Despre politică şi compasiune cu laureata Nobel pentru Pace, care a stat 20 de ani în arest la domiciliu

Menirea prestigioaselor premii Nobel, decernate de curând pentru anul 2013, este ca, pe lângă recunoşterea unor oameni cu rezultate excepţionale în domeniile lor, să indice care sunt priorităţile prezentului şi să transmită lumii un mesaj în acest sens, scrie totb.ro.

Totodată, multe voci se întreabă ce rol mai pot avea astfel de premii dacă UE a primit premiul Nobel pentru Pace, iar Monsanto, echivalentul Nobelului pentru agricultură.

Un posibil răspuns l-am primit de curând, asistând la o conferinţă a laureatei cu premiul Nobel pentru Pace din 1991, Aung San Suu Ky, militantă pentru pace în ţara sa, Burma, unde a fost închisă la domiciliu aproape 20 de ani.

Dacă tot am pomenit de premii, Aung San Suu Ky a primit de-a lungul anilor, printre altele, Rafto Prize, Premiul Sakharov pentru Libertarea Conştiinţei, Premiul Jawaharlal Nehru pentru Înţelegere Internaţională  din partea guvernului indian, International Simon Bolivar Prize, din partea guvernului din Venezuela. A fost a patra persoană care a primit vreodată titlul de cetăţean de onoare al Canadei, a mai primit Medalia Wallenberg şi Congressional Gold Medal, cea mai mare onoare pe care o poate primi un cetăţean în Statele Unite.

Aung San Suu Ky s-a născut în 1945 în Rangoon, Burma. A dus mai departe eforturile tatălui său, Aung San, fost prim-ministru al Burmei britanice, care a participat apoi la negocierile pentru independenţa statului faţă de britanici, fiind asasinat în 1947. Mama activistei, Khin Kyi, a fost numită în 1960 Ambasador al Indiei. Aung San a studiat în Marea Britanie, unde s-a căsătorit şi a a avut doi copii, iar în 1988 s-a întors în ţara sa, pentru a avea grijă de mama sa, bolnavă la acea vreme, iar din acel moment viaţa ei a luat o turnură radical diferită.

Revenită în ţară în plin masacru al protestatarilor revoltaţi împotriva fostului preşedinte, care continua să conducă ţara din umbra juntei militare, Aung San a început la scurtă vreme să-şi facă vocea auzită, ajungând în fruntea mişcării pro-democraţie şi cerând respectarea drepturilor omului. Aung San Suu Ky a fost pentru prima dată pusă sub arest la domiciliu în 1989, unde a rămas, complet deconectată de lumea exterioară, până în 1995, când a fost eliberată temporar.

Soţul său a vizitat-o pentru ultima dată tot în 1995, ulterior acestuia refuzându-i-se viza. În ciuda apelurilor din partea Statelor Unite, a secretarului general al ONU, Kofi Annan, a Papei Ioan Paul al II-lea, guvernul din Burma nu i-a mai permis soţului bolnav de cancer în fază terminală să-şi mai viziteze soţia, insistând, în schimb, ca aceasta să plece în Marea Britanie.

Aung San Suu Ky nu a părăsit însă Burma, de teamă că nu s-ar mai putea întoarce, iar în 1998 a fondat un comitet reprezentativ, pe care l-a declarat drept forţa legitimă de conducere a ţării, pentru ca în 2000 să fie din nou supusă de către junta militară arestului la domiciliu.
Soţul ei a murit în 1999, fără ca cei doi să se fi revăzut în ultimii ani de viaţă.

Tânăra a continuat ”jocul de şah” cu autorităţile din Burma, fiind arestată la domiciliu încă de trei ori (2002-2003, 2003-2009, 2009-2010), în 2009 fiind auzată de comiterea unei infracţiuni, respectiv adăpostirea unui străin în casa ei, lucru complet interzis de regulile arestului la domiciliu.

Pedeapasa cu închisoarea a fost însă adăugată anilor de arest în propria casă, iar în 2010 a fost în sfârşit eliberată, preţul plătit fiind plecarea din Burma. În 2011, fostul grup reprezentativ format de Suu Kyi a anunţat relansarea ca partid politic, iar în 2012, după o lungă campanie, activista a câştigat la alegeri un loc în Parlament.

În ciuda persecuţiilor politice care i-au schimbat viaţa, Aung San Suu Ky are o privire luminoasă, o voce caldă şi un zâmbet încurajator. Primeşte cu modestie aplauzele unei săli pline şi reuşeşte să emoţioneze oameni în toată firea vorbind despre compasiune şi înţelegere. Întrebată de unde are forţa să lupte pentru valorile în care crede, Aung San Suu Ky spune că va lupta atâta timp cât mai există măcar o persoană care vrea democraţie şi că sacrificiile pe care le-a făcut n-au fost doar pentru binele propriu.

În contextul în care violenţele interetnice din Burma au dus la moartea a 200 de persoane şi la relocarea a 125.000 de oameni în urma conflictelor care au izbucnit anul trecut între budiştii Rakhine şi musulmanii Rohingya, Aung San Suu Ky aminteşte că nevoile elementare ale oamenilor, precum libertatea, sunt foarte greu de obţinut, şi crede că diferenţele dintre noi nu ar tebui să ne despartă. Această credinţă o face să lupte în continuare pentru ca Burma să-şi continue drumul către democraţie şi să atingă obiectivul cel mai important – libertate şi siguranţă pentru toţi ccetăţenii săi.

  • Ce legătură are compasiunea cu politica?

Ar trebuie să aibă o legătură foarte mare, spune Aung San Suu Ky: Frica este un mare generator de ură. Dacă vrem să eliminăm ura şi disensiunile, trebuie să eliminăm frica. Iar pentru asta, trebuie să credem în caritate şi compasiune. Sunt oameni care cred că aceste lucruri n-au ce căuta în politică. Dimpotrivă, eu cred că avem mare nevoie de compasiune în politică, dacă e să avem politica de care avem nevoie astăzi. Oamenii cred că politica e murdară şi dubioasă, dar dacă o înţelegem ca fiind o responsabilitate, cred că am putea vedea de ce e nevoie de compasiune şi de caritate în politică”, spune militanta pentru democraţie, acum în vârstă de 68 de ani.

“Am spus de mai multe ori că, pentru mine, democraţia înseamnă o balanţă echilibrată între siguranţă şi libertate. Nu poţi pune mai mult accent pe una decât pe alta. Cei care dau mai multă importanţă libertăţii uită că oamenii au nevoie şi de siguranţă. Iar noi am suferit foarte mult din cauza celor care au pus accentul pe securitate, în detrimentul libertăţii. Aceasta este securitatea pe care o poţi găsi într-o închisoare, dar acesta nu este tipul de securitate pe care îl vor oamenii noştri. Noi vrem securitate obţinută prin respectarea legii şi prin respectarea voinţei oamenilor, prin recunoaşterea nevoilor oamenilor”, spune Aung San Suu Ky, care aminteşte că nu suntem uniţi prin rasă, naţionalitate sau religie, ci prin credinţe şi valori similare.

Deşi trăieşte în Burma şi luptă pentru armonie între oamenii din ţara ei, Aung San Suu Ky este un simbol al eforturilor anti-xenofobie şi anti-discriminare în toată lumea. Iar soluţia este aceeaşi pe toate continentele: eliminarea urii. “Trebuie să ne întrebăm de ce le e frică oamenilor, de ce se tem de cei diferiţi de ei. Nu poţi da vina pe oameni pentru că se tem, ci trebuie să te intrebi de ce şi să cauţi motivele pentru această frică. Iar democraţii din Europa occidentală pot să facă asta mai bine decât noi în Burma”, spune Aung San Suu Ky.

Mai jos puteţi vedea un film realizat de BBC în 2012 despre Aung San Suu Ky, liderul opoziţiei din Burma.

loading...

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.