Virgiliu Pop: În România mi s-a oferit de către Agenţia Spaţială oportunitatea de a lucra în domeniul meu

Singurul român specializat în Drept internaţional spaţial, Virgiliu Pop, vorbeşte într-un interviu acordat AGERPRES despre reperele sale profesionale şi spirituale, despre valoare şi cercetare. ‘Virgiliu Pop este un tânăr pe care media trebuie să-l promoveze mult mai mult, pentru că este o certitudine în ceea ce înseamnă cercetarea spaţială şi viitorul astronauticii româneşti’, declara pentru AGERPRES cosmonautul Dorin Dumitru Prunariu (vezi foto), preşedintele de onoare al Agenţiei Spaţiale Române (ROSA).

În 2011 Virgiliu Pop a primit premiul I pentru cea mai bună lucrare şi prezentare în cadrul Simpozionului Internaţional pentru Reducerea Impactului şi Explorarea Asteroizilor (College Station, SUA) găzduit de Texas A&M University, cu lucrarea ‘Legal Considerations on Asteroid Exploitation and Deflection’.

AGERPRES: Ai avut o stea norocoasă, care te-a purtat încă din copilărie spre spaţiul sideral, când erai fascinat de lecturile SF?

Virgiliu Pop: Nu cred în stele norocoase, consider că astrologia este extrem de dăunătoare. M-am născut în anul 1974, iar în 1991 m-am mutat la Timişoara, după ce-mi trăisem copilăria şi adolescenţa la Miercurea Ciuc, cu vizite dese, peste vară, la bunica din judeţul Galaţi, unde vânam gângănii şi extratereştri imaginari în lanurile de porumb. Copilăria mi-am petrecut-o citind cărţi SF şi privind cu fascinaţie la serialele ‘Lumea Tăcerii’ a comandantului Jacques-Yves Cousteau şi ‘Cosmos’ al lui Carl Sagan.

Au urmat anii de pregătire profesională la Liceul ‘J.L Calderon’ din Timişoara, după care am urmat Facultatea de Drept, pe care a absolvit-o la Universitatea de Vest ‘Vasile Goldiş’ din Arad, susţinându-mi lucrarea de licenţă la Cluj, cu prima carte românească despre Instituţia Avocatului Poporului. Nu era prima mea apariţie editorială – în liceu scrisesem poezii pe care le-am publicat în timpul facultăţii ca şi carte, sub titlul ‘Orizont Interior’. La absolvirea facultăţii eram interesat de dreptul constituţional şi drepturile omului, urmând câteva şcoli de vară în aceste domenii şi participând la conferinţe.

AGERPRES: Iubitorii de stele sunt şi poeţi?

Virgiliu Pop: Am scris în prima tinereţe poezie religioasă, dar am devenit foarte sceptic faţă de religie o dată cu acumularea de cunoştinţe ştiinţifice; la ora actuală sunt liber cugetător, păstrând respectul faţă de oamenii credincioşi. Am călătorit foarte mult şi consider aceste experienţe ca fiind adevărata mea bogăţie.

AGERPRES: În 1996 ai plecat în Marea Britanie, moment care, practic, ţi-a deschis orizonturi noi pentru mulţi ani în străinătate, iar la 34 de ani ţi-ai publicat teza de doctorat, materializată prin volumul ‘Who Owns the Moon’, publicat de Editura Springer.

Virgiliu Pop: Da, am plecat la Aberdeen pentru un masterat în Drept Internaţional şi European, cu o bursă Chevening din partea Guvernului britanic. Acolo am auzit pentru prima dată, de la profesorul meu Francis Lyall, despre Dreptul Spaţial – subiect care m-a captivat pe loc. Am decis să-mi continuu studiile cu un doctorat tot în Scoţia, la Universitatea din Glasgow. În 1999 am participat la prima mea Conferinţă Spaţială – ‘Space Generation Forum’ – forumul de tineret din cadrul Conferinţei ONU ‘UNISPACE III’, Viena, unde mi-am adus contribuţia la înfiinţarea unui consiliu consultativ al tineretului, ‘Space Generation Advisory Council’. După doi ani petrecuţi în Franţa, ca profesor de engleză juridică la Universitatea ‘Lille II’, am revenit în Romania şi am fost angajat la Agenţia Spaţială Română, fiind coordonatorul naţional al activităţilor spaţiale. În 2007 am absolvit cursurile programului de vara al ‘International Space University’ la Beijing.

Citeste si:  George Clooney va primi un premiu pentru întreaga carieră

AGERPRES: Ai trăit foarte mulţi ani în străinătate. Ai fost tentat să se stabileşti în afara României?

Virgiliu Pop: Am rămas dincolo o vreme – în Scoţia am lucrat ca şi paralegal, iar în Franţa am lucrat doi ani ca profesor universitar de engleză. Mi-a expirat contractul în Franţa şi nu se putea reînnoi; poziţia era strict limitată. M-am întors şi pentru a-mi finaliza teza de doctorat. În România mi s-a oferit de către Agenţia Spaţială Română oportunitatea de a lucra în domeniul meu, cel spaţial, şi, sincer, contează mult mai mult să lucrez într-un domeniu de care sunt apropiat sufleteşte decât să câştig mai bine lucrând într-un cabinet de avocatură.

AGERPRES: Cum te-ai simţit în străinătate: român, străin sau ca aparţinând acelui loc?

Virgiliu Pop: În străinătate am avut, într-adevăr, un anumit sentiment de apartenenţă la acel loc; m-am încadrat foarte bine în peisaj: în Scoţia mă simţeam oarecum scoţian, în Franţa oarecum francez, dar şi român, totodată.

Mă trec fiori, la propriu, când vine vorba de a trăi în România, pentru că nu sunt deloc fan al vremii reci, din punct de vedere climatic sunt mult mai apropiat de o ţară caldă. Cât despre mândria sau ruşinea de a fi român: în primul rând sunt individ, în al doilea rând sunt etnic român; nu-mi neg apartenenţa etnică şi n-o voi face vreodată: e parte din cine sunt fără a mă defini în totalitate, deşi mă simt mult mai apropiat sufleteşte de un cetăţean sârb de etnie română decât de un cetăţean român de etnie romă care ne face probleme în afară. Cel mai aproape mă simt, însă de oameni din alte ţări cu care am în comun aceleaşi pasiuni şi idealuri. Mai frate îmi e astronomul chinez decât românul ascultător de manele.

Citeste si:  Adrian Năstase: Vom merge mai departe cu încercarea de schimbare a lui Mircea Geoană cu Titus Corlaţean

Sunt un cetăţean al propriei mele ţări, ca individ, în primul rând, iar asupra mea şi-au pus amprenta multe culturi – vorbesc şase limbi, am vizitat peste 50 de ţări – din fiecare cultură am încercat să iau ce-i mai frumos, fără să le accept ca atare în totalitate. Mi-e imposibil să fiu rasist, dar mi-e la fel de imposibil să fiu multiculturalist în sensul de a accepta orice cultură, cu bune şi cu rele. Mi-e greu să spun că sunt mândru sau că mi-e ruşine că sunt român, eu fiind responsabil doar pentru propriile mele acţiuni, nu şi pentru ale concetăţenilor mei şi neavând vreun merit în faptul că Brâncuşi sau Enescu sunt nişte valori. Mă dor, însă, anumite acţiuni ale concetăţenilor mei care mă afectează negativ şi pe mine.

AGERPRES: Unde simţi acum că-ţi este locul?

Virgiliu Pop: Locul meu este pretutindeni – călătoresc mult, atât în interes de serviciu cât şi din pasiune. În 2011 am fost comandantul primei expediţii româneşti de simulare marţiană – RoMars2011 în Utah, SUA. Sunt coordonatorul naţional delegat pentru Săptămâna Mondială a Spaţiului Cosmic, ocupându-mă şi de alte programe de educaţie şi popularizare spaţială în România. Sunt deseori solicitat de către media românească şi internaţională să-mi exprim opiniile şi cunoştinţele din diverse subdomenii ale explorării spaţiale.

AGERPRES: Eşti cercetător. Cum se descurcă un cercetător român, mai ales într-un domeniu care pentru omul de rând nu aduce foloase directe?

Virgiliu Pop: Lumea nu-şi dă seama că agricultura şi inundaţiile sunt monitorizate prin satelit. Ar fi bine să fim conştienţi că spaţiul cosmic adăposteşte bogăţii mult mai mari, care aşteaptă să fie exploatate. Trebuie să-i spunem omului de rând ce înseamnă Cosmosul pentru el, în viaţa de toate zilele. Dacă o parte din telecomunicaţii se desfăşoară prin cabluri intercontinentale de fibră optică, o mare parte se datorează sateliţilor geostaţionari. Omului de rând nu îi pasă de cercetarea spaţială, deocamdată. Ce-ar zice dacă nu s-ar mai putea uita la televizor la meciurile de fotbal sau la telenovele sau dacă n-ar mai putea vorbi la telefonul mobil?

Citeste si:  Femeile care vor să aibă o carieră strălucită trebuie să se machieze

Cercetarea tace şi face. Doar în ‘Revolta lui Atlas’ a lui Ayn Rand minţile luminate intră în grevă, arătând lumii ce înseamnă o societate care îşi neglijează motorul intelectual. În realitatea românească sunt cercetători care pleacă în străinătate, dar nici aceia nu se bucură de faima sau de bunăstarea financiară pe care o are un cântăreţ de manele sau un fotbalist. Când un cercetător face o descoperire care îmbunătăţeşte nivelul de trai general, prea puţine ziare menţionează acest fapt. Când un fotbalist îşi face un nou tatuaj, o lume întreagă este pusă la curent. Ar fi bine să schimbăm viziunea mass-media asupra cercetării şi ar fi bine să schimbăm, mai ales, viziunea factorilor de decizie asupra acestui domeniu de importanţă vitală. Prea puţini dintre oamenii de rând, dar şi prea puţini dintre guvernanţi, îşi dau seama ce înseamnă activităţile spaţiale.

AGERPRES: Când vorbim despre Spaţiu, inevitabil ne gândim la asteroizi şi la posibilitatea ca Terra să fie lovită de un astfel de corp ceresc. Ce ne spune cercetătorul?

Virgiliu Pop: Trebuie să ţinem cont de faptul că oamenii sunt, într-adevăr, speriaţi de posibilitatea că un asteroid poate ciocni Pământul în viitor. Trebuie să le spunem că, într-adevăr, această posibilitate există, dar că dacă activităţile spaţiale sunt susţinute financiar, oamenii de ştiinţă pot lucra pentru a preveni o atare catastrofă. Dinozaurii nu au avut buget de cercetare şi au pierit.

AGERPRES: Ce mai faci în domeniul tău profesional?

Virgiliu Pop: Profesional scriu mult, public mult, particip la conferinţe unde fac prezentări, dar şi acumulez cunoştinţe pe care apoi le pun în aplicare în România. Cercetez atât în domeniul Dreptului spaţial – chiar zilele trecute ziarul britanic ‘Telegraph’ mi-a menţionat numele în contextual drepturilor de proprietate lunară – cât şi al astro-sociologiei, editând de curând un număr special al revistei „Astropolitics” dedicat spaţiului şi spiritualităţii. Sunt activ şi în coordonarea a diverse activităţi de educaţie spaţială şi de popularizare a spaţiului în rândul publicului român.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata