Mituri şi legende alimentare

De când am sosit pe lume, ni se spun şi ”ni se servesc” poveşti. Aşa ne este prezentată realitatea din jurul nostru, în forma poveştilor, metaforelor, legendelor şi miturilor.

Când am început să-mi fac propriul demers de vindecare interioară, am descoperit că în mintea mea există o ţesătură densă de poveşti şi mituri – cu privire la orice şi la totul.
Testând fiecare poveste în parte, am descoperit falsitatea majorităţii. Am continuat şi continui demersul de vindecare (care este un proces de lungă durată) precum şi procesul identificării validităţii a ceea ce mi s-a spus versus ceea ce este adevărat/fals pentru mine.

Mi-am propus să vă dezvălui câteva dintre ”legendele” alimentare şi apoi, medicale, strâns legate între ele – cu care am crescut şi care mi-au provocat starea de boală – atât a corpului fizic, cât şi a sufletului. Poate regăsiţi ceva elemente şi în propriile poveşti şi deveniţi curioşi despre existenţa lor şi în viaţa dumneavoastră.

 

  • Mituri şi legende alimentare

”Mănâncă tot din farfurie, să creşti mare!” – este legenda preferată a părinţilor, mulţi dintre ei mândrindu-se cu ”copilul care mănâncă bine, tot ce-i pun în farfurie!”
Este FALS. Corpul nostru NU are nevoie de TOT din farfurie, la fiecare masă – întrucât zi după zi, nevoile corpului sunt diferite.

Dacă mestecăm foarte bine (de circa 50 de ori fiecare înghiţitură), după 10-15 înghiţituri apare râgâitul (primul râgâit) – semn că stomacul este plin. Şi semn de ”gata pentru acum!”.

Majoritatea oamenilor neglijează acest semnal, şi continuă să introducă alimente în stomac mult peste capacitatea acestuia ”ca să termine tot din farfurie…..că este păcat să laşi mâncarea acolo!”.

Păcateste să umpli complet farfuria de fiecare dată, fără să întrebi copilul dacă îi trebuie sau nu, dacă îi este foame sau nu! ”Păcat” este să umpli stomacul dincolo de capacitatea lui, de ficare dată, silind organismul să consume enorm de multă energie pentru digestie, la fiecare masă!

(Am tot folosit automat cuvântul „păcat” atât de înrădăcinat în limbajul nostru cotidian, de am ajuns cu toţii să ne simţim „păcătoşi” la fiecare pas, cu fiecare gest, cu fiecare greşeală!).

M-am trezit, personal, cu compulsia de a mânca „tot din farfurie”, chiar şi atunci când nu mi-era foame sau nu-mi plăcea prea mult ceea ce aveam în farfurie – doar pentru că „am plătit mâncarea” – sau că „mi-a fost servită cu drag de cineva”.

De zeci şi sute de ori mi-a fost rău pentru că am depăşit semnalul de „stop mâncare” al corpului meu (primul râgâit). Şi asta doar pentru că funcţionează la pilot automat setarea „mâncat tot din farfurie” – bine întipărită din copilărie.

„Bea lapte să ai calciu, să creşti mare!” FALS.

Am scris un articol întreg despre nocivitatea lactatelor (indiferent de specia animală de la care provin) – creatoare de mucus, blocante ale intestinelor şi sistemului limfatic al oamenilor.

Este adevărat că oamenii „cresc mari” mâncând lactate – dar nu în direcţia dorită – NU pe verticală, ci pe orizontală. Copiii se îngraşă, adulţii devin supraponderali şi greoi – pe consumul de lapte şi lactate.

 

  • Corpul omenesc are nevoie de aminoacizi – NU de proteine

„Avem nevoie de proteine pentru organism”

Cu această justificare „medicală” – oamenii se intoxică şi se sinucid lent consumând ”cadavre” de animal, zi după zi – în acelaşi timp, comportându-se barbar cu speciile animale din jur.Corpul omenesc are nevoie de aminoacizi – NU de proteine.

Când le obţine din carne, procesul de digestie, care presupune scindarea proteinelor animale – este un proces atât de greoi şi de consumator de energie, încât costă mai multă energie decât aminoacizii furnizaţi. Din hrana vegetală proaspătă se obţin aminoacizii de care avem nevoie zilnic, existând numeroase surse în Natură.

În schimb, carnea conţine ceva ce oamenii caută disperaţi: neurotransmiţători” (adrenalină, noradrenalină, dopamină) – adică substanţele care susţin glandele suprarenale (slăbite la toţi oamenii prezentului, stresaţi şi suprasolicitaţi). Senzaţia de putere, de forţă, de agresivitate ce apare după consumul de carne NU se datorează proteinelor – ci acestor neurotransmiţători – pe care îi căutăm ca un ”drog” (alături de tutun, cafea, cola, zahăr şi alte droguri ”legale” de susţinere a suprarenalelor şi energiei corpului). De aceea, oprirea consumului de carne la oamenii care depind aproape exclusiv de neutrotransmiţătorii din carne – duce la o stare de slăbiciune intensă, greu de depăşit. De aceea, marii consumatori de carne NU pot ţine post ortodox – pentru că nu mai pot funcţiona în lume!

Vegetarienii sunt mai sănătoşi decât carnivorii” – „avem nevoie de mâncare gătită”– ”o masă gătită este masa cea mai sănătoasă, legumele gătite sunt sănătate curată” – FALS, FALS, FALS – sunt alte mituri ale ”exceselor” care apar în dietele extreme – izvorâte dintr-o căutare continuă a soluţiilor la problemele alimentare ale oamenilor.

Există vegetarieni la fel de bolnavi şi blocaţi precum carnivorii. Există multe capcane în toate ”curentele alimentare” ale prezentului – de la hrana gătită, la alimentaţia raw vegană!

Hrana gătită produce acidoză. Mi-am demonstrat-o de curând, în cursul unui post de „hrană vie” doar cu fructe şi legume crude.

Introducerea unei mese gătite – constând într-o supă de ştevie, sau urzici opărite – a declanşat apariţia în organism a unei stări de acidoză echivalentă cu cea declanşată de consumul unui peşte. Întrucât am consumat doar 2-3 mese gătite pe lună – pentru a observa efectele meselor gătite după ce organismul s-a obişnuit cu hrana nepreparată termic – am fost foarte atentă şi am notat efectele asupra corpului fizic.

După o masă gătită (INDIFERENT dacă a fost peşte sau urzici opărite sau supă de buruieni) au apărut ACELEAŞI SIMPTOME:

– la 10-15 minute după masă, toată energia din zona capului a început să coboare, parcă erau râuri-râuri care coborau dinspre cap, prin gât, către zona abdomenului – pierzându-mi starea de claritate mentală şi prezenţă – cu care mă obişnuise hrana vie, nepreparată termic. Apoi, în 30 de minute a apărut somnolenţa, ameţeala, confuzia mentală, căscatul, neatenţie, dificultatea de concentrare.

– după alte 30 de minute, a apărut o stare de căldură interioară şi de arsură în tot corpul, parcă eram otrăvită şi intoxicată, ardea pielea, mă încălzisem toată, ardeau mucoasele digestive (stomacul în special, nevoia de a consuma apă) – parcă iar era foame (de fapt un fel de arsură a stomacului, care semăna cu senzaţia de foame – pentru că stomacul era plin plin).

Am adormit greu, somn întrerupt şi cu senzaţie continuă de abdomen şi intestine pline, cu mâncărimi la nivelul pielii şi buze uscate, gură uscată, senzaţie de uscăciune pe gât.

A doua zi, toată ziua, stare de energie redusă, de parcă eram „mahmură” – şi la nivelul creierului – concentrare mai dificilă, prezenţă mai greoaie în lume (mult diferită de starea „prezentă” pe care o aveam de la hrana nepreparată termic) şi mai ales, reapariţia stării de „egoism” – „eu-eu-eu” – care dispăruse (doar eu am vorbit, n-am avut răbdare să-i ascult pe ceilalţi, i-am întrerupt din vorbă, m-am băgat peste ei, eu ştiu mai bine, eu înţeleg totul etc etc…..am conştientizat starea dar NU am avut putere să ies din ea) – seara m-am trezit epuizată, cu dureri de spate, cu suprarenalele şi rinichii suprasolicitaţi la maxim – şi cu o uşoară stare de depresie „la ce bun toate eforturile, oricum nimeni nu mă ascultă, de ce mă mai chinui, mai bine abandonez etc etc”.

După 24 ore de post negru şi reluarea hranei vii – starea respectivă a dispărut – şi a reapărut optimismul, energia, nevoia de „joacă” şi dorinţa de a fi alături de ceilalţi, a-i asculta şi a-i „auzi” cu adevărat (aveam iar energie să pot să ascult şi să aud, fără să fiu nevoită să intervin!).

FOCUL modifică nu numai chimia alimentelor – ci şi energetica lor – şi evident energetica întregului nostru organism, când consumăm alimente gătite.
Sunt importante experimentele făcute de fiecare dintre noi, pentru a verifica validitatea a ceea ce ni s-a spus în mod repetitiv.

Am crescut cu ideea că „nu se poate fără masă gătită”. Şi am identificat faptul că „masa gătită” nu numai că îmi face rău fizic – dar îmi şi transformă energetica mea umană în altceva – care NU SUNT EU – ci este o variantă deformată a EU-ului meu. Pentru mine a fost o mare supriză să constat că „alimentele sănătoase” precum urzicile şi supele de ştevie, lobodă etc etc îmi fac rău fizic şi energetic!

Am crezut toată viaţa că „mâncam sănătos” consumându-le regulat, în perioada primăverii. Şi am descoperit, personal, că mă înşelam!

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.