Idei de afaceri: cultivarea ciupercilor Shiitake pe buşteni de lemn (I)

Shiitake este o ciupercă comestibilă şi medicinală cu un gust excelent şi unic. Este o specie originară din ţările asiatice şi este recunoscută atât pentru gustul savuros, cât şi pentru beneficiile sale terapeutice.

Cultura tradiţională pe buşteni de lemn îşi are originea în Japonia. Metodele şi tehnicile folosite de japonezi sunt stilizate şi de aceea ele trebuie adaptate la situaţiile şi cultura specifice fiecărei ţări.

Fiecare cultivator are condiţii de creştere diferite de ale altuia, astfel că incapacitatea de a recunoaşte cerinţele de management ale acestei culturi este un factor primar care duce la eşecul culturii. În timp ce cultivatorii localizaţi în zone umede sunt norocoşi să aibă parte de un climat benefic, cei din zone mai uscate sunt forţaţi să fie mult mai atenţi la condiţiile oferite, altfel greşelile lor sunt amplificate de climă.

Pentru a avea un reper trebuie avut în vedere faptul că în zonele din Japonia unde se cultivă Shiitake, media precipitaţiilor se situează între 152-203 cm/an iar temperatura medie între 4 şi 26˚C.

 

  • La ce să ne aşteptăm

1. Cultivarea pe buşteni (la scară mare) este o activitate care presupune multă muncă fizică. Manevrarea buştenilor poate fi uşurată substanţial dacă se apelează la mecanizare.

2. Cere timp pentru a învăţa procesul. Trebuie să vă aşteptaţi să petreceţi un întreg sezon lucrând la buşteni până să vă gândiţi măcar la recoltare. Uneori mai este necesar încă un sezon pentru a ajusta greşelile şi variaţiile sezoniere ale vremii pentru a ajunge la condiţiile propice culturii.Dacă condiţiile sunt secetoase, decizia dumneavoastră de a iriga sau nu, poate afecta major recolta de ciuperci.

3. Shiitake se poate dovedi foarte impredictibilă la fructificare. Asta înseamnă că dacă aţi contractat o piaţă de 15 kg/ săptămână, în unele săptămâni puteţi recolta 10 kg iar în altele 20 kg. Această impredictibilitate este obişnuită pentru unele culturi agricole, însă cu cât deveniţi mai pricepuţi cu atât mai predictibilă va deveni producţia dumneavoastră.

4. Recoltarea ciupercilor necesită timp, nu numai pentru recoltarea propriu zisă, dar necesită prezenţa dumneavoastră zilnic.Când temperaturile sunt mai ridicate va trebui să recoltaţi de două ori pe zi, în fiecare zi, dacă doriţi să aveţi un produs de calitate.

Dacă vă gândiţi să cultivaţi Shiitake, probabil veţi încerca să vizualizaţi numărul de buşteni care vor trebui utilizaţi. Mai întâi trebuie să vă puneţi întrebarea: câte ciuperci doresc să recoltez?

Dacă doriţi doar pentru consum propriu (2-5 kg/an timp de 4 până la 6 ani) atunci e suficient să inoculaţi cca. 15-20 buşteni şi să-i întreţineţi corespunzător.

Dacă doriţi să obţineţi o producţie începând de la 15-20 kg/săptămână, veţi avea nevoie de cca. 1000-1500 buşteni. Întreţinerea lor poate ţine ocupată o persoană pentru toate lunile de vară.

Dacă însă se doreşte o cultură comercială, pe tot anul, va fi nevoie de o investiţie mai mare de timp şi bani. În mod normal o astfel de fermă are un număr mare de buşteni, între 10.000-12.000, uneori chiar mai mult de atât.

 

  • Selecţia arborilor şi momentul când trebuie tăiaţi

Selecţia buştenilor pentru cultivarea Shiitake este critică. Este vital să alegeţi buşteni care vor oferi producţia cea mai mare şi cele mai puţine probleme. Buştenii trebuie să fie verzi, vii, proaspăt tăiaţi şi liberi de insecte parazite sau alte boli. Buşteanul ideal trebuie să fie drept, să aibă puţine urme de crengi tăiate, are între 8-20 cm în diametru şi între 0,9-1,2 m lungime.

Nu există o regulă care să stipuleze că nu poţi folosi buşteni mai mari sau mai mici decât dimensiunile recomandate însă trebuie luate în considerare următoarele aspecte:

– buştenii mai mici sunt mai uşor de manipulat însă dacă are diametrul mai mic de 8 cm, menţinerea umidităţii lemnului devine o problemă;

– buştenii cu diametru mic au raportul dintre suprafaţă şi volum mai mare şi necesită un volum de muncă mai mare pentru a menţine umiditatea lemnului;

– buştenii cu diametru mai mare de 20 cm necesită să aveţi un spate puternic sau să utilizaţi mijloace mecanice pentru a-i manipula. Mai mult decât atât, raportul dintre alburn (lemn cu sevă) si duramen (inima lemnului) tinde scadă odată cu creşterea diametrului, fapt care duce la scăderea potenţialului de fructificare.

Când selecţionaţi buştenii pentru inoculare trebuie avut în vedere 2 factori importanţi:

– grosimea alburnului (lemn cu sevă)
– grosimea cojii.

Alburnul (lemnul cu sevă) este acea parte a arborelui responsabilă cu transportul substanţelor nutritive de la rădăcină la coroană. Lemnul cu sevă conţine o cantitate mare de zaharuri şi elemente esenţiale pentru o bună dezvoltare a miceliului după inoculare. Pentru a examina mai bine buştenii se taie o felie de 2-3 cm dintr-un capăt şi se studiază tăietura.

Trebuie avute în vedere 2 aspecte: cât este de gros lemnul cu sevă ? Este neîntrerupt ?

Buşteanul ideal trebuie să aibă cel puţin 12 cm de lemn cu sevă. Dacă lemnul cu sevă nu este continuu, neîntrerupt, buşteanul nu se va folosi, deoarece lemnul este mort în zonele întrerupte şi sunt şanse ca el să fie deja colonizat cu organisme competitoare.

Al doilea element care trebuie observat este starea şi grosimea cojii. Un buştean ideal prezintă o coajă intactă, lucru foarte important deoarece coaja reprezintă singura barieră în calea organismelor competitoare şi împotriva pierderii umidităţii lemnului. De aceea buştenii trebuie manipulaţi cu mare grijă pentru a nu deteriora coaja. Grosimea cojii este un factor important, adeseori subevaluat.

Când se utilizează buşteni cu diametru mic, din familia stejarului roşu, trebuie avut grijă în manipularea lor deoarece sunt susceptibili la contaminare cu Hypoxylon şi Diatrype spp. care produc decojirea prematurã.

Coaja subţire ca hârtia permite o pierdere rapidă a umidităţii şi de aceea necesită o întreţinere mai laborioasă. Un avantaj al buştenilor cu coaja subţire este acela că fructifică foarte devreme când sunt corect manipulaţi şi întreţinuţi.

Anumite specii cu coajă groasă, în special din familia stejarului, sunt bune de folosit deoarece valurile de fructificare ulterioare primului val, produc ciuperci excepţionale calitativ. Speciile cu coaja groasă sunt utile în zonele în care precipitaţiile sunt mai scăzute şi există o expunere mai mare la vânt, deoarece păstrează mai bine umiditatea decât speciile cu coaja subţire.

Coaja ideală se situează între cele două extreme. Acest tip de coajă se găseşte în zona de mijloc sau superioară a copacului. Coaja copacilor maturi este adânc crestată pe trunchi în timp ce ramurile din partea superioară au coaja mai netedă. Acesta este de fapt lemnul de care aveţi nevoie.

Tăierea lemnului la timpul potrivit şi inocularea lui sunt parametri importanţi pentru succesul ulterior al culturii.

Arborii doborâţi sezonul rece au rezerve mai mari de substanţe nutritive acumulate în lemn decât cei care sunt activi la momentul tăierii.Arborii activi au o cantitate mare de substanţe nutritive acumulate în frunze. În perioada în care îşi pierd frunzele, substanţele nutritive sunt transportate înapoi în lemnul cu sevă şi celulele specializate în stocarea acestora, gata să fie mobilizate din nou primăvara. Astfel că tăierea făcută în sezonul rece permite folosirea acestor substanţe pentru cultura ciupercilor.

Arbori precum: stejarul, ulmul, frasinul, e preferabil să fie tăiaţi cu câteva săptămâni înainte ca mugurii să apară. Arţarul, mesteacănul, plopul tremurător se pot tăia cu o săptămână înainte de apariţia mugurilor. Asta nu înseamnă însă că stejarul tăiat odată cu apariţia mugurilor nu poate fi utilizat. Pur şi simplu nu este optim, însă asta nu-l face inutilizabil. Primăvara este un anotimp instabil, astfel încât este necesar să faceţi tot posibilul să protejaţi buştenii să devină prea umezi sau dimpotrivă prea uscaţi.

Arborii doborâţi pot fi manipulaţi în două moduri: să-i lăsaţi semi-întregi sau să-i tăiaţi imediat la lungimea necesară. Dacă optaţi sa-i lăsaţi întregi va fi totuşi necesar să retezaţi ramurile superioare pentru a preveni apariţia mugurilor. Indiferent dacă tăiaţi lemnul la lungimea dorită sau sa-l lăsaţi întreg, stocarea lor trebuie făcută astfel încât să împiedicaţi pierderea umidităţii şi posibila lor contaminare.

Buştenii trebuie stivuiţi în locuri umbroase. Dacă umbra naturală nu este posibilă sau locul este uscat şi curenţii de aer prea puternici, utilizaţi prelate, folii de plastic sau crengi pentru a umbri buştenii.

Nu este necesar să „îmbătrâniţi” buştenii timp de 6 până la 8 săptămâni.Două săptămâni de repaus după tăiere sunt suficiente pentru a dispărea ,,anticorpii” naturali din seva arborelui, care-l protejează în timpul vieţii de atacurile ciupercilor. Umiditatea trebuie să fie între 35-45%. Dacă este mai mică decât valoarea minimă se recomandă umectarea lor prin imersie înainte de inoculare.

Selecţia tipului de lemn. Câteva reguli sunt importante în selectarea speciei:

– cu cât este mai tare cu atât este mai bun pentru Shiitake;
– cu cât este mai moale cu atât mai săracă va fi producţia;
– lemnul de esenţă intermediară oferă producţii intermediare.

Specii agreate: stejarul, carpenul, arţarul tare, arţarul negru, castanul sălbatic, gorunul, arinul.

Specii de esenţă moale: plopul şi salcia neagră pot fi utilizate însă trebuie vegheat la ciupercile competitoare.

De evitat: salcâmul şi nucul. Coniferele nu se utilizează.

Loading...

Citește și
loading...

1 Comentariu
  1. vitalie spune

    am o suprafata de 3m pe 5 m as dori sa fac afacere cu ciuperci credeti ca este real voi avea venit de pe asa suprafata mica?

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.