Scrierea preistorică sacră de pe teritoriul Daciei

Oamenii preistorici din Paleolitic dovedeau o mare capacitate imaginativ-artistică, combinată cu cea religioasă, realizând astfel picturi figurative şi semene abstracte pe pereţi peşterilor unde locuiau (Cuciulat, Nandru, Ohaba s.a.).

Aceste procupări repetitive l-au ridicat pe un nou nivel cognitiv, crescând astfel capacitatea inventivă până la realizarea unui sistem de scriere rudimentar, alcătuit din semne liniare, pictograme s.a.Când întreaga comunitate învăţa „sistemul scriptic” iniţial, treptat se trecea pe o altă treaptă mai complicată, înţeleasă în special de cei care dovedeau însuşiri şi percepţii cognitive avansate.

Întotdeauna accesul la cunoaştere l-au avut cei care se năşteau cu anumite capacităţi deosebite, alţii le dobândeau prin exersare, însă până la însuşirea integrală de către întreaga comunitate arhaică sau mai multe comunităţi dintr-un anumit spaţiu determinant, a limbajului scris, treceau perioade mari de timp, existând astfel „decalaje” de ordin scriptic, reflectat în diversitatea pictografică sau silabică de la începuturi.

Semnele premergătoare scrierii pictografice datează încă din paleoliticul superior (V-uri, X-uri, linii paralele duble, triple) ceea ce dovedeşte că acestea aveau o conotaţie specifică (în acest sens exemplificam amuleta din calcit de la Mitoc, judeţul Botoşani, cea de la Cosăuţi din Basarabia) (Chirica 1984, Borziac 1992).

Duplicarea, multiplicarea, juxtapunerea şi combinarea semnelor ca repetiţii magice, au dat naştere unei simbolisticii abstracte cu implicaţii invocaţionale (V-ul era o schematizare a vulvei, a triunghiului pubian; zig-zagul un simbol al apei, al fluidităţii etc.).

Cele mai timpurii simboluri gravate pe stâncă şi pe alte obiecte reflectă credinţe profunde într-o divinitate feminină dătătoare de viaţă, care era reprezentată sub mai multe aspecte. Mesajele inscripţionate aveau un caracter iniţiatic şi reflectau credinţa în ordinea Universului.

Scrierea incizată se naşte prin modificarea simbolurilor cu ajutorul liniilor, curbelor şi punctelor. Apare în şiruri orizontale sau verticale, în cercuri sau în grupuri aparent haotice. Nu întâmplător ceramica civilizaţiei Turdaş, Precucuteni etc. are decorul adânc incizat cu un caracter strict geometric şi aproape întotdeauna simetric (în rezonanţă cu „Numărul de Aur”).

Pe teritoriul fostei Dacii, prin săpăturile arheologice au fost descoperite numeroase semne şi simboluri ce dovedesc indubitabil existenţa sigură a unui sistem de scriere, numit de unii cercetători „scrierea dunăreană„.

Inscripţiile apar pentru prima dată pe obiectele de cult (pintadere, vase ceramice, statuete, etc.) având un scop hieratic şi nicidecum comercial ori administrativ ca în Mesopotamia. Similitudinea între sistemul de scriere al triburilor nord-dunărene şi cele egeene din epoca timpurie a bronzului, minoică şi cipriotă, se datorează migraţiilor vorbitorilor ideomurilor proto-indo-europeni dinspre nordul Balcanilor spre Marea Egee, migraţie care a avut loc pe parcursul mai multor veacuri.

Asemănările izbitoare dintre semnele europene cu acelea ale silabarului cipriot, dar cu o vechime de câteva milenii între ele, demonstrează că scrierea din perimetrul Carpaţilor este precursoarea celei egeene sudice.

Existenţa unei scrieri preistorice în spaţiul carpatic a fost pus în evidenţă prima dată în anul 1874, de Zsofia Torma la Turdaş, lângă Alba Iulia.

O mulţime de obiecte erau incizate cu astfel de semne pictografice arhaice. În 1930 Marton Roska descoperă noi obiecte cu aceeaşi simbolistică. În 1908 în situl de la Vinca (Belgrad) arheologul M. Vasic descoperă astfel de semne pe vase şi figurine care au analogii cu cele descoperite pe vasele greceşti arhaice de la Lesbos. Aria de răspândire a acestor simboluri scriptice este întâlnită şi în bazinul Tisei, în Cehia şi Slovacia şi Sitovo şi Karanovo (Bulgaria).

 Majoritatea aşezărilor unde s-au descoperit astfel de inscripţii pictografice sunt grupate în bazinele Moraviei, Dunării, Tisei, Prutului şi Nistrului corespunzând civilizaţiei Dimini, Precucuteni – Cucuteni, Petreşti, Lengyel, Bűkk şi ceramicii liniare.

În 1961 arheologul clujean N. Vlassa, descoperă la Tărtăria – Groapa Luncii, într-o groapă de ritual, câteva tăbliţe teracota din lut ars cu simboluri pictografice vechi de 7300 de ani.

După descoperirea din 1961, Vlassa analizează tăbliţele şi este convins că are de-a face cu o scriere rudimentară ideografică. Pentru a se justifica, prin anii 60, prezenţa tabletelor cu scriere în spaţiul carpatic, s-a emis ipoteza, conform căreia, aceste teracote incizate ar fi importuri sau imitaţii din arealul mesopotamian.

Prin noile descoperiri arheologice din Transilvania, Moldova, Muntenia, Dobrogea, Ucraina, şi Serbia, mai ales în arealul civilizaţiilor Vinca, Turdaş, Precucuteni-Ariuşd-Cucuteni-Tripolie, Gumelniţa, Karanovo ş.a. s-au descoperit o mulţime de piese inscripţionate cu semne pictografice izolate sau grupate, mai ales pe ceramica de cult, statuete sau chiar tăbliţe de tip teracotă (Turdaş, Traian, Isaiia, Târpeşti s.a.).

La început se face o analogie cu scrierea mesopotamiană pre-cuneiformă şi cu proto-literele din perioada sumeriană. Studiile aprofundate, coroborate cu analizele C14, au scos la iveală adevărul că scrierea din spaţiul carpato-dunărean este cu mult mai veche decât cea din Sume.

Ghiorghiev emitea ipoteza în 1972, precum că: „Tăbliţele de la Tărtăria sunt mai vechi cu un mileniu decât monumentele scrierii sumeriene. Aceasta ar însemna pur şi simplu că scrierea, sub forma pictogramelor, a apărut în sud-estul Europei şi nu în Mesopotamia cum se credea până acum. Se impune o concluzie surprinzătoare: avem de-a face cu cea mai veche scriere din lume.

Un alt susţinător al scrierii vechi carpato-dunărene este arheologul american Marija Gimbutas, care demonstrează că acesta a fost concepută cu peste 5 milenii înainte de Hristos.

Evoluţia civilizaţiilor preistorice de pe teritoriul Daciei a atins apogeul între 5500-3500 î. H. Latura culturală, bogat spiritualizată, are o diversitate simbolistică religioasă, care este rezultatul unei dezvoltări locale în cea mai mare parte.

Diversitatea şi creativitatea fără precedent în arta ceramici demonstrează o puternică mutaţie a conştiinţei din câmpul existenţial şi în cel spiritual esoteric. Acest fapt permite ca pe la 5500 î.H. triburile preistorice de pe teritoriul Daciei să dezvolte un sistem de scriere cu circa două milenii înaintea egiptenilor ori a sumerienilor.

Loading...
Citește și
loading...
1 Comentariu
  1. Pintilie Stefan-Cristian spune

    Interpretarea simbolurilor incizate pe inelul sigilar din bronz descoperit la Seimeni: Mama Pământ, bucraniul şi Zeul Cerului – simboluri atestate în paleoliticul superior, neoliticul timpuriu şi în toate perioadele următoare.
    Simbolurile incizate pe inel sunt identice cu simbolurile prezente pe statuetele antropomorfe feminine aparţinând culturii dunărene Zuto Brdo – Gârla Mare din epoca bronzului mijlociu şi târziu:
    https://sites.google.com/site/seimenineoliticsipreneolitic/

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.