretul comercial), ne arată că din 760 de substanţe identificate, 70 sunt toxice iar 29 sunt considerate cancerigene (metanol, glicol, naftalină, formadelhidă, clorură de benzil etc.).

Un puţ se fracturează, în medie, de 18 ori şi reţineţi că sunt folosite 150 de tone de substanţe chimice per fracturare. O altă problemă ar fi că ele nu rămân la adâncimea iniţială ci migrează, împreună cu apa, prin fisurile rocilor, ajungând în timp în pânza freatică, pe care o contaminează iremediabil.

 

  • Fisurarea puţurilor

Pe lângă infiltrarea substanţelor chimice în pânza freatică, care este un proces ce necesită o perioadă mai lungă de timp, există poluarea imediată, datorită fisurilor căptuşelii puţurilor.

 

  • Poluarea atmosferică

Reprezentanţii industriei ne spun că este o „energie verde”, adică ecologică. Nimic mai neadevărat. Pe lângă cantităţile uriaşe de energie utilizate la transportul aditivilor chimici, cantităţii imense de apă, la realizarea fracturării şi la recuperarea gazului şi lichefierea lui, adăugăm 9% din cantitatea de gaz metan care se elimină în atmosferă, intenţionat sau accidental.

Metanul are un efect de seră mult mai puternic decât dioxidul de carbon, de 105 ori mai mare.

 

  • Deversarea aleatorie a lichidului de foraj

Adesea, companiile care fac fracturări aleg ca în locul transportului apei contaminate către centre de epurare a apelor uzate (procedeu extrem de costisitor) să le deverseze în râuri, pe câmpuri, în păduri.

Imaginţi-vă cum va arăta aşa ceva într-o ţară în care copacii se taie sub ochii Gărzii de Mediu. Directorul Gărzii Naţionale de Mediu, Florin Diaconu, unul din cei mai înverşunaţi apărători ai beneficiilor gazelor de şist şi dezinformator pe toate canalele de televiziune unde este invitat, va fi cel care va avea grijă ca apa contaminată să nu fie deversată „accidental” în râuri, lacuri, păduri şi pe terenurile agricole.

De ce Guvernul României continuă să fie interesat de această metodă distrugătoare, în ciuda dovezilor existente şi pentru ce atâta grabă?

Interesele ca exploatarea să continue sunt extrem de mari (geopolitic, economic), şi astfel orice dezbatere deschisă pe acest subiect se doreşte a fi evitată cât mai mult posibil de către oficialii români.

Aceştia susţin că economia americană şi-a revenit din criză datorită exploatării GDS. Totuşi, dacă s-ar pune problemele serioase de mediu „pe tapet”, prin dezbateri publice, s-ar ajunge la interzicerea acestei metode în toată SUA, nu doar in 15 state (din 51), cum este cazul acum.

Când aleşii noştri vorbesc de gaze de şist, folosesc modelul SUA, fără să ne spună de ce aceste 15 state au ales să interzică fracturarea hidraulică. Şi la noi, ca şi în SUA este vorba de lobby la cel mai înalt nivel. În România, lobby-ul e interzis teoretic şi se numeste „trafic de influenţă”.

Consilierul onorific al lui Victor Ponta pe teme de energie este nimeni altul decât generalul american în rezervă Wesley Clark, cu acţiuni în BKN Petroleum, o firmă majoră de pe piaţa petrolului şi gazelor în SUA şi Canada.

Victor Ponta pare că a fost atât de convingător sfătuit de generalul american încât a uitat total cum striga cu orice ocazie că este împotriva proiectului de la Roşia Montană şi împotriva exploatării gazelor de şist.

Loading...
loading...
Citește și
Loading...
loading...
2 Comentarii
  1. flori spune

    Rusine Ponta si toti ceilalti care at fost alesi de acest popor si acum va bateti joc de el!

  2. arakelian spune

    un articol complet, si bine documentat.
    Cu mici scapari pe ici, pe colo.

    De ex., in momentul asta, Romania exploateaza gaz. COnsumul Romaniei anual are cam 80% din exploatarile interne. Teoretic, pretul nu ar trebui sa depinda de extern. Practic… unora le convine asta.

    Uitati ce a facut Chevron/Texaco in alte tari (Ecuador):
    http://www.courrierinternational.com/article/2011/06/30/l-avocat-qui-a-fait-tomber-chevron-texaco
    proces international unde Chevron a pierdut si trebuie sa plateasca 6 miliarde.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.