Cipru: Insula spionilor

Din cauza situaţiei sale strategice, Cipru este de mult timp o destinaţie de predilecţie pentru spioni. De aici, agenţi britanici şi americani deghizaţi în turişti interceptează convorbirile telefonice dintre Orientul Mijlociu şi Europa, notează presseurop.eu.

O anchetă bazată pe documentele furnizate de Edward Snowden.

Conform regulamentului, unii vin în pantaloni scurţi galbeni, alţii cu şepci pe cap. Nu trebuie stârnite bănuieli. Nimeni nu trebuie să ştie că americanii spionează în Cipru – care este pe deasupra o bază militară britanică. Agenţii americani trebuie deci să se deghizeze în turişti înainte să pornească la drum către Agios Nikolaos – unde se află unul dintre principalele posturi de ascultare al serviciilor britanice de informaţii electronice, Government Communications Headquarters (GCHQ).

Baza militară se ascunde în spatele acestui „post străin”, care corespunde cu numele de cod „Sounder” în documentele divulgate de avertizorul de integritate american Edward Snowden. Iată ceea ce reiese din anchetele conduse de cotidianul grec Ta Nea, de canalul TV [grec] Alpha TV, de săptămânalul italian L’Espresso şi de Süddeutsche Zeitung.

Postul de ascultare este situat în estul Ciprului, o regiune săracă, în aporpierea liniei verzi dintre Republica Cipru şi partea turcă a insulei. Pe fotografiile aeriene, se văd câteva clădiri, parabole, antene . În împrejurimi, peisajul stâncos este pustiu.

Cinci kilometri separă baza militară de plajă şi de cea mai apropiată localitate, unde locuitorii şi-ar putea pune întrebări cu privire la prezenţa unor străini deghizaţi. Avantajul locului este însăşi această izolare. GCHQ şi NSA nu ascultă lumea doar din centrele lor mai cunoscute din Marea Britanie şi SUA, ci şi din Cipru.

 

  • 100 de km separă Cipru de Siria

Insula a servit drept bază centrală a spionajului britanic în Orientul Mijlociu de la sfârşitul anilor 1940. Situaţia din Sinai, Irak sau Siria era supravegheată de spionii din Cipru. Poziţia strategică a insulei este ideală: numai 100 de km o separă de Siria, şi cam tot atâta de punctele fierbinţi israeliene şi libaneze. Între timp, insula a devenit de asemenea un important nod al supravegherii Internetului şi telecomunicaţiilor Orientului Mijlociu şi Africii de Nord: 14 cabluri submarine trec pe aici.

Un telefon sau un e-mail între Berlin şi Beirut sau Tel Aviv are mari şanse să treacă prin Cipru, printr-un cablu de fibră optică. Interceptarea acestor linii, fapt ştiut cel puţin de când cu revelaţiile lui Edward Snowden, face parte din rutina serviciilor secrete britanice.

GCHQ se poate baza pe moştenirea colonială a imperiului britanic: chiar şi după independenţa Ciprului, în anii 1960, coroana britanică a păstrat două baze militare pe insulă. Spre deosebire de bazele militare tradiţionale, aceste aşa-numite „Sovereign Base Areas” au un statut de teritorii de peste mări. Într-una dintre ele se află postul de ascultare din Agios Nikolaos.

Spionii britanici pot de asemenea conta pe sprijinul valoros al întreprinderii publice cipriote Cyprus Telecommunications Authority (CYTA), co-operator al majorităţii cablurilor submarine. Compania de telecomunicaţii este legată prin contract să coopereze cu britanicii. Ceea ce înseamnă că are obligaţia – aidoma multor companii britanice şi americane – să colaboreze cu aceste interceptări şi să potolească setea de date a serviciilor secrete britanice.

„Mastering the internet”, stăpânirea Internetului, acesta este obiectivul declarat al spionilor Majestăţii Sale. La fiecare secundă care trece, agenţii britanici interceptează sute de gigabiţi: mailuri, apeluri telefonice, baze de date. Şi, evident, din Cipru operează şi agenţii însărcinaţi cu dosare sensibile: cei care spionează Israelul, de exemplu – o ţară care, sub numele de cod „Ruffle”, colaborează în acelaşi timp cu americanii şi britanicii şi schimbă informaţii cu ei.

Tot din Cipru, agenţii ar fi reuşit să infiltreze reţeaua Tor, considerată ca fiind sigură . Într-un document din 2012, sunt lăudaţi ca fiind „persoane dedicate”, care au la activ „numeroase misiuni dificile”.

 

  • NSA trimite de mult timp proprii agenţi

Deşi Agios Nikolaos este oficial o bază britanică, de fapt este un proiect comun anglo-american. De mai multe ori, britanicii au fost pe punctul de a închide postul de ascultare; când trebuiau să se dea la fund. De fiecare dată, americanii le-au sărit în ajutor, nevrând în niciun caz să-şi piardă această bază de importanţă strategică. Şi nu s-au uitat la cheltuială.

Astăzi, National Security Agency (NSA) plăteşte jumătate din costurile de funcţionare. La GCHQ, cuvântul de ordine este că baza trebuie să continue să funcţioneze cu orice preţ în scopul de a menţine „relaţii sănătoase cu clienţii americani”.

Primul dintre aceşti clienţi americani, NSA, îşi trimite de mult timp proprii agenţi în Cipru. Dar, fiindcă este în contradicţie cu acordul semnat de guvernele britanic şi cipriot, spionii americani trebuie să vină incognito. Potrivit regulamentului intern NSA, trebuie să treacă drept turişti, de exemplu călători europeni – dar în niciun caz drept ”americani get-beget”.

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.