EUR
4,83 RON
(+0.06%)
USD
4,48 RON
(-0.52%)
GBP
5,49 RON
(+0.35%)
CHF
4,58 RON
(+0.15%)
BGN
2,47 RON
(+0.24%)
BYN
1,73 RON
(-1.52%)
CAD
3,17 RON
(-1.39%)
RSD
0,04 RON
(+0.08%)
AUD
2,69 RON
(-0.27%)
JPY
0,04 RON
(+0.6%)
CZK
0,17 RON
(+0.39%)
INR
0,06 RON
(-0.79%)

 

Adevăratul cost al fracturării hidraulice (II)

Deteriorarea resurselor naturale

Fracturarea hidraulică pune în pericol resurse naturale valoroase pe tot cuprinsul ţării. Fracturarea hidraulică transformă zonele rurale şi naturale în zone industrializate, în care locul pădurile şi terenurile agricole sunt înlocuite cu platforme de sonde, drumuri, conducte şi infrastructuri de gaze naturale.

Efectele acestor amenajări sunt nu numai de ordin estetic,deoarece până şi economiştii recunosc tot mai mult valoarea serviciilor pe care sistemele naturale le asigură oamenilor şi economiei.

 

  • Pericole pentru râuri şi izvoare

Deteriorarea ecosistemelor acvatice are un impact negativ direct asupra economiei. Încetarea pescuitului de agrement sau comercial din cauza scurgerilor, extragerilor excesive de apăsau modificărilor calităţii apei, cauzate de efectele cumulate ale fracturării hidraulice dintr-o zonă, poate avea impact devastator asupra activităţilor economice locale.

 Deversările, exploziile şi alte accidente legate de fracturarea hidraulică au cauzat moartea unui număr mare de peşti în Pennsylvania. În anul 2009, o conductă ce conţinea ape reziduale şi apă dulce s-a spart în Ţinutul Washington, Pennsylvania, provocând moartea peştilor dintr-un afluent al râului Brush Run, care face parte dintr-un bazin hidrografic de bună calitate.

În acelaşi an, în acelaşi ţinut, o altă ţeavă a cedat la o sondă forată într-un parc public, ucigând peştii şi alte organisme acvatice dintr-un râu din zonă, pe o lungime de 1,2 km.

Defrişarea terenului pentru platformele sondelor, drumuri şi conducte poate duce la creşterea sedimentării în cursurile de apă din vecinătăţi şi la diminuarea capacităţii peisajelor naturale de a reţine substanţele nutritive. De asemenea, extragerea excesivă a apelor aduce prăpăd în ecologia râurilor şi izvoarelor.

Extragerea apei duce şi la creşterea concentraţiei de substanţe poluante, reducând calitatea apei.

La scară mai amplă, degajarea terenului forestier pentru platformele sondelor, drumuri şi conducte diminuează capacitatea pământului să împiedice ca solul antrenat înscurgerile de suprafaţă în urma precipitaţiilor să ajungă în râuri şi izvoare.

Printre apele cele mai afectate de poluarea datorată scurgerilor de suprafaţă este estuarul Chesapeake Bay, în care substanţele nutritive aduse în exces de scurgerile de suprafaţă, cum ar fi azotul şi fosforul, cauzează formarea unei „zone moarte“, care se întinde pe o treime din estuar în timpul verii.

Bazinul hidrografic Chesapeake Bay se suprapune cu una dintre cele mai intense activităţi de fracturare hidraulică din câmpul Marcellus Shale,care creează potenţialul pentru o poluare suplimentară, ceea ce va îngreuna şi mai mult atingerea obiectivului de reducere a poluării din estuar.

Extinderea rapidă a forajelor pentru gazede şist ar putea contribui la creşterea cantităţilor de azot cu încă 13,6 – 36 de tone pean şi de fosfor cu încă 7– 18 tone pe an în estuar, în funcţie de volumul de pădure defrişată.

Deşi această poluare suplimentară reprezintă un procent mic din poluarea totală ce ajunge în estuar în prezent, poluarea trebuie compensată în alte locuri, pentru ca în estuarul Chesapeake Bay să poată fi atinse obiectivele de reducere a poluării ce ar putea reînsănătoşi apa.

Pe baza unei estimări a costului de reducere a azotului cu o livră (0,45 kg) în cadrul unei recente analize a posibilelor opţiuni de tranzacţii cu substanţe nutritive în bazinul hidrografic Chesapeake Bay,costul de reducere a poluării cu azot în alte locuri pentru a compensa creşterea datorată dezvoltării exploatărilor de gaze naturale s-ar ridica la aproximativ 1,5 milioane $ – 4 milioane $ pe an.

 

  • Pierderea şi fragmentarea habitatului

Pentru dezvoltarea exploataţiilor de gaze naturale este necesară construirea unei vaste infrastructuri de drumuri, platforme de sonde şi conducte, care trec adeseori prin terenuri îndepărtate, sălbatice şi neperturbate până atunci. Perturbarea şi fragmentarea habitatului natural pot pune în pericol anumite specii de vieţuitoare.

Vânătoarea şi alte forme de agrement în aer liber reprezintă puncte de susţinere economică în mai multe state în care are loc fracturarea hidraulică.Fracturarea hidraulică degradează habitatul mai multor specii care reprezintă importante atracţii pentru vânători şi pentru admiratorii naturii sălbatice.

Într-un studiu din anul 2006 s-a constatat că ridicarea platformelor de sonde a alungat căprioarele femele din zona Pinedale Mesa a statului Wyoming, în care au început lucrările de fracturare în anul 2000, şi că acestea, în timp, evitau zonele din apropierea sondelor. Studiul indica faptul că exploatările de gaze naturale din zonă transforma habitatul căprioarelor degradându-l.

Populaţia de căprioare a scăzut cu 56% între anii 2001 şi 2010, pe măsură ce fracturarea hidraulică în zonă a continuat şi s-a intensificat.

Desigur, impactul fracturării hidraulice asupra agrementului în natura sălbatică este doar una dintre multele modalităţi în care periclitarea speciilor de vieţuitoare se traduce prin daune economice îndelungate. Natura sălbatică oferă multe bunuri şi servicii de ecosistem.

De exemplu, păsările pot ţine sub control populaţia de insecte şi de rozătoare, pot ajuta la împrăştierea seminţelor, putând juca şi alte roluri în menţinerea sănătăţii ecosistemelor. Adăugarea acestor impacturi la impactul produs asupra vânătorii, pescuitului la undiţă şi observării peisajelor sălbatice măreşte costurile potenţiale pe termen lung ale fracturării, din cauza deteriorării ecosistemelor.

 

  • Contribuţia la încălzirea globală

Încălzirea globală reprezintă cea mai gravă provocare a vremurilor noastre, care ameninţă supravieţuirea unor specii importante,sănătatea şi bunăstarea populaţiilor umane şi calitatea aerului şi apei. Fracturarea hidraulică produce poluare şi contribuie la încălzirea planetei în cantităţi mai mari decât extragerea convenţională a gazelor naturale.

Impactul principal al fracturării asupra climei se manifestă prin eliberarea gazului metan, care contribuie cu mult mai mult la încălzirea globală decât dioxidul de carbon. Într-un interval de timp de 100 de ani, un kilogram de gaz metan are un efect de captare a căldurii de 21 de ori mai mare decât un kilogram de dioxid de carbon.

Scăpările produse în timpul extracţiei, transportului şi distribuirii gazelor naturale eliberează cantităţi substanţiale de gaz metan în atmosferă.

Cercetătorii de la Universitatea Cornell sugerează că fracturarea hidraulică este chiar mai dăunătoare pentru climă decât producerea gazelor convenţionale. În studiul lor au constatat că scurgerile de gaz metan de la sondele de fracturare sunt cu cel puţin 30% mai mari şi, probabil, duble, faţă de scurgerile de la sondele de gaze naturale convenţionale.

Încălzirea globală ameninţă cu perturbarea costisitoare a mediului, sănătăţii şi infrastructurii. Economiştii au investit mult efort încercând să cuantifice „costul social“ al substanţelor poluante de încălzire globală, adică impactul negativ al unei tone de emisii asupra societăţii. Emisiile de gaz metan în timpul punerii în funcţiune a unei singure sonde de fracturare necontrolate ar impune costuri sociale de 139.620 $ în ceea ce priveşte încălzirea globală.

În această cifră nu sunt incluse emisiile din alte aspecte ale extracţiei, transportului şi distribuirii gazelor naturale, cum ar fi scăpările din conducte şi de la staţiile de compresoare.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata