50 de ani de la asasinarea lui John F. Kennedy – documentar

În 1936, s-a înscris la Universitatea Harvard, unde a studiat istoria şi relaţiile internaţionale. Totodată, conflictele şi tensiunile de pe continentul european în anii premergători declanşării unui nou conflict mondial, i-au inspirat teza de licenţă, abordând problema Marii Britanii, care nu era pregătită pentru un război cu Germania.

S-a angajat voluntar în Marina Americană în 1941 şi a fost repartizat, doi ani mai târziu, la un serviciu de informaţii în Pacific, unde a fost promovat la gradul de locotenent. În 1943, deşi rănit după ce o navă japoneză a atacat vasul pe care îl comanda, reuşeşte să salveze câţiva membri ai echipajului, o faptă apreciată, ulterior, ca fiind plină de curaj.

În alegerile din 1946, s-a înscris pentru prima oară pe listele electorale pentru ocuparea unui loc în Camera Reprezentanţilor. A fost ales şi şi-a menţinut locul de reprezentant în urma alegerilor din 1948 şi 1950. După şase ani, a încercat să candideze pentru Senat. Victoria a fost uluitoare: a devenit senator cu 70 000 de voturi. În timpul anilor petrecuţi în Senat, John F. Kennedy a încercat să se afirme pe plan naţional. În 1956, el a încercat să obţină, la Convenţia Naţională a Partidului Democrat, desemnarea sa drept candidat la vicepreşedinţie, dar nu a reuşit.

În 1958, a fost reales în Senat cu o majoritate de 875 000 de voturi. Când i s-a comunicat că are toate şansele să devină candidat la vicepreşedinţie, el a replicat hotărât: ‘Nu, voi candida pentru a deveni Preşedinte’. După o pregătire minuţioasă, senatorul John F. Kennedy a anunţat în ianuarie 1960 că va acţiona pentru a obţine învestitura Partidului Democrat pentru a candida la preşedinţie. La 14 iulie 1960, la congresul Partidului Democrat de la Los Angeles, Kennedy a fost învestit candidat cu aproape dublul voturilor adversarului său.

Lupta electorală dintre el şi republicanul Richard Nixon a fost prima luptă electorală televizată. Tânărul Kennedy, cu toate că era mai puţin experimentat, însă plin de carismă şi cu un zâmbet dezarmant, l-a dominat categoric pe fostul vicepreşedinte din timpul mandatului preşedintelui Ike.

La 8 noiembrie 1960, J. F. Kennedy a fost ales al 35-lea preşedinte al SUA, cu cea mai mică diferenţă de voturi din istorie: 34 220 984 pentru Kennedy contra 34 108 157 pentru Nixon.

Discursul său inaugural, din 20 ianuarie 1961, care începea cu: ‘Flacăra a trecut la o nouă generaţie de americani. Vom plăti orice preţ pentru a asigura succesul libertăţii. Nu vă întrebaţi ce poate face ţara pentru voi, ci ce puteţi face voi pentru ţară’, a fost începutul unui moment magic.

În timpul administraţiei sale prezidenţiale, care a durat 1.037 de zile, s-a înconjurat de minţi strălucite ce proveneau de la cele mai bune universităţi sau colaboratori ai foştilor preşedinţi F. D. Roosevelt şi Harry Truman. Criza rachetelor din Cuba, dar şi operaţiunea din ‘Golful Porcilor’ s-au desfăşurat în contextul Războiului Rece. Pe plan intern, politica noilor frontiere promitea reforme în educaţie, sănătatea publică, programul spaţial Apollo (care a înregistrat progrese rapide), abordările problemelor constante: şomajul, locuinţele şi rasismul.

John F. Kennedy a fost căsătorit cu Jacqueline Lee Bouvier, descendentă a unei familii bogate de origine franceză. În ceea ce priveşte copiii, cuplul a fost marcat de o serie de tragedii. Jackie a suferit un avort (1955), apoi o sarcină oprită în evoluţie (1956). La 27 noiembrie 1957 s-a născut Caroline Kennedy, iar trei ani mai târziu, la 25 noiembrie a venit pe lume John F. Kennedy jr., care a avut un destin tragic, murind la 16 iulie 1999, într-un accident de avion împreună cu soţia sa şi sora acesteia. Un alt copil, un băiat, Patrick Bouvier Kennedy, a murit la scurt timp după naştere în august 1963.

În iulie 2013, preşedintele american, Barack Obama, a nominalizat-o pe fiica lui Kennedy în funcţia de ambasador al SUA în Japonia. La 19 noiembrie 2013, Caroline Kennedy, avocat şi preşedintele unui comitet de consultanţă la Institutul de Politică al Universităţii Harvard şi al Bibliotecii Kennedy, şi-a prezentat scrisorile de acreditare împăratului Akihito.

Trebuie amintit aici faptul că, la începutul lui 2008, Caroline Kennedy a anunţat în ‘New York Times’, sub titlul ‘Un preşedinte ca tatăl meu’, că îl va susţine pe Barack Obama pentru fotoliul de preşedinte al SUA. Caroline scria: ‘N-am avut niciodată un preşedinte care să mă inspire aşa cum spun oamenii că a făcut-o tatăl meu. Acum, pentru prima oară, cred că l-am găsit pe cel care poate să fie un astfel de preşedinte, nu numai pentru mine, ci pentru o nouă generaţie de americani’. De asemenea, în 2012, a fost unul dintre susţinătorii realegerii preşedintelui american. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

 

 

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.